România teroristă
Încercarea de a publica un „Armaghedon” al penitenciarelor din România este (trebuie s-o recunoaştem) una temerară, mai ales dacă ţinem cont de postura dificilă în care mă aflu, de deţinut! Vreau să cred că nu sunt nebun sau inconştient. Vreau să cred că, în ţara asta a mea, există oameni care pot să se ridice deasupra unor orgolii ieftine şi prosteşti, pentru a corecta rănile unui sistem ce, timp de decenii, a distrus şi ucis fără milă! În fine, CRED că Dumnezeu mă va păzi de răzbunările „ţintelor” mele şi nu-mi va pune pe umeri greutăţi pe care să nu le pot duce. Cu această credinţă, pornesc pe drumul „Armaghedonului”…
Înainte de a vă prezenta realităţi din spatele gratiilor care vă vor îngrozi, trebuie să vă arăt o situaţie de tip legislativ cel puţin ciudată! Într-un sistem penitenciar în care sunt închişi zeci de mii de oameni pentru că au încălcat legea, putem spune că însuşi sistemul penitenciar este în afara legii!
În România, detenţia este organizată şi aplicată în baza a două acte normative esenţiale: LEGEA 275/2006 şi regulamentul de aplicare a acestei legi, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006. Detaliile de importanţă mai redusă sunt regulamente prin ordin al Ministerului Justiţiei.
Legea 275/2006 nu se poate aplica fără… regulamentul de aplicare! Acesta din urmă este (cum am spus deja) HG 1897/2006. În motivarea făcută de Guvern la data emiterii Hotărârii, se spune că aceasta are la bază prevederile art. 108 din Constituţia României (care dă dreptul Guvernului să emită Hotărâri) şi art. 86, alin. 2 din Legea 275/2006. Acest ultim articol (care, în viziunea Guvernului, justifică adoptarea HG 1897) spune aşa: „În termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia”. Ei bine, Legea 275/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 627, din 20 iulie 2006. Acelaşi art. 86, dar la alin. 1 (din Legea 275) spune: „Prezenta lege INTRĂ ÎN VIGOARE la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial”. Dacă la data de 20 iulie 2006 (când legea a fost publicată în M.O.) adăugăm cele 90 de zile prevăzute de art. 86, alin. 1, ajungem la data de 20 OCTOMBRIE 2006, moment în care Legea 275/2006 ESTE ÎN VIGOARE! Ne întoarcem acum la art. 86, alin. 2 (citat anterior) şi vedem că Guvernul trebuie să publice, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a Legii 275/2006 „în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare” a acesteia, respectiv până la data de 30 OCTOMBRIE 2006. Guvernul însă a emis această hotărâre cu două luni întârziere faţă de termenul legal! HG 1897/2006 poartă ca dată a emiterii 21 decembrie 2006. Aplicând strict juridic (la rece) prevederile legilor române, putem spune că Guvernul a publicat HG 1897/2006 TARDIV (în afara termenului legal) şi, conform art. 108, alin. 4 din Constituţie, această hotărâre (care conţine „regulamentul de aplicare a Legii 275/2006”) este INEXISTENTĂ, deci aplicarea ei devine ILEGALĂ! Fără regulament, nici măcar Legea 275/2006 nu poate fi aplicată! Ţinând cont de aceste aspecte juridice, putem spune că, în România, nu există la această dată o bază legală pentru „internarea” în penitenciare a persoanelor condamnate. Pentru că, totuşi, în penitenciare există închişi 20-30.000 de oameni, putem afirma că aceştia au, din punct de vedere legal, statut de OSTATIC, nu de deţinut! În acest caz, ar trebui ca nouă, deţinuţilor din România, să ni se aplice nu Legea 275/2006 şi HG 1897/2006, ci prevederile Convenţiilor Europene care reglementează statutul ostaticilor”.
Ca să vedeţi că nu spun aberaţii, vă precizez că, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti, chiar a fost pe ril un dosar pe această temă (deschis de un deţinut de la Penitenciarul Rahova), dosar care a fost transferat la Secţia Civilă, pentru a se calcula daunele morale şi materiale pe care statul român trebuie să le plătească acelui deţinut. Mai mult, am consultat personal câţiva avocaţi, care mi-au confirmat această stare de fapt, fără a uita să precizeze că… „nu ai ce face, Cornele. Suntem în România!”.
Adică aici, în România, statul însuşi poate să încalce legea flagrant, fără să dea nimănui socoteală. Poate să încarcereze fără o bază legală zeci de mii de oameni. Poate să suporte pierderea unor procese pe această temă şi să plătească milioane de RON despăgubiri, din banii contribuabililor, fără să schimbe nimic după aceea!
Aşadar, nu e de mirare că, într-o lume penitenciară care este organizată pe baze ilegale, se petrec o mulţime de alte ilegalităţi. Le voi prezenta pe rând, cu timpul… Durerile sistemului sunt mari, iar caracatiţa şi-a construit tentacule în fiecare penitenciar şi chiar şi în sânul ANP. Sunt înconjurat de deţinuţi veniţi de prin toate puşcăriile. Am fost eu însumi „călător” prin alte puşcării. Cu ajutorul unor colegi-jurnalişti, pot verifica de afară nişte situaţii, iar Legea 544/2001 (privind liberul acces la informaţii de interes public) mă va ajuta să clarific şi să probez altele. „Armaghedonul” acesta este un drum lung pe care pornesc acum şi pe care-l voi ţine „viu” cât timp voi fi închis. Nu vă faceţi griji în privinţa mea. Nu am de înfruntat aici decât multă prostie, aroganţă şi diletantism. Ştiu de pe acum că voi fi combătut printr-un limbaj de lemn şi printr-un comportament de rahat, dar voi răspunde cu o atitudine fermă, DE OŢEL! Mă mândresc deja cu caracterizarea care este consemnată în dosarul meu de penitenciar: „Manifestă indiferenţă faţă de cadre”!
Pentru eventualitatea că acest blog va fi piratat, blocat sau distrus de anumiţi „binevoitori”, precizez că materialele publicate aici sunt arhivate frumos şi vor fi imediat republicate pe un blog nou, care va fi mediatizat corespunzător.
Urez, aşadar, „drum bun” Armaghedonului lansat azi şi vouă, cititorilor mei, să aveţi parte în 2009 de tot ceea ce meritaţi!
Pe curând, Cornel Sabou.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
miercuri, 21 ianuarie 2009
ABUZ
Vineri, 16 ianuarie 2009, un deţinut de la secţia a VI-a (deschişi) din Penitenciarul Baia Mare a fost scos din unitate şi trimis la groapa de gunoi a oraşului, pentru a descărca o maşină cu deşeuri. După ce şi-a terminat munca, deţinutul a sărit de pe maşină fără să se asigure corespunzător şi s-a accidentat grav! A fost imediat internat în Spitalul Judeţean din Baia Mare cu multiplă fractură deschisă şi pus sub pază.
Faţă de acest eveniment, după primele verificări făcute de subsemnatul, rezultă următoarele:
deţinutul nu era repartizat legal de Comisia de Muncă pentru a presta activităţi de genul celor la care fusese solicitat;
din cauza amintită mai sus, evident că acestuia nu i-au fost nici prelucrate normele de protecţie a muncii şi nici nu avea semnat vreun document în acest sens;
cadrul care a decis scoaterea abuzivă şi ilegală la muncă a acestui deţinut este Ionică Ghilvaci, şeful sectorului „Deservire – Munci gospodăreşti”. În mod normal, acesta nu ar fi putut scoate deţinutul în afara unităţii fără acordul pazei, Florea Gavriş.
Incidentul de mai sus este rezultatul unui comportament iresponsabil al unor cadre angajate la penitenciarul băimărean, care îşi imaginează că pot dispune după bunul lor plac de vieţile deţinuţilor. Solicit pe această cale conducerii superioare a ANP să execute de urgenţă un control la unitatea băimăreană şi să sancţioneze aspru persoanele care se fac vinovate de acest abuz, înainte ca vinovaţii să muşamalizeze cazul.
Voi reveni cu amănunte.
Cornel Sabou
Faţă de acest eveniment, după primele verificări făcute de subsemnatul, rezultă următoarele:
deţinutul nu era repartizat legal de Comisia de Muncă pentru a presta activităţi de genul celor la care fusese solicitat;
din cauza amintită mai sus, evident că acestuia nu i-au fost nici prelucrate normele de protecţie a muncii şi nici nu avea semnat vreun document în acest sens;
cadrul care a decis scoaterea abuzivă şi ilegală la muncă a acestui deţinut este Ionică Ghilvaci, şeful sectorului „Deservire – Munci gospodăreşti”. În mod normal, acesta nu ar fi putut scoate deţinutul în afara unităţii fără acordul pazei, Florea Gavriş.
Incidentul de mai sus este rezultatul unui comportament iresponsabil al unor cadre angajate la penitenciarul băimărean, care îşi imaginează că pot dispune după bunul lor plac de vieţile deţinuţilor. Solicit pe această cale conducerii superioare a ANP să execute de urgenţă un control la unitatea băimăreană şi să sancţioneze aspru persoanele care se fac vinovate de acest abuz, înainte ca vinovaţii să muşamalizeze cazul.
Voi reveni cu amănunte.
Cornel Sabou
joi, 15 ianuarie 2009
Prolog la „Armaghedon”
Reacţii interesante după primele articole dedicate domnului Florea Gavriş, un om cu funcţii diverse în Penitenciarul Baia Mare. Nu le voi comenta acum, pentru că nu a sosit încă vremea unui bilanţ. Mai sunt multe lucruri de spus…
Vă spuneam într-un articol anterior că Florea Gavriş este un paravan între deţinuţi şi administraţia penitenciarului. Postura aceasta, inedită şi ilegală, îl „obligă” pe Gavriş să comită tot felul de abuzuri şi să tensioneze, astfel, în mod inutil viaţa din interiorul unităţii.
Când deţinuţii vor să solicite anumite lucruri, ei trebuie să completeze o cerere tip pe care o predau, apoi. Cererea merge mai departe, la birourile competente să rezolve problema şi, în final, la directorul unităţii, care aprobă sau respinge cererea. De nenumărate ori, Gavriş intervine în circuitul firesc al acestui demers normal şi blochează rezolvarea (într-un fel sau altul) a problemei semnalate. Cererile depuse legal de deţinuţi sunt „confiscate” de Gavriş, care le rupe şi le aruncă.
Cum spuneam şi altă dată, Gavriş este tipul omului „bun la toate” şi, în acelaşi timp, exemplul cel mai potrivit pentru profilul incompetentului angajat la penitenciar. Cu un dispreţ total şi vizibil faţă de drepturile deţinutului, fără nici un gram de respect faţă de om şi demnitatea umană, Gavriş ameninţă, şantajează, sancţionează şi calcă în picioare tot ce vrea, fără să dea nimănui socoteală. Este tolerat de administraţie pentru că minte fără scrupule, pentru că este în stare să facă orice ilegalitate ca să-şi protejeze scaunul, pentru că nu are Dumnezeu… Are, în schimb, rude pe care nu a uitat să le angajeze la Penitenciar!
Apelul meu către ANP este clar: vă rog să vă documentaţi dacă tot ceea ce am scris eu despre acest Gavriş este sau nu real! Dacă veţi constata că aceste fapte, atitudini şi abuzuri sunt reale, atunci vă rog să scăpaţi de astfel de personaje! Penitenciarul viitorului (chiar şi al viitorului imediat) nu are nevoie de hiene şi şacali, ci de oameni şcoliţi, profesionişti, demni şi educaţi. Dacă scopul dumneavoastră, stimaţi directori ANP, este să distrugeţi omul închis, atunci păstraţi-l pe Gavriş! El nu are conştiinţă, scrupule sau demnitate şi poate călca pe cadavre, zâmbind. Dacă doriţi însă altceva, dacă vă preocupă cu adevărat recuperarea pentru societate a omului de după gratii, atunci TREBUE să scăpaţi de modelul FLOREA GAVRIŞ!
Eu lucrez, în prezent, la un amplu memoriu pe care îl voi trimite ONG-urilor care se ocupă cu respectarea drepturilor deţinuţilor şi Parlamentului. Desigur, nu voi cădea în penibil, semnalând „cazul Gavriş” în Parlament, dar voi descrie tot ceea ce şchiopătează în sistemul penitenciar românesc.
Zeci şi zeci de cadre angajate pe bază de PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii), studii false depuse la dosar pentru că aşa cere legea, afaceri personale derulate sub paravanul puşcăriei, vile construite „graţie” deţinuţilor, cu materiale furate la ordin tot de deţinuţi, amante promovate în funcţii de conducere şi multe altele.
Poate că aveam nevoie de un astfel de impuls, de un astfel de personaj (ca Florea Gavriş), care să mă incite şi, prin comportamentul său abuziv, să mă determine să acţionez.
Evident, voi prezenta în serial, pe acest blog, conţinutul memoriului. Până la urmă, eu mă adresez, de fapt, publicului larg, aşa cum am făcut în ultimii 14 ani în care am lucrat ca jurnalist. Am obosit să tot semnalez cazuri „mărunte” (precum acesta, că Gavriş rupe şi aruncă cererile deţinuţilor) şi îmi dau seama că exemplele de acest gen sunt posibile pentru că sistemul le permite. De ce le permite sistemul? Veţi vedea toate acestea în serialul care va debuta săptămâna viitoare, sub titlul „Armaghedonul Penitenciarelor”!
Pe curând…
Cornel Sabou
Vă spuneam într-un articol anterior că Florea Gavriş este un paravan între deţinuţi şi administraţia penitenciarului. Postura aceasta, inedită şi ilegală, îl „obligă” pe Gavriş să comită tot felul de abuzuri şi să tensioneze, astfel, în mod inutil viaţa din interiorul unităţii.
Când deţinuţii vor să solicite anumite lucruri, ei trebuie să completeze o cerere tip pe care o predau, apoi. Cererea merge mai departe, la birourile competente să rezolve problema şi, în final, la directorul unităţii, care aprobă sau respinge cererea. De nenumărate ori, Gavriş intervine în circuitul firesc al acestui demers normal şi blochează rezolvarea (într-un fel sau altul) a problemei semnalate. Cererile depuse legal de deţinuţi sunt „confiscate” de Gavriş, care le rupe şi le aruncă.
Cum spuneam şi altă dată, Gavriş este tipul omului „bun la toate” şi, în acelaşi timp, exemplul cel mai potrivit pentru profilul incompetentului angajat la penitenciar. Cu un dispreţ total şi vizibil faţă de drepturile deţinutului, fără nici un gram de respect faţă de om şi demnitatea umană, Gavriş ameninţă, şantajează, sancţionează şi calcă în picioare tot ce vrea, fără să dea nimănui socoteală. Este tolerat de administraţie pentru că minte fără scrupule, pentru că este în stare să facă orice ilegalitate ca să-şi protejeze scaunul, pentru că nu are Dumnezeu… Are, în schimb, rude pe care nu a uitat să le angajeze la Penitenciar!
Apelul meu către ANP este clar: vă rog să vă documentaţi dacă tot ceea ce am scris eu despre acest Gavriş este sau nu real! Dacă veţi constata că aceste fapte, atitudini şi abuzuri sunt reale, atunci vă rog să scăpaţi de astfel de personaje! Penitenciarul viitorului (chiar şi al viitorului imediat) nu are nevoie de hiene şi şacali, ci de oameni şcoliţi, profesionişti, demni şi educaţi. Dacă scopul dumneavoastră, stimaţi directori ANP, este să distrugeţi omul închis, atunci păstraţi-l pe Gavriş! El nu are conştiinţă, scrupule sau demnitate şi poate călca pe cadavre, zâmbind. Dacă doriţi însă altceva, dacă vă preocupă cu adevărat recuperarea pentru societate a omului de după gratii, atunci TREBUE să scăpaţi de modelul FLOREA GAVRIŞ!
Eu lucrez, în prezent, la un amplu memoriu pe care îl voi trimite ONG-urilor care se ocupă cu respectarea drepturilor deţinuţilor şi Parlamentului. Desigur, nu voi cădea în penibil, semnalând „cazul Gavriş” în Parlament, dar voi descrie tot ceea ce şchiopătează în sistemul penitenciar românesc.
Zeci şi zeci de cadre angajate pe bază de PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii), studii false depuse la dosar pentru că aşa cere legea, afaceri personale derulate sub paravanul puşcăriei, vile construite „graţie” deţinuţilor, cu materiale furate la ordin tot de deţinuţi, amante promovate în funcţii de conducere şi multe altele.
Poate că aveam nevoie de un astfel de impuls, de un astfel de personaj (ca Florea Gavriş), care să mă incite şi, prin comportamentul său abuziv, să mă determine să acţionez.
Evident, voi prezenta în serial, pe acest blog, conţinutul memoriului. Până la urmă, eu mă adresez, de fapt, publicului larg, aşa cum am făcut în ultimii 14 ani în care am lucrat ca jurnalist. Am obosit să tot semnalez cazuri „mărunte” (precum acesta, că Gavriş rupe şi aruncă cererile deţinuţilor) şi îmi dau seama că exemplele de acest gen sunt posibile pentru că sistemul le permite. De ce le permite sistemul? Veţi vedea toate acestea în serialul care va debuta săptămâna viitoare, sub titlul „Armaghedonul Penitenciarelor”!
Pe curând…
Cornel Sabou
Abonați-vă la:
Postări (Atom)