În diferitele cercetări pe care le fac (internetul îmi este de un mare ajutor în acest sens!) mă opresc mai mult asupra episoadelor neclarificate din istoria omenirii şi încerc să compar diferitele teorii care se străduie să explice misterul. În acest sens mi-a reţinut atenţia recent civilizaţia etruscă. De ce mi-a reţinut atenţia? Este una din foarte puţinele civilizaţii europene care a lăsat în urma sa numeroase izvoare scrise pe care însă nici cercetătorii moderni de astăzi nu au reuşit să le descifreze!
Înainte de a pătrunde însă în misterul civilizaţiei etrusce vă prezint câteva date de prezentare a acestei civilizaţii preluate de pe
ro.wikipedia...
Etruscii, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului şi părţi din Umbria), începând cu 1000–900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Romane.
Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvântul etrusc provenind din: Trusci, Etruri sau Etrusci, după cum îi numeau romanii, şi Tyrsanoi în limba elină. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna.
Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia(Lydia) şi de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas era de părere că etruscii erau autohtoni în Etruria. În baza celor mai recente evaluări ştiinţifice (susţinute mai nou şi de cercetări genetice făcute de un institut italian pe eşantioane significante de populaţie din Toscana şi din regiuni relevane din Grecia şi vestul Turciei), ipoteza lui Herodot este cea plauzibilă.
Speculaţiile privind originea etruscilor au dus la efectuarea a numeroase studii, începând cu secolele XV şi XVI şi continuând în prezent. Limba etruscă încă nu este cunoscută bine. Majoritatea informaţiilor despre etrusci provin din surse romane.
Cea mai mare colecţie de artefacte etrusce se găseşte la Museo Nazionale di Villa Giulia din Roma, înfiinţat de Papa Iulius al III-lea. Există numeroase vestigii arheologice în oraşele fondate de etrusci şi care rezistă până astăzi. Descoperiri importante, care au atras atenţia lumii asupra acestei civilizaţii, au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanşase chiar o manie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu obiecte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice.
Centrul etruscilor a fost Toscana, unde etruscii s-au dezvoltat ca agricultori, viticultori şi ca artizani ai unei ceramici deosebite. Etruscii au fost consideraţi mai avansaţi tehnologic, faţă de vecinii lor, chiar şi decât romanii, minele de plumb, cositor, fier şi cupru furnizând materia primă pentru o metalurgie, în care etruscii excelau. Au fost timp de secole principalii furnizori de obiecte de fier în zona Mediteranei (export către Grecia, Fenicia, Cartagina etc.).
Limba etruscă nu făcea parte din limbile indoeuropene, şi nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă. În afara de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripţiile murale în necropole şi pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt:
- Liber linteus - fâşiile de mumie de la Zagreb. Este cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfăşarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul naţional al Croaţiei din Zagreb. Textul caligrafiat în negru şi roşu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. şi conţine circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetiţiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune "calendarul religios", care prevede data şi locul pentru fiecare zi ceremoniile dedicate zeităţilor.
- Tabula capuana - tăbliţele de lut de la Capua. Textul constă din zece paragrafe şi 62 de rânduri. Astăzi sunt lizibile circa 300 de cuvinte. Textul are caracter religios şi conţine indicaţii privind pregătirile pentru ritualul funerar.
- Cippus perusinus. Text unui contract din sec. III sau II î.Hr. de 46 de rânduri şi circa 100 de cuvinte reglementează limita dintre proprietăţile funciare a două familii.
- Cartea de aur este denumirea pentru 6 tabliţe susţinute laolaltă de inele. Obiectul a fost găsit recent în Bulgaria şi se află la Muzeul Naţional din Sofia. În afară de text, tabliţele conţin ilustraţii: un călăreţ, o sirenă cu harfă. Textul este cercetat actualmente la Londra.
Din punctul de vedere al clasificării limbii etrusce, în baza cercetărilor făcute până în prezent, etrusca nu face parte din familia limbilor indo-europene. Posibilele legături cu anumite familii lingvistice sunt incerte. Se pare că etrusca se înrudea cu limba de pe insula Lemnos de dinainte de colonizarea greacă antică şi cu limba retică, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrsenice vorbite în antichitate pe insule din Marea Egee şi în vestul Anatoliei.
Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulţumită inscripţiilor aflate în morminte:
papa; „bunic”,
ati nacna: „bunică”,
clan: „fiu”,
sec: „fiică”,
tusurhtir: „soţ”,
puia: „soţie”,
thuva: „frate”,
papacs: „nepot”.
Latinii au împrumutat un număr de cuvinte etrusce ca haruspix: „ghicitor” şi lanista: „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, şi sunt încă folosite, ca histrion (comediant, apoi devenit peiorativ), mecena, numele unui ministru roman de origine etruscă, devenit substantiv comun în mai multe limbi, între care şi în limba română şi persoană; acesta ar proveni de la denumirea lui Phersu, personaj mascat şi bărbos, în acelaşi timp ameninţător şi comic, care apărea în spectacolele funerare. În latină, persona a desemnat o mască de teatru, apoi rolul în piesă, înainte de a primi sensul mai general
Cam asta este, în mare, prezentarea etruscilor pe wikipedia. Sursele nu prea abundă pe internet cu privire la acest popor misterios. Se fac doar speculaţii, se contrazic diverşi cercetători care interpretează în fel şi chip puţinele date certe despre limba etruscă. Mi se pare totuşi extrem de interesant faptul că vorbim de un popor european 100% care vorbea o limbă DELOC înrudită cu limbile europene ale vremii! Ca şi cum acest popor ar fi apărut dintr-o "sursă" total diferită de originea oamenilor europeni!
Misterul este adâncit şi de faptul că actualii cercetători, care beneficiază de mijloace de cercetare extrem de moderne, nu reuşesc să dea de capăt limbii etrusce şi să o descifreze! De aceea, cu privire la istoria acestui popor, la mitologia sa, nu se pot face decât speculaţii...
Etruscii au existat, au vorbit, au lăsat în urma lor multe urme, dar au rămas un popor enigmatic. Lumea noastră modernă nu a reuşit să pătrundă secretele lumii lor. Dar timpul nu este pierdut, cercetările continuă şi cu siguranţă mai devreme sau mai târziu scrierea etruscă va fi descifrată, iar existenţa acestui popor antic ni se va dezveli pentru a o putea înţelege şi a o aşeza corect pe scara istoriei, între celelalte popoare antice care au generat împreună popoarele, naţiunile de astăzi!
Cornel SABOU
