Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (II): Alexandru Bittner

Alexandru Bittner: “Om de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelele statului român; conform dezvăluirilor din “Armaghedon II” a “finanţat” întotdeauna familia primului-ministru Adrian Năstase:

“Încă de la începutul anilor ’90 o puternica prietenie leagă familia Năstase de controversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Această prietenie s-a materializat într-o serie de afaceri derulate de către acesta din urmă şi intermediate de d-na Năstase şi de dl. Sorin Teşu, omul de încredere al familiei Năstase, şef de Cabinet al primului-ministru Năstase. Alexandru Bittner a afirmat în mai multe rânduri că, în perioada 1997-2000 a finanţat periodic familia Năstase cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de dolari, sume transmise fie direct d-nei Năstase, fie prin intermediul lui Sorin Teşu. În prezent, firme aparţinând lui Alexandru Bittner desfăşoară afaceri cu diverse regii sau societăţi cu capital de stat, cum sunt: Petrom şi R.A.P.P.S. [regia protocolului de stat], afaceri mijlocite şi de a căror bună desfăşurare se ocupă Sorin Teşu.” Vila şi ferma lui Bittner de la Măneciu este relativ apropiată de vila şi ferma familiei Năstase de la Cornii. Pe ambii boşi îi legă “pasiunea” pentru creştearea păsărilor (şi producţia de ouă), motiv să-şi facă vizite reciproce. În noiembrie 2002, un partid de opoziţie a lansat public întrebarea (lăsată fără replică): “Este adevărat că Alexandu Bittner a fost desemnat să se ocupe de şpaga de 30.000.000 de dolari care ar rezulta din înzestrarea cu computere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a şcolilor din România? În urmă cu doi ani au fost date în vileag şmecheriile lui Dan Fischer, Cătălin Harnagea şi Dorin Marian, care încercau să devină intermediari ai unui puternic consorţiu englez, în tentativa acestuia de a obţine un credit garantat României de 400.000.000 de dolari. Între timp, regimul politic s-a schimbat, dar nu şi Dan Fischer, căruia i s-a impus colaborarea cu Al. Bittner, ca să repună pe picioare afacerea, deşi englezii ar putea trata direct cu MEC. Comisionul de 30.000.000 de dolari ar urma să fie împărţit între Dana Năstase (prietena de casă a lui Bittner, care i-a pus o vilă la dispoziţie, la Măneciu-Pământeni), cei doi evrei (Fischer şi Bittner) şi Dan Nica.”

Alexandru Bittner este şi proprietar al postului de televiziune PrimaTV, condus de colaboratorul său Cristian Burci. Prieten, pe rând, cu mai toţi şefii serviciilor secrete româneşti, datorită cochetării acestora cu Mossad-ul. În septembrie 2000, Bittner a apărut la ştirile de la PrimaTV, post de televiziune al cărei proprietar ar fi împreună cu un alt israelian, Dan Fischer, pentru a-l denunţa de abuz în funcţie pe prietenul său de până atunci, Cătălin Harnagea, la acea vreme şeful spionajului românesc (Serviciul de Informaţii Externe) şi tovarăş de afaceri (de fapt şi Harnagea fusese în solda sa), cu care tocmai se certase. Aceleaşi acuze le aducea şi lui Dorin Marian, la acea vreme consilier prezidenţial şi eminenţă cenuşie a serviciilor secrete româneşti pe care le coordona de la Palatul Cotroceni.

Bittner a mai afirmat pe post că articolul apărut în presa cotidiană, în care numele lui este amintit lângă cel al directorului adjunct al S.R.I., Mircea Gheordunescu, ca fiind implicat într-o afacere de deturnare a 300 de milioane de dolari, este o poliţă plătită lui de către Harnagea pentru că nu-i cedează celuilalt asociat israelian de la Prima TV, Dan Fischer, importantul pachet de acţiuni ce îl deţine la acest post de televiziune.

Victima acestei răfuieli a fost “logodnica” şefului S.I.E. Cătălin Harnagea, domnişoara Mărgărita Geică, concediată de la conducerea redacţiei de Ştiri de la PrimaTV. Pe postul de televiziune, în direct, Alexandru Bittner anunţa infatuat că supărarea cu Harnagea (S.I.E.) se datorează faptului că el (Bittner) este prieten şi mai apropiat de şefii contraspionajului românesc (directorii S.R.I. Mircea Gheordunescu şi Costin Georgescu), încercând astfel mimarea sau chiar declanşarea unui conflict între serviciile secrete romaneşti.

De fapt, prin ieşirea sa, Bittner îşi acuza proprii colaboratori de până atunci:

“Domnii Dorin Marian şi Cătălin Harnagea încearcă să-mi forţeze mâna să vând acel procent unui alt acţionar, Dan Fischer [fost Frâncu]. Concret, joia trecută am asistat la deschiderea unei cârciumi în Bucureşti, local care aparţine unui prieten al celor doi (Restaurantul President). În local am stat trei ore, la o masă, alături de Cătălin Harnagea, care a tot încercat să mă determine să-mi vând procentul deţinut la postul acesta de televiziune”.

Alex Bittner mai deţine indirect parcările auto DALI din Bucureşti, cunoscute de taximetrişti ca fiind ale fostului primar al capitalei Crin Halaicu. În fapt aceştia doi au fost în trecut parteneri de afaceri. Deţinând firma DALI, Bittner a monopolizat practic parcările din Bucureşti.

Ocupaţia la vedere în România a lui Bittner, de “carte de vizită”, este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucureşti, deţinut de firma israeliană E.W.T.R. (agenţie de turism internaţional), aflată în plină campanie de preluare de proprietăţi din România. La parterul hotelului se află un renumit restaurant chinezesc, aceasta fiind specialitatea soţiei afaceristului evreu, chinezoiacă de cetăţenie americană Sherr Bittner. Chinezoica Bittner s-a asociat cu fostul primar general al capitalei Crin Halaicu şi în afaceri imobiliare (firma A.G. Imobiliara S.A.). Restaurantul chinezesc din str. Amzei, Dragon House, îi aparţine lui Bittner şi funcţionează chiar vizavi de fostul sediu al firmei MegaVision al cărui proprietar era chiar prietenul său Dan Adamescu.

Prin firma Lipsca s.r.l., Bittner a cumpărat aproape toate magazinele “Alimentara” din Bucureşti de la Delfincom s.a. (fosta întreprindere Alimentara), cu sprijinul deloc dezinteresat al funcţionarilor statului, desfiinţând obiectul de activitate al acestora şi apoi subînchiriindu-le. Multe dintre ele funcţionează acum ca magazine de haine second-hand, aşa cum este cazul fostei Alimentara din Piaţa Iancului. Prin intermediul aceleiaşi firme Bittner a preluat întreprinderile de industrie uşoară Textila din Bucureşti.

Prin firma Lipsca 2000 s.r.l., cu concursul abuziv şi ilegal al reprezentantului statului român asupra proprietăţilor hoteliere de la Poiana Braşov (Jean Babonea, acelaşi care l-a ajutat şi ca director general la Delfincom s.a.) a dobândit proprietăţi hoteliere.

(va urma)

Distracţie Diaconistă

Observ că afirmarea tot mai puternică pe piaţă politică românească a Partidului Poporului - Dan Diaconescu agită spiritele şi ne oferă primele semne ale unei veritabile panici care se instalează prin diverse birouri! Recent, la o emisiune a unui post TV recent înfiinţat, moderatorul (un ilustru anonim căruia nu i-am reţinut numele) îl întreba panicat pe Victor Ponta: "Puteţi să ne garantaţi că nu veţi face alianţă cu PP-DD după alegeri, că nu o să-i aduceţi la putere?" Pe celelalte posturi TV, alţi ziarişti, clienţi vechi ai puterii de orice fel, "analizează" la fel de panicaţi procentele tot mai mari cu care este creditat Dan Diaconescu şi partidul său. Trist este însă faptul că personajele aduse în studio cu misiunea de a ironiza demersul politic al PP-DD sunt tot mai "slabe" la nivelul calităţii profesionale şi am impresia că elita intelectualităţii române se ţine deoparte în acest proces public la care este supus PP-DD!
În acest timp, tot mai mulţi idioţi se ridică (re)spunând că PP-DD e un partid de proşti, de "stupid people" şi că masa aceasta de oameni este manipulată de realizatorul OTV. Eu, care mă amuz privind detaşat acest spectacol al fricii, observ şi simt panica lor! Se bâlbâie nemaiştiind ce explicaţii să găsească. Se laudă reciproc pentru că altfel nu-i laudă nimeni din afară. Se "jenează" de "calitatea" emisiunilor OTV şi condamnă efectiv poporul pentru că se îndreaptă masiv spre PP-DD.

Adevărul este că vorbim aici de un segment de populaţie care a fost total ignorat de puterile politice din ultimii 22 de ani! Niciun partid nu s-a arătat prea mult interesat de soarta poporului sărac, a oamenilor simplii şi oneşti, a pensionarilor care abia trăiesc, a tinerilor care emigrează pentru că sunt lipsiţi de orice şansă în ţara lor. Ba mai mult, când trebuiau luate nişte măsuri "de criză" tot oamenii aceştia au fost loviţi, nu guvernanţii! Firesc, pe acest fond, când apare un partid care cel puţin declarativ se arată cu adevărat interesat de soarta lor atunci poporul ia cu asalt "problema" şi se alătură fără reţineri noii formaţiuni. Păcat că nici un preşedinte român nu a înţeles ce forţă imensă poate avea dacă este cu adevărat iubit de popor! Să fii preşedinte şi la un semn al tău să iasă în stradă un milion de oameni (cel puţin)... Într-o astfel de situaţie niciun partid nu s-ar putea opune politicii tale şi ai putea cu adevărat influenţa guvernarea cum vrei. Dar preşedinţii noştri se preocupă doar de pensia proprie (Iliescu), de afaceri de contrabandă cu ţigări (Constantinescu) sau de aventuri cu gagici blonde (Băsescu). Nu zic nu, Elena Udrea este o femeie frumoasă şi poate că orice bărbat normal ar accepta să-şi "piardă" o noapte în patul ei, dar... ce-are sula cu prefectura? De ce să fii atât de idiot încât să îţi vinzi ţara păentru o partidă de sex? De ce trebuie să îţi promovezi amanta pe post de ministru când poţi să o ţi acolo, consilier pentru tine şi la guvernare să pui nişte tipi capabili? În fine, cred că vorbim aici şi de nişte indivizi cu mari frustrări sexuale, incapabili să gândească cu capul corect!

Băsescu s-a declarat recent dezgustat... A spus că el e un om demn care nu a suportat în viaţa lui atâtea umilinţe ca în ultimii ani. Trist e că tot poporul e de vină pentru asta. El, Băsescu, nu-şi reproşează nimic. El a făcut numai bine, iar poporul ăsta nerecunoscător îl tot înjură, umilindu-l. Asta înseamnă, în opinia mea, să fii un om mic! Să îţi limitezi "confortul" la aprecierile care se fac pe seama ta. Dacă unul te înjură eşti scârbit. Dacă te laudă eşti fericit. Maniere de tip bolnav-ceauşist! Păcat de Băsescu, zău. Are ceva din ce trebuie unui preşedinte, are tupeu, forţă, curaj şi inteligenţă, dar îi lipseşte caracterul şi patriotismul. Ne-a vândut ca pe cartofi, fără regrete. Ne consideră mai departe proşti şi incluţi. Proşti am fost când l-am votat pe el, iar acum suntem "proşti" pentru că nu-l mai vrem!

Revenind la PP-DD... O să vedeţi zilele astea cum se intensifică combaterea acestui partid de către nulităţile intelectualităţii româneşti. O să vă rog să-mi arătaţi măcar UN lider adevărat de opinie care vorbeşte împotriva PP-DD! Nu veţi găsi decât strâmbături corupte, fără pic de susţinere în popor, fără legitimitate. Veţi putea recunoaşte chiar în frazele lor încâlcite incompetenţa şi impostura. Se vor trăda prin lipsa argumentelor solide şi mai ales prin lipsa de curaj! Unul din titanii presei româneşti, otevistul Condurăţeanu, i-a provocat pe aceşti critici la o confruntare directă, faţă-n faţă, dar până acum nici unul nu a acceptat provocarea. Sunt fricoşi, laşi, obtuzi, limitaţi. Vai de capul lor, lichele pierdute în spaţiul public!

Sper doar ca Dan Diaconescu, dacă va ajunge la putere, să nu mai sprijine aceste demersuri de presă falimentare. Mincinoşii ăştia au făcut mult rău naţiunii şi nu mai trebuie sponsorizaţi, încurajaţi sau promovaţi. Să rămână alde-Turcescu cu şefii lui de la PDL, iar Antenele cu Voiculescu al lor...

Apropo de Voiculescu. Să vă spun ceva... Sincer, mă aşteptam de la el ca observând creşterea PP-DD, SĂ I SE ALĂTURE LUI DAN DIACONESCU! Mi-am spus că nu poate fi atât de prost încât să nu vadă spre ce se îndreaptă cu adevărat preferinţele electoratului şi am sperat că va "forţa" o alianţă cu Dan Diaconescu. Un "trust" unit OTV-Antene (şi o alianţă PP-DD/PC) ar fi ciuruit toată scena politică şi ar fi luat la alegeri majoritatea voturilor! Dar Voiculescu e prea preocupat de afacerile lui ca să observe chestiunea... Nu-i nimic, victoria lui DD va fi cu atât mai frumoasă! Eu cred în şansa acestui demers politic de a se afirma la cel mai înalt nivel în România. Pentru că am fi cu adevărat PROŞTI doar atunci când am mai vota o dată partidele care ne-au falimentat până acum! Vom trăi şi vom vedea...

Cu respect,

Cornel SABOU

Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (I): Mark Meyer

după cartea "Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii"

Mark Meyer: Evreu american de origine română (?), preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin, firmă care s-a ocupat, printre altele, de banca românească Dacia Felix şi care desfăşoară o activitate susţinută în România. Site-ul de internet al firmei Herzfeld & Rubin o prezenta până recent pe sora primului ministru Adrian Năstase, Dana Barb, ca pe o “redutabilă economistă” ce face parte din rândurile staff-ului firmei, ca directoare. Mark Meyer, fiind şi unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel, s-a ocupat de organizarea vizitei în S.U.A. a preşedintelui Ion Iliescu în anul 2001.

A funcţionat la Palatul Cotroceni, pe lângă preşedintele Emil Constantinescu drept consilier, într-o perioadă când preşedinţia României era copleşită de evrei. Şefa consilierilor prezidenţiali era evreica Zoe Petre, iar uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantoş şi Alfred Moses. Chiar despre Emil Constantinescu, originar din Basarabia, în “Jurnalul” Ronei Hartner (presupusa amantă evreică a preşedintelui) s-a scris că tatăl său, care l-a abandonat împreună cu mama sa, era un evreu rus beţivan. Când a contrazis punctual conţinutul pseudo-Jurnalului Hartner, Constantinescu, în mod ciudat, nu a contrazis şi acest aspect. Mark Meyer a continuat să fie consilier prezidenţial şi pe lângă preşedintele Ion lliescu.

De fapt, Meyer s-a ocupat de România de pe vremea lui Ceauşescu, iar în anii din urmă a condus aşa-zisa Cameră de Comerţ Româno-Americană, care este ceva între agenţie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România. Organizaţia este creată la Bucureşti din 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu şi, alături de Meyer, ea îl are la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu.

Pentru a da culoare vizitei din anul 2001 a preşedintelui Iliescu în S.U.A., Mark Meyer s-a gândit să îi organizeze acestuia o festivitate de premiere, şi neavând altceva mai la îndemână, a scos din pălărie medalia Distinguished Leadership Award conferită de… Camera de Comerţ Româno-Americană, adică de el însuşi. De fapt, Meyer a fost maestru de ceremonii al întregii vizite oficiale în Statele Unite ale Americii.

Evenimentul premierii lui Ion Iliescu s-a petrecut la 20 septembrie 2001 printr-un dineu festiv la hotelul newyorkez New York Palace, eveniment prezidat de cei trei evrei: Mark Meyer, Herbert Rubin şi Elias Wexler, “ca recunoaştere pentru cei 11 ani de conducere excepţională pe plan politic şi dezvoltare economică a României”. Organizarea dineului a fost aproape exclusiv evreiască: Mark Meyer, ex-ambasadorul Alfred Moses, Meir Rosenne, Herbert Rubin, Armand Scala, Richard Schifter, Rabbi Arthur Schneier, Elias Wexler etc.

Iată cum relata faptele cotidianul România Liberă din 5.11.2001: “Scandalul premierii lui Ion Iliescu de către Camera de Comerţ Româno-Americană continuă. Culmea absurdului: Ion Iliescu este premiat de către chiar consilierul său, Mark Meyer… S-a stabilit data chiolhanului de la New York în cinstea lui Iliescu. Lui Mark Meyer i s-au căutat rădăcini româneşti pentru a fi pus de regimul Iliescu în fruntea comunităţii româneşti din Statele Unite. Comunitatea românească s-a unit împotriva lui Ion Iliescu. Pentru chiolhanul în cinstea lui Ion Iliescu, Mark Meyer strânge mari sume de bani. Şi-a găsit şi sponsori. Două companii au sponsorizat cu câte 25.000 de dolari reuniunea, iar preţurile pentru invitaţi sunt împărţite în funcţie de locul în sală. La orice restaurant de clasă din Manhattan, un tacâm costă cca. 150 de dolari. Organizatorii se aleg şi cu un important profit, căci numai din sponsorizările celor două companii, la o participare de 100 de persoane, rămâne un beneficiu de 10.000 de dolari. Iar dacă mai calculăm şi costul unui tacâm, în medie 250 de dolari (cei care stau la masă mai aproape de Iliescu plătesc mai mult), reiese că afacerea Premiu pentru Iliescu este chiar profitabilă. “Un mic “ghişeft”, am adăuga noi, pe lângă marile afaceri ce le derulează Meyer cu România, în favoarea coreligionarilor sau cosangvinilor săi.

Toată mascarada acestei vizite aranjate de evrei pentru Iliescu a stârnit vii proteste din partea comunităţii româno-americane la New-York, îndeosebi din partea lui Marius Badea, editorul celui mai răspândit ziar românesc din California, Meridianul Românesc. Făcând parte din staff-ul electoral al preşedintelui S.U.A., George Jr. Bush, Marius Badea s-a adresat secretarului de stat Colin Power şi mai multor congresmani americani protestând asupra felului în care i se construieşte neîncetat lui Ion Iliescu o falsă imagine pozitivă la Washington de către aceleaşi persoane neavenite din anturajul sau, precum Alfred Moses, care i-a mai organizat în 2000 lui Iliescu o vizită în S.U.A., şi care, ca ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, a colaborat activ cu regimurile Ceauşescu şi Iliescu. În treacăt fie spus, Alfred Moses a ştiut, de fapt, să îşi folosească poziţia pentru a favoriza afacerile evreilor în România.

Însăşi conducerea Organizaţiei Comunităţii Româno-Americane (CORA) este acaparată în bună măsură de evreii originari din România, deşi arhiepiscopul Nathaniel o reprezintă oficial. Cităm din scrisoarea lui Marius Badea către arhiepiscop: “Cu mare mândrie, românii americani au citit scrisoarea dumneavoastră de protest împotriva acestui eveniment [decernarea distincţiei din partea lui Mark Meyer către Ion Iliescu], care a fost publicată în ziarul nostru. Din păcate, cu această ocazie, a ieşit la iveală o mare problemă în cadrul organizaţiei româno-americane, CORA, organizaţie pe care, cu mare onoare, o conduceţi ca chairman. Acţiunea Camerei de Comerţ Româno-Americane a fost organizată de domnii Mark Meyer, chairman al acesteia, şi Armand Scala, vicepreşedinte al acesteia, în acelaşi timp, dl. Armand Scala este preşedinte CORA, iar dl. Mark Meyer este vicepreşedinte CORA. Prezenţa domnilor Armand Scala şi Mark Meyer în conducerea a doua organizaţii fundamental diferite şi atitudinea dânşilor faţă de durerea sufletească a românilor creează un mare conflict de interese. Prea Sfinţia Voastră, credem că a sosit timpul să cereţi ca domnii Armand Scala şi Mark Meyer să-şi dea demisia din CORA şi o noua conducere să fie aleasă în mod democratic”. (Articolul românului american demonstrează că războiul nevăzut dintre români şi evrei se duce şi în afara hotarelor ţării, deoarece evreii încearcă pretutindeni să se substituie românilor, să se plaseze la conducerea organizaţiilor acestora şi să le blocheze interesele legitime.)

Mark Meyer este, alături de alţi evrei, şi în spatele afacerii cunoscute ca “Invest România Forum”. Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firma Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativa aparţine unui grup mai larg, chipurile chiar autorităţilor române în căutare de investitori americani. Forumul, organizat în 1997 în S.U.A. sub genericul “Economia românească: Afaceri de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpăra ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Herzfield & Rubin, adică Mark Meyer, şi USAID Midivest Bussines Center, adică C.I.A.), al căror plan de preluare a economiei româneşti necesita fonduri, pentru a fi convingători s-au gândit să expună, ca garanţi, responsabilii economici din România, aşa că au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influente Bănci şi fonduri mutuale din România, directori din toată economia românească. Mesajul real: Economia României chiar se predă, prada vă aparţine, puteţi să vă exercitaţi dreptul în preferinţă, putem aranja privatizările! Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană, ambasador al României în S.U.A. la acea dată. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea când era şef adjunct al spionajului românesc (D.I.E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoană, fiu al generalului Geoană, pentru a pleca la studii în S.U.A. în rândurile “ambasadorilor prieteniei” româno-americane. După ce Pacepa a dezertat, a trecut în solda C.I.A., iar după 1990 a reluat legăturile cu mai tânărul Mircea Geoană.

Desfăşurat la Hotelul Hilton&Towers din Chicago, în perioada 29.09 – 3.10.1997, “Forumul” scotea practic economia României la mezat în faţa unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, bănci care se află în spatele firmelor “investitoare”.

În perioada 30.03 – 3.04.1998, în S.U.A., acţiunea (“Forumul”) s-a repetat spre a fi oferite afaceri în România la “peste 200 de mari companii americane” în “domeniile bancar şi al pieţei de capital, industrie uşoară, agricultură şi industrie alimentară, industrie constructoare de maşini, metalurgică, chimică şi petrochimică, materiale de construcţii, electronică, telecomunicaţii, infrastructură etc.” (adică tot!). De această dată, organizatorul anunţat era chiar de la vârful finanţelor americane evreieşti, Amroinvest Inc (a baronilor finanţelor mondiale, familia evreilor Rothschild), dar în “comitetul de iniţiativă” mai găsim, la calibru apropiat, şi Citibank (reprezentată de preşedintele şi vicepreşedintele evrei David Garner şi Janet Heckman), dar şi Dana Barb (sora politicianului român Adrian Năstase) ca manager general pentru România al firmei Herzfield & Rubin, deci Mark Meyer. Firma Amoco Corporation, participantă la “Forum”, a preluat ulterior industria aluminiului din România.

Ascensiunea profesională a lui Mark Mayer a avut loc după 1991, când era un obscur avocat evreu american la firma Hall and Dickler. Marele capital curat american declara că nu are nevoie ca Mayer şi firma evreiască de avocatură din care făcea parte (Kent, Lawer, Dickler & Friedman) să-i reprezinte interesele în România, dar el a fost impus acestora chiar de către guvernanţi români, deoarece îl preferau.

(va urma)