Schimbarea directorului Penitenciarului Baia Mare, Horia Chiş (de fapt, transferarea sa pe o funcţie echivalentă la Penitenciarul Timişoara), mă determină să vin din nou şi să vă prezint date inedite despre viaţa de dincolo de gratii, despre “profesionismul” celor care azi se numesc “funcţionari publici cu regim special”, dar care nu au trecut, în mentalitatea lor, de la nivelul mediocru în care se găseau atunci când s-au angajat în sistem. De fapt, deschiderea mentalităţii lor s-a produs în alte “zone”, care ţin mai mult de activităţi infracţionale decât de respectarea legii! Ca să nu credeţi că vorbesc prostii, am să vă dau numeroase exemple concrete, cu nume şi fapte...
Atunci când vin la angajare, cele mai multe cadre sunt abia ieşite de la "coada vacii" (cum se spune în popor). Amărâţi, dependenţi de tata, mama sau naşul care le-a pus o vorbă bună pentru ca să fie angajaţi, chiriaşi în oraş, speriaţi de viaţă, ei învaţă de la bun început că viaţa la puşcărie este o “ocazie” de care trebuie să profite la maxim. În primul rând, serviciul nu este deloc solicitant, banii (salarul) vin fără probleme (pentru ca obligatiile de serviciu sunt facute foarte superficial), sporuri sunt cu duiumul ("pericolul" acestei meserii este oricum exagerat), promovări se fac relativ repede. Cu timpul, cadrul învaţă să îşi gestioneze relaţia cu deţinutul astfel încât să “producă” tot felul de avantaje din asta. Aşa se fac că în câţiva ani de la angajare "fraierul" de la coada vacii ajunge "şmecher" cu legitimaţie, maşină luxoasă, amantă şi vilă mare!
Ioan Marincaş, fost director al puşcăriei din Baia Mare, şi-a construit casă doar cu munca deţinuţilor! Duşi la muncă forţat, cu bâta în spate, deţinuţii au ridicat o vilă demnă de un asemenea “demnitar”! Exemplul oferit de dl Marincaş a fost preluat şi de alte cadre. N-o să-i spun deocamdată pe toţi, dar precizez că FOARTE multe cadre ale penitenciarului Baia Mare şi-au construit vile DUPĂ ce s-au angajat la puşcărie, deşi veniturile lor oficiale nu justifică obţinerea acestei averi! Îl amintesc, de exemplu, pe ofiţerul Daniel Filip care are o vilă la ieşirea din Baia Mare, angajat în sistem ca pistolar după 1990, şi “promovat” pe măsură ce se afilia la grupurile de putere existente în unitate. Aproape TOATE cadrele puşcăriei şi-au cumpărat maşini scumpe sau şi-au schimbat maşinile vechi pe altele noi. Repet, problema e că VENITURILE legale ale acestor cadre nu justifică TOATE bunurile de valoare achiziţionate într-un timp relativ scurt! Nu ştiu cine ar fi abilitat să verifice originea averilor acumulate de cei care lucrează în sistemul penitenciar românesc (în particular în penitenciarul Baia Mare) dar ştiu că dacă s-ar face o asemenea verificare s-ar putea întocmi multe dosare penale!
Din dorinţa de a ajuta organele statului într-o posibilă anchetă pe această temă, am să dau aici un exemplu concret de la care se poate începe o investigaţie...
Am vorbit de averi... Dar averile se construiesc cu bani! De unde vin banii “negrii” în sistemul penitenciar? De exemplu... din “afaceri”! Concret, la penitenciarul Baia Mare, pe când exista secţia de zootehnie, o firmă privată din Baia Mare aducea frecvent “concentrate” pentru hrănirea animalelor. Cantităţile vehiculate erau foarte mari, iar plăţile efectuate erau destul de importante! Tirul care era supra-încărcat cu concentrate se oprea seara la poarta puşcăriei, se descărcau vreo 30-40 de saci de concentrate care erau introduşi în unitate (şi folosiţi ulterior pentru hrănirea animalelor), dar restul cantităţii de concentrate (zeci de tone) era dus în oraş şi împărţit în diverse locuri, la alţi consumatori care aveau nevoie de un asemenea produs! Penitenciarul plătea INTEGRAL tot Tir-ul de concentrate, dar primea doar acei 30-40 de saci. Banii rezultaţi din vânzarea “la negru” a cantităţii de concentrate care rămânea în Tir se împărţeau între ofiţerii de la comanda unităţii. Domnul Marincaş ar putea povesti despre această afacere care l-a îmbogăţit şi pe el, şi pe ceilalţi ofiţeri care mai activează încă. Dar domnul Marincaş nu va fi niciodată verificat, pentru că soţia sa este ofiţer cu funcţie mare în Poliţia Judeţeană Maramureş!
În interiorul Penitenciarului funcţionează o frumoasă Biserică Ortodoxă de lemn. Atunci când s-a construit această biserică, prin 1994, deţinuţii au muncit şase luni prin păduri ca să taie lemne. Au fost două puncte de lucru importante, La Izvoare şi Cavnic. S-au tăiat sute şi sute de metri cubi de lemn, dar doar o mică parte a fost folosit la construcţia bisericii. Cea mai mare parte din lemnul tăiat atunci de deţinuţi a fost înpărţit între ofiţerii de la comandă (Andreica, Suciu, Stoica etc). În Firiza era un gater la care ofiţerii duceau lemnul pentru a-l tăia. Patronul acelui gater avea un nepot la închisoare, iar ofiţerii se întreceau în a-i oferi favoruri acelui nepot pentru ca să poată beneficia gratuit de serviciile gaterului, şi să poată valorifica apoi lemnul tăiat de deţinuţi, şi care ar fi trebuit să ajungă la construirea bisericii. Cu banii rezultaţi din asemenea afaceri, ofiţerii îşi ridicau vile (construite tot de deţinuţi). Materiale de construcţii obţineau în acelaşi fel cum obţinuseră lemnul. Găseau mereu la închisoare câte un “nepot”, frate, tată sau mamă a cuiva care avea afaceri în domeniu, şi pentru câteva favoruri primeau gratuit materiale de construcţii. Practic, se poate spune că toate aceste vile construite pe numele celor care lucrează la penitenciar au fost ridicate fără să se cheltuiască nici un leu din veniturile legale ale celor care au beneficiat apoi de ele! Materialele de construcţie sunt obţinute prin şantajarea rudelor celor închişi (sau cu deplinul lor acord), banii necesari pentru diverse cheltuieli sunt obţinuţi prin “afaceri” de genul celor descrise mai sus. Apropo... Că uitasem... Dacă vrea cineva să verifice acele afaceri cu concentrate ar trebui să înceapă să pună întrebări la SC AGROVET SA Baia Mare, sau celui care se ocupa personal de derularea afacerii (din partea acestei firme), pe numele său RADU VALER! Mă îndoiesc însă că se va începe vreo anchetă deoarece între timp am aflat că Agrovet face asemenea “afaceri” cu TOT sistemul penitenciar românesc! Adică, firma livrează concentrate pentru animale (plus o mulţime de alte produse) la toate penitenciarele din România! Aşa că, banii negri rulaţi în sistem fiind foarte mulţi, nu cred că se va încumeta cineva să zguduie “Monstrul”...
Atât pentru azi. Revin curând cu un alt material în care vorbim puţin (din nou) despre afacerea cu telefoane mobile care se desfăşoară nestingherit în unitate, despre ofiţerii implicaţi în aceste afaceri, despre metodele lor de lucru, deloc legale, despre implicarea lui Horia Chiş (fostul director, nou director la Timişoara) în păgubirea puşcăriei de alte sute şi sute de milioane prin acceptarea unor contracte păguboase, despre cum proteja Horia Chiş afacerile ilegale desfăşurate în interiorul şi în afara Penitenciarului şi, ca să fie tacâmul complet, despre dezmăţul sexual în care se implică numeroase cadre, destrămând familii, forţând sinucideri, şantajându-se apoi reciproc... şi multe altele. Pe curând...
Cornel SABOU
