Demolarea unui rechizitoriu stalinist

Una din primele afirmaţii ciudate ale Parchetului sună aşa: "În anul 2004 inculpaţii Man Liviu Aurel, Grama Aurelian şi Pârcălab Călin Dan au pus bazele unui grup infracţional organizat, în scopul obţinerii, prin şantaj, a unor contracte de publicitate". În mod normal, Parchetul ar putea proba o astfel de afirmaţie numai prin recunoaşterea acestui fapt de către unul din inculpaţi! Atâta vreme cât cei trei nu recunosc faptul că "au pus bazele unui grup infracţional organizat, în scopul obţinerii, prin şantaj, a unor contracte de publicitate" afirmaţia Parchetului este pură speculaţie! Bănuiesc că la "constituirea" unui astfel de grup mafiot nu puteau exista martori oculari, care să depună mărturie în acest sens...

Parchetul a ajuns la această concluzie după ce a descoperit că "cei trei inculpaţi au comis acte de şantaj şi anterior anului 2004". Speculaţia continuă de-a dreptul aberant... Cică, jurnaliştii ar fi "descoperit" abia în 2004 faptul că şantajele ar fi mult mai eficiente dacă "acţionează în mod organizat, pe un teritoriu cât mai larg". Până atunci, se pare, şantajau în mod haotic, haiducesc! Şi asta în ciuda faptului că "Inculpaţii Man Liviu Aurel, Grama Aurelian şi Pârcãlab Cãlin Dan au activat ca ziarişti la diferite publicaţii,încã de la începutul anilor ’90", deci aveau ceva experienţă.

Mai departe, parchetul zice: "Toate datele, informaţiile, zvonurile (de natură a putea fi folosite la un eventual şantaj indiferent dacã acestea sunt reale sau false şi fãrã sã fie verificate temeinic) culese de ceilalţi membri ai grupului infracţional precum şi de la alte persoane angajate în cadrul trustului sunt comunicate inculpatului Liviu Man Aurel" Acest lucru se întâmplă în toate redacţiile normale din lume. Informaţiile compromiţătoare despre puternicii zilei, datele cele mai interesante (chiar şi cele neconfirmate, neprobate) se transmit automat persoanei nr. 1 din conducere, care decide asupra priorităţii verificării lor. Pentru cei care nu ştiu, verificarea unor informaţii "delicate" implică multă muncă, cheltuieli de bani, nervi şi timp. Colectivul unei redacţii nu este niciodată suficient pentru acoperirea întregului "necesar" de documentare, motiv pentru care cineva trebuie să facă ordine, să conducă tot acest "babilon".

"Trebuie sã precizãm cã prin natura profesiei membrii grupului infracţional au numeroase contacte cu persoane din diverse medii, care cu bunã sau rea-credinţã le furnizeazã informaţii". Dacă n-ar exista aceste persoane, care cu bunã sau rea-credinţã să furnizeze presei informaţii, n-ar exista nici anchete de presă! Este absolut normal ca tu, jurnalist de investigaţii, să te foloseşti de orice informator pentru a obţine informaţii. Nu contează chiar deloc ce interes au unii să-ţi furnizeze informaţii. Acest aspect îl poţi clarifica mai târziu prin materiale de opinie şi analiză. Anchetele de presă însă au nevoie de informaţii "din interior", de "capete de aţă". Astea le obţii numai de la informatori. Care e problema?

"Inculpaţii Grama Aurelian şi Pârcãlab Cãlin Dan au avut rolul de a dezvolta structura teritorialã a grupului, aceştia înfiinţând şi coordonând activitatea ziarelor din judeţele Mureş şi Sibiu, respectiv Maramureş, Bacãu şi Neamţ". Bravo lor!.. Iată nişte tineri care - cu ambiţie şi curaj - pornesc la cucerirea pieţei mass-media din Ardeal!

"Învinuitul Avarvarei Adrian şi inculpatul Oţel Ioan şi-au desfãşurat anterior activitatea în instituţii ale statului specializate în culegerea unor astfel de informaţii. În perioada în care cei doi inculpaţi au lucrat în structurile respective, au avut acces la diverse date şi informaţii pe care în prezent le folosesc, cu ajutorul celorlalţi membrii ai gupului infracţional constituit în cadrul trustului de presã, la şantajarea pãrţilor vãtãmate. De asemenea inculpaţii au pãstrat strânse legãturi cu foştii colegi, care lucreazã şi în acest moment în diverse structuri din cadrul Poliţiei Române, iar o parte din informaţiile folosite în activitatea infracţionalã sunt culese de la aceste persoane. Relaţiile din cadrul poliţiei erau utilizate şi pentru a “rezolva” probleme legate de suspendarea, obţinerea unor permise de conducere, buletine, paşapoarte, neaplicarea unor sancţiuni contravenţionale faţã de angajaţi ai trustului, etc." Ceea ce scrie aici Parchetul este complet lipsit de probe!!!!!!! Dacă ar fi adevărat, atunci ar trebui să-i vedem arestaţi (sau cel puţin puşi sub acuzare) pe toţi cei care lucrează în instituţii ale statului şi care colaborau cu "grupul" lui Liviu Man pentru a-i ajuta în şantaje, sau pentru a rezolva tot felul de alte probleme. Avem vreunul arestat? NU! Avem pe careva pus oficial sub acuzare? NU! Atunci pe ce se bazează Parchetul când face afirmaţiile de mai sus? Pe declaraţiile unor martori? Dacă da, înseamnă că DIICOT a crezut pur şi simplu aceste declaraţii şi le ia cu titlu de adevăr fără alte verificări! Asta înseamnă că DIICOT, foloseşte nişte informaţii nedocumentate, neprobate, primite de la oameni cu bună sau rea credinţă, pentru a acuza nişte ziarişti şi a-i băga în puşcărie! Adică, exact ce acuzau la Trustul Gazeta! În acest caz, cum se explică începerea urmăririi penale numai faţă de trustul Gazeta? De ce nu sunt anchetate şi celelalte persoane care au favorizat "şantajiştii"?

"În aceste condiţii, organele statului chemate să aplice legea au dat dovadă de pasivitate faţă de activitatea infracţională a grupului..." Deci, complicii şantajiştilor nu sunt vinovaţi, ci doar pasivi! Interesantă interpretare a legii... Atunci, nici Man, Aurelian şi Dan nu trebuiau consideraţi vinovaţi, ci doar activi!

"...în mediile de afaceri şi administraţie devenise notoriu faptul că inculpaţii şi învinuiţii şantajează persoane pentru a obţine contracte de publicitate". E de notorietate şi faptul că Băsescu a vândut pe nimic flota română, dar Băsescu e preşedinte! Notorietatea unor "fapte" nu constituie probă în proces...

"Trebuie să subliniem că inculpaţii Liviu Man Aurel, Grama Aurelian şi Pârcãlab Cãlin Dan au numeroase legãturi, contacte, discuţii cu politicieni, oameni de afaceri, directori ai unor instituţii publice, persoane cu funcţii importante în cadrul administraţiei locale care îi furnizeazã cu bunã sau rea-credinţã informaţii care ulterior sunt folosite de grup la şantaj". Din câte ştiu eu, şi DIICOT-ul are o vastă reţea de informatori. Mi se pare că au primit chiar şi aprobare pentru a-i plăti pe aceştia, la fel cum făcea şi Securitatea comunistă. Din nou afirmaţii neprobate... simple speculaţii. Repet, dacă ar fi adevărate, ar trebui să conducă automat la arestarea întregului grup de politicieni, oameni de afaceri, directori ai unor instituţii publice, persoane cu funcţii importante în cadrul administraţiei locale! De ce? Pentru că furnizau conştient "cu bună sau rea-credinţă informaţii care ulterior sunt folosite de grup la şantaj".

"Din probele administrate rezultă că inculpaţii, învinuiţii şi ceilalţi membrii ai grupului infracţianal s-au folosit de calitatea lor de ziarişti, pentru a şantaja atât persoane publice cât şi private, utilizând informaţii de presă în mod tendenţios, cu rea-credinţă, activitatea lor neavând drept scop o corectã informare a opiniei publice, încãlcând astfel prevederile art. 10 alin. 1 şi 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului". Această afirmaţie este contrazisă chiar de una făcută cu doar câteva rânduri mai sus, tot de Parchet: "În mãsura în care persoana despre care existã date compromiţãtoare are posibilitãţi materiale sau ocupã o funcţie importantã într-o instituţie publicã sau privatã( şi prin urmare este o posibilã sursã de foloase pentru grupul infracţional) devine ţinta unei campanii de presã prin intermediul ziarelor din cadrul trustului". Se spune, pe de o parte, că inculpaţii nu aveau drept scop informarea opiniei publice. Dar, pe de altă parte, se zice că "grupul" publica o mulţime de informaţii compromiţătoare despre persoane care au "posibilitãţi materiale sau ocupã o funcţie importantã", adică exact persoanele care se află în atenţia întregii prese naţionale. Deci, publică informaţii, dar nu aveau drept scop o corectă informare. Tradus, asta înseamnă că publicau informaţii false... Din câte ştiu, însă, publicaţiile Trustului au avut 400 procese de calomnie, din care au câştigat trei sute optzeci şi ceva... Ce părere aveţi?

"Titlul articolului este ales cu atenţie pentru a şoca şi a atrage atenţia cititorului deşi nu existã neapãrat o concordanţã între titlu şi conţinutul articolului." Asta înseamnă profesionism în presă! Treaba cu "concordanţa" dintre titlu şi conţinut o poate decide numai cititorul, nicidecum Parchetul!..

Şi acum să trecem puţin în revistă principalele cazuri de şantaj prezentate de procurori...

1-2. Cazul Căpuşan Chimu... „Partea vãtãmatã CHIMU CÃPUŞAN a fost „sfãtuit” de cãtre persoane din anturaj sã plãteascã publicitate pentru ca Trustul Gazeta sã renunţe la campania pe care o ducea împotriva lui.” Bănuiesc că persoanele din anturajul acestui Căpuşan îl cunoşteau bine pe reclamant. Mă întreb atunci, de ce nu l-au “sfătuit” să dea în judecată Trustul Gazeta? Erau oare adevărate acuzaţiile ce îi erau aduse în ziar şi risca să piardă procesul? Probabil că da. E mai uşor să reclami şantajul deoarece nu-ţi trebuie probe. Pentru arestarea “şantajistului” e suficientă declaraţia ta.

3. “Partea vãtãmatã CHERTES MIRCEA LUCIAN a formulat plângere penalã arãtând cã în vara anului 2006 a fost supusã şantajului prin publicarea în ziarele aparţinând Trustului Gazeta a unor articole cu conţinut defãimãtor”. E clar, toţi ziariştii din România care publică articole critice sunt nişte şantajişti!

4. Cazul IRIMUŞ DUMITRU. “Ca urmare a campaniei dusã împotriva pãrţii vãtãmate, acesteia i-a fost desfãcut contractul de muncã cu societatea, iar societatea a intrat în faliment”. Oare ce “minciuni” au publicat cei de la Trustul Gazeta dacă omul a fost dovedit incapabil, dat afară, iar firma a fost falimentată! Dacă omul şi firma erau “persoane” corecte, nu puteau simţi efecte negative asupra lor.

5. Cazul POCOL COSTICÃ. Ăsta a semnat un contract de publicitate cu Trustul, dar “partea vãtãmatã aratã cã nici nu a fost interesatã sã i se facã publicitate”. Apoi a plătit lunar, valoarea contractului, deşi reclama nu apărea, până când “au apãrut din nou douã articole mincinoase cu privire la partea vãtãmatã, situaţie în care aceasta l-a contactat pe inculpatul MUREŞAN AUREL pentru a-i cere explicaţii”. I se explică acestuia faptul că “articolele ar fi fost scrise de o ziaristã care nu ştia de existenţa contractelor de publicitate”, aşadar erau articole reale, scrise cu buna intenţie de a informa cititorul. Supărat că era criticat în ziar deşi plătea publicitate “partea vãtãmatã a hotãrât sã rezilieze contractele cu cele douã societãţi ale trustului, şi-a schimbat numãrul de telefon pentru a nu mai fi contactat, încercând sã rupã orice legãturã cu inculpaţii.” Îi sfătuiesc pe oamenii Gazetei să-l dea de urgenţă în judecată pe acest Pocol Costică pentru infracţiunea de şantaj! Nu trebuie alte probe decât rechizitoriul DIICOT! Adică, omul condiţiona plata unei publicităţi contractate de blocarea oricărui articol împotriva sa.

6. Cazul IULIAN DASCÃLU. Aici avem un caz clar de şantaj al DIICOT asupra “părţii vătămate” pentru a da declaraţii negative despre Gazeta! Iată dovada: “Persoana vãtãmatã i-a cerut inculpatului LIVIU MAN sã-i trimitã un proiect de contract de publicitate urmând ca detaliile sã fie stabilite în funcţie de bugetul societãţii. Inculpata COCUŢ ANCA ELENA i-a trimis persoanei vãtãmate proiectul de contract, iar dupã negocieri s-a stabilit ca societatea Iulius Grup sã achite suma de 99.960 euro, pe timp de doi ani.” Ăsta era un contract “pe bune”, deoarece Dascălu plătea publicitate la toate firmele de presă din Ardeal pentru a promova noua sa afacere. În finalul declaraţiei sale însă, spune că “unul din motivele care l-au determinat sã încheie contractul de publicitate cu SC „Token Media” SRL a fost acela de a stopa atacurile îndreptate împotriva lui şi a firmei pe care o administreazã.” Deci, după ce descrie condiţiile absolut normale în care a ajuns să încheie un contract de publicitate, după ce recunoaşte că personal nu a fost şantajat, ci a derulat doar o relaţie comercială normală cu ziarul, Dascălu “dezvăluie” că de fapt vroia să stopeze nu ştiu ce articole! E clar, a fost determinat de procuror să facă această precizare suplimentară care se potriveşte ca nuca-n perete cu restul materialului!

7-8. Cazul CÃTÃNICIU MARIUS FLORIAN şi soţia. “Cele douã parţi vãtãmate au aflat din mediul politic şi de afaceri cã angajaţii trustului obişnuiau sã publice articole calomnioase împotriva persoanelor care nu acceptau „sã cotizeze” prin încheierea unor contracte de publicitate.” Asta este definiţia perfectă a bârfei! Ştiţi bancul ăla cu Bulă în care s-a julit la un deget? Primul vecin spune mai departe că Bulă şi-a tăiat degetul, următorul că Bulă şi-a pierdut mâna, iar când vestea ajunge la capătul satului toată lumea ştia că Bulă a murit! Undeva pe acest traseu se afla şi Cătăniciu…

9. Cazul REVNIC CORNEL. “inculpatul MUREŞAN AUREL l-a cãutat la unul din magazinele pe care le deţine şi i-a cerut sã plãteascã o taxa lunarã, pe un an de zile”… “Taxa solicitatã de inculpatul MUREŞAN AUREL, urma sã fie plãtitã sub forma unui contract de publicitate”. În cazul acesta mă autodenunţ! Sunt ziarist de peste 10 ani şi conduc de cinci ani un ziar săptămânal local. În perioada asta am semnat zeci de contracte de publicitate. Sunt acestea taxe, nu contracte? Sau sunt contracte, nu taxe?

10. Cazul VUZA STEFAN. “Precizãm faptul cã partea vãtãmatã a fost audiatã la cererea acesteia sub o altã identitate, motivând prin faptul cã dacã autorii ar cunoaşte adevãtata identitate i-ar putea produce prejudicii mari, fiind notori relaţiile pe care aceştia le au în diverse instituţii ale statului. La data de 03.11.2006, partea vãtãmatã a fost citatã pentru a-şi completa declaraţia iniţialã ocazie cu care a arãtat cã nu mai subzistã motivele pentru care a solicitat audierea ei sub altã identitate şi a formulat plângere penalã în cauzã” Da, după arestarea lui Man nu mai subzistã motivele de frică. Interesant… Dar cum rămâne cu relaţiile notori pe care inculpaţii le au? Au picat după arestare? Evident! Iată unul din motivele ascunse pe care le-a avut DIICOT-ul în acest caz!!! …“dacã autorii ar cunoaşte adevãtata identitate i-ar putea produce prejudicii mari”… Înainte de asta însă, Vuza declarase că “nu are nevoie de publicitate întrucât marfa produsã este de tip industrial şi se vinde în intregime altor societãţi care o transformã în produs finit, astfel cã publicarea unor reclame nu ar fi avut rost întrucât cititorii presei scrise nu ar fi niciodatã potenţiali clienţi ai societãţii”. Deci, reclama nu ar produce efecte pentru că cititorii nu au treabă cu SC „Someş”SA Dej, dar eventualele anchete de presă ar aduce grave prejudicii! Cum vine asta? Un semnal de alarmă pentru procurorii cinstiţi! La SC „Someş”SA Dej este ceva de verificat…

11. Cazul POP TEOFIL. "Înainte de apariţia primului articol, martorul SILVIU MÃNÃSTIRE a luat puctul de vedere al pãrţii vãtãmate, a primit documente care dovedeau situaţia legalã în ceea ce priveşte subiectele abordate în articole, însã cu toate acestea articolele publicate aveau titluri precum „Mãcelãria Interservisan şi-a mutat sediul”". Măcelăria în cauză fiind o clinică medicală... Se pare că procurorii ăştia au boală pe titlurile din ziarele Trustului Gazeta. În multe cazuri, procurorii fac referire la titlurile articolelor. Sunt curios ce titlu de ziar ar da procurorul Hrudei subiectului arestării a şase ziarişti? Probabil ceva de genul următor...
"articolele tendenţioase, jignitoare, calomnioase şi insultãtoare la adresa pãrţii vãtãmate, a familiei acesteia şi a clinicii" au fost oprite!
Eu propun altul. Ceva de genul...
În urma arestării conducerii Trustului Gazeta, procurorul Hrudei are asigurate analize medicale gratuite la clinica lui Pop Teofil
Nu de alta, dar eu chiar cred că are nevoie...
12. Cazul NICOARÃ MARIUS PETRE. "Partea vãtãmatã a subliniat faptul cã şi-a dat acordul la încheierea acestui contract numai datoritã presiunilor exercitate prin presã la adresa sa." Gândiţi-vă, oameni buni, că omul ăsta avea funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj! Era un tip atât de "corect" şi de "puternic" încât după publicarea unor articole de presă accepta să le dea ziariştilor un autoturism numa' ca să fie lăsat în pace! Păi, dacă asta e atitudine de politician, mă gândesc şi eu să scriu ceva articole despre Băsescu! Poate mă aranjez cu vreun post de ministru... sau măcar ambasador! Hai, nenea Băsescu, se poate?
13. Cazul VARVARA OVIDIU. ..."partea vãtãmatã s-a întâlnit cu inculpatul MUREŞAN AUREL, iar acesta din urmã l-a rugat sã execute pentru el o lucrare de instalaţi..." Vi se pare că în această formulare este menţionat şantajul? De-a dreptul aberant, parchetul continuă: "Partea vãtãmatã a declarat cã ştia de la mai mulţi oameni de afaceri cã dacã refuzã cererea venitã de la angajaţii Trustului Gazeta, urmeazã o campanie negativã de presã asupra firmei sale." Oooops! A venit bau-bau! Ca să vedeţi până la capăt o mostră de incompetenţă a DIICOT, iată care au fost concluziile lui Hrudei: "Aşa cum rezultã din declaraţia pãrţii vãtãmate, motivul pentru care aceasta a fost de acord sã încheie contractul cu trustul de presã a fost faptul cã ştia modalitatea de operare a membrilor grupului infracţional". Adică, "victima" spune clar că nu a fost şantajată, dar ea "ştia" că s-ar putea să fie! Aşa că, preventiv, ar fi bine să-l arestăm pe Liviu Man! E clar, procurorul ăsta va fi curând avansat!
14. Cazul GOIA IOAN VALER. Cel mai absurd caz din rechizitoriul întocmit de procurori! În BZA apare un articol despre GOIA IOAN VALER. Ulterior, un ziarist vine să ia şi punctul de vedere al acestuia despre subiectul publicat. Apoi, Goia este sunat de o tipă "Alina" care îi propune un contract de publicitate. La biroul său se prezintă o altă tipă, "Adriana" care îi oferă o variantă de contract. Omul este de acord fără să fie şantajat de nimeni. La fel ca precedenta "parte vătămată", şi Goia spune că ştia că va fi şantajat dacă nu acceptă contractul. Nu mai comentez nimic... E penibil!
15. Cazul VEREŞ EUGEN. ..."învinuitul AVARVAREI ADRIAN şi inculpatul OŢEL IOAN au insistat pe lângã partea vãtãmatã sã le dea diverse sume de bani, într-o modalitate sau alta spunându-i cã “presa te poate ridica sau coborâ”." Ăsta e şantajul? Dar expresia “presa te poate ridica sau coborâ” e adevărată sau falsă? Eu zic că e adevărată şi e mai mult o apreciere teoretică. La fel cum ai spune că doi plus doi fac patru. Doar pentru faptul că "victima" bănuieşte că ăsta e un şantaj nu cred că trebuia reacţionat aşa dur! Dar dacă unii au putut acuza doar pentru că ştiau ei că vor fi şantajaţi, de ce să nu-l închidem pe Liviu Man pentru că Avarvarei şi Oţel filozofau cu persoane nepotrivite?
16. Cazul TURDEAN LIVIU. Un alt exemplu de imbecialitate a procurorilor! Ăsta era directorul general al Consiliului de Administraţie a SC „Farmec” SA Cluj. Firma sa primeşte o ofertă de publicitate pe care o refuză. În ziar apar articole acuzatoare la adresa firmei. ATÂT! Pe baza acestor constatări, Trustul Gazeta este acuzat de şantaj! Deşi nimeni nu i-a şantajat direct sau indirect... În concluzie, stimaţi ziarişti, dacă cineva vă refuză vreodată vreun contract de publicitate aveţi mare grijă să nu scrieţi ceva negativ de respectiva firmă (indiferent ce crime sau infracţiuni face aceasta) pentru că veţi fi acuzaţi de şantaj!!!
17. Cazul OARGÃ TRAIAN. Ăsta spune că în 1998 "Ziua de Ardeal" a început să publice tot felul de articole acuzatoare la adresa sa. Dar Liviu Man era un şantajist atât de pros încât abia după doi ani (în 2000) îl caută pe Oargă pentru un contract de publicitate! Asta era pe vremea (vă amintiţi?) când inculpaţii şantajau haiduceşte, fără să fie "organizaţi" într-un grup infracţional... Prin 2006, Man l-a întâlnit pe Oargă pe o terasă, în oraş, şi "i-a fãcut un semn cu mâna în sensul „ai grijã”". Da, pentru aşa ceva Liviu Man merită să facă puşcărie! Cum şi-a putut permite el să facă un semn cu mâna? Trebuia să facă numai cu degetul. Ăla mijlociu...
18. Cazul CORUŢIU VASILE. Altul care are probleme cu limba română... "Inculpatul LIVIU MAN a dat de înţeles pãrţii vãtãmate cã va continua seria articolelor îndreptate împotriva sa, pânã în momentul în care îşi va da acordul pentru încheierea unui contract de publicitate. Având in vedere aceste considerente la sfârşitul anului 2004, partea vãtãmatã a încheiat un contract de publicitate cu „Gazeta de Bistriţa” în sumã de aproximativ 250.000.000 ROL". Cum adică "i-a dat de înţeles"? I-a spus clar, pe faţă sau Liviu i-a vorbit de Sharon Stone şi - după vizionarea filmului "Basic Instinct" - Coru(p)ţiu a "înţeles" că este şantajat? Eu ştiu că un om poate fi arestat sau/şi condamnat doar dacă faptele de care este acuzat sunt absolut clare, fără dubii. Nicăieri în lume nu se acuză un om doar pe baza bănuielilor victimei sau a presupunerilor făcute de aceasta! Ah, era să uit... Se întâmplă la noi, în România...
19. Cazul IUGAN EMIL. Ca să vedeţi că modul de lucru al anchetatorilor în cazul Gazeta nu era întâmplător ci foarte "organizat", iată un nou exemplu asemănător cu cel de mai sus... "cei trei au dat de înţeles pãrţii vãtãmate cã vor uzita de influenţa pe care o au in cadrul instituţiilor publice pentru a-l determina sã încheie un contract de publicitate". Altul care înţelege ce vrea! Din nou se confirmă că "victima" nu a fost în mod cert şantajată ci doar că aşa a înţeles ea dialogul avut cu ziariştii. "la scurt timp dupã aceastã discuţie societatea pe care o administreazã partea vãtãmatã a fãcut obiectul unor controale efectuate de diferite instituţii ale statului". Dar - vin şi întreb eu - nu e oare posibil oare ca "partea vătămată" să fi "înţeles" că este şantajată doar în urma faptului că între discuţia normală avută cu ziariştii şi controalele de la stat s-a scurs o perioadă scurtă de timp? Ce valoare juridică pot avea asemenea asocieri de fapte şi întâmplări? Ar trebui oare ca noi, ziariştii, înainte de a merge să negociem un contract de publicitate să ne informăm de la organele de control ale statului de planul de controale? Să nu cumva să nimerim la un patron odată cu inspectorii şi să bănuiască acesta că îl şantajăm!
20. Cazul PENTIE RADU MIRCEA. Trustul i-a propus acestuia să facă un contract tip barter (publicitate contra servicii - consum la un local în limita unei valori). "Partea vãtãmatã i-a refuzat, iar inculpaţii i-au spus cã „din bãieţi buni pot fi şi bãieţi rãi” şi cã e mai bine sã încheie acest contract". Din nou doar aluzii, expresii înţelese de "victimă" într-un anume fel, dar nici un şantaj direct. Să clarificăm un lucru... În toată presa românească, aproape fără nici o excepţie (!!!), atunci când o firmă acceptă să semneze un contract de publicitate este oarecum "protejată" de ziarul în cauză. Pentru că multe informaţii posibil-acuzatoare nu tratează cu adevărat subiecte de interes public, general. Dacă însă anumite firme refuză semnarea unor contracte şi - ulterior - devin subiecte ale dezvăluirilor de presă, apoi - din nou fără excepţie!!! - toate aceste firme au impresia că sunt, de fapt, şantajate! Cum se poate rezolva această dilemă, oameni buni? Hai să fim sinceri! Ar trebui ca odată ce eşti refuzat de o firmă să nu mai scri niciodată de ea de frica unei acuzaţii de şantaj? Dacă s-ar proceda aşa toate firmele ar refuza publicitatea şi n-ar mai apărea criticate în ziare! În acest context - dacă se refuză propunerea de publicitate şi apar articole acuzatoare în ziar - "victima" are tendinţa de a-şi aminti tot felul de "expresii", formulări "ciudate" pe care ziariştii le-ar fi formulat la un moment dat, în timpul discuţiilor (negocierilor). De aceea, pentru a elimina orice dubiu asupra acestei probleme, procurorii ar trebui să se limiteze în a cerceta doar acele cazuri în care şantajul este formulat evident, clar şi fără nici un dubiu! Dacă nu există asemenea formulări concrete, atunci pur şi simplu nu vorbim de un şantaj! Pentru lămurirea acestei probleme, redau în continuare chiar definiţia şantajului formulată de procurori: "Constrângerea trebuie sã fie exercitatã prin violenţã sau ameninţare. Violenţa constã în orice act prin care o forţã strãinã acţioneazã asupra persoanei pentru a-i înfrânge rezistenţa fizicã. Ameninţarea presupune efectuarea de cãtre fãptuitor a unui act de naturã sã inspire victimei temerea cã, în viitor ea, soţul ei sau o rudã apropiatã urmează sã suporte un rãu". Prin ce expresii concrete poate un om să inspire "victimei" teamă? Prin aluzii formulate ambiguu, prin exprimări sofisticate sau doar prin afirmaţii directe, de necontestat şi fără posibilitatea de a fi interpretate eronat? Poate ar trebui ca DIICOT să angajeze un profesor de limba română...
21. Cazul CHINDLEA LUCIAN MIHAI. Un alt caz edificator pentru "bunele intenţii" ale DIICOT. Povestea se poate rezuma aşa: În ziarul România Liberă a apărut un articol la adresa lui Chindlea. Articolul a fost preluat şi în ziarul sătmărean Gazeta de Nord Vest (fără legătură cu Trustul Gazeta)... De aici, Chindlea a tras concluzia că este şantajat de Trustul Gazeta deoarece "a auzit el" de la prieteni şi cunoştinţe că trustul ăsta şantaja... Incredibil! INCREDIBIL!!!!!!
22. Cazul PURCSA IOAN. I-am suspectat degeaba pe procurori de incompetenţă. Iată că - aparent - au reuşit să documenteze un "şantaj" după manual: "partea vãtãmatã s-a întâlnit cu inculpatul VIDICAN DOREL pe care l-a întrebat de ce a declanşat campania negativã împotriva sa, iar acesta i-a spus cã dacã este de acord sã încheie un contract de publicitate în sumã de 60.000.000 ROL, pe o perioadã de 3 luni, în ziar nu vor mai apãrea articole negative referitoare la partea vãtãmatã sau a societãţilor pe care le administreazã". Vedeţi? Aici vorbim deja de exprimări concrete în favoarea ideii de şantaj, cu trimitere directă la eventuale consecinţe negative pentru "victimă" şi nu de bănuieli, presupuneri şi speculaţii ieftine. Cu Purcsa ăsta, alta e problema... "Partea vãtãmatã a acceptat aceastã înţelegere deoarece dorea încetarea campaniei negative declanşatã împotriva sa"... "Dupã încheierea contractului de publicitate nu au mai apãrut articole negative la adresa pãrţii vãtãmate sau a societãţilor acesteia, dimpotrivã a fost publicat un articol pozitiv la adresa pãrţii vãtãmate"..."la începutul anului 2006 s-a ajuns la o înţelegere în sensul cã partea vãtãmatã a încheiat un nou contract de publicitate cu „Gazeta de Bistriţa” pentru suma de 60.000.000 ROL, pe o perioadã de 6 luni"... În final, partea vătămată "se constituie parte civilã în cauzã cu suma de 120.000.000 ROL, reprezentând suma totalã achitatã trustului de presã ca urmare a şantajului exercitat asupra sa." Corect... În cazul acesta, Trustul Gazeta trebuie să se constituie parte civilă împotriva lui Purcsa Ioan cu o sumă egală cu profitul pe care firma lui l-a avut în urma publicării reclamelor. Dacă banii daţi pe contractele de publicitate trebuie să se întoarcă la plătitor, atunci şi beneficiile rezultate în urma publicităţii trebuie să se întoarcă la prestator. Ca să fim corecţi până la capăt!
23. Cazul BONDREA VASILE ALEXANDRU. Alt exemplu de incompetenţă (sau rea voinţă!) al procurorilor DIICOT. Citeşti şi nu-ţi vine să crezi! Bondrea este criticat în Gazeta de Maramureş, şi "întrucât în mediul de afaceri era notoriu faptul cã în acest ziar se publicã articole denigratoare împotriva unor persoane potente din punct de vedere financiar, în scopul obţinerii unor beneficii, partea vãtãmatã a perceput articolele publicate ca un mijloc de presiune împotriva sa". Cea mai mare tâmpenie în această formulare ar fi aceea că Bondrea ar fi "potent" şi încă din punct de vedere financiar! Dan Pârcălab o fi fost zăpăcit rău de tot când l-a ales pe Bondrea drept ţintă. Adică, nu şantajezi tu nici un miliardar maramureşean din top 300 şi te duci tocmai la potentul de Bondrea de la AJOFM! Curat-murdar! Iar acesta, în potenţa sa, "percepe" că articolele sunt mijloace de presiune! "La data de 23.02.2006 partea vãtãmatã a primit un înscris prin care i se „recomanda” sã organizeze licitaţii, în vederea adjudecãrii unor contracte de publicitate şi în favoarea Gazetei de Maramureş, în valoare de cel puţin 2000 euro/an" De la cine a primit înscrisul? Era legală recomandarea de a organiza licitaţie?
24. Cazul VESA CÃLIN VALERIU. "Partea vãtãmatã a refuzat propunerea inculpatului MAN LIVIU AUREL, iar campania negativã din presã a continuat, cauzându-i pãrţii vãtãmate o serie de neplãceri deoarece ca urmare a informaţiilor publicate au existat mai multe controale la locul de muncã al pãrţii vãtãmate". Şi care au fost rezultatele controalelor? Au fost corecte articolele de presă? A fost sancţionat Vesa Călin? Întreb numai aşa, din curiozitate gazetărească...
25. Cazul GHILEA GAVRILÃ. Spune că zisriştii de la Gazeta de Oradea l-au atacat prin mai multe articole de presă. Apoi, când a aflat că urmează să apară un alt articol, despre fiul său, a avut o dicuţie cu numitul LIVIU ALEXA, redactor şef la „Gazeta de Oradea”. "Partea vãtãmatã i-a rãspuns cã poate sã scrie orice dar dacã nu este adevãrat îl va acţiona în judecatã". Din nou vin şi-ntreb: a deschis proces împotriva Gazetei? Dar înainte de asta, când au fost publicate toate celelalte articole, i-a dat în judecată pe ziarişti? Dacă nu, de ce? Înseamnă oare că tot ce a scris Gazeta era adevărat? Oooops!
26. Cazul MOLDOVAN VASILE-VALENTIN. Iată, în sfârşit, un om "serios": "Dupã câteva luni, partea vãtãmatã a acţionat în instanţã atât ziarul „Ziua de Ardeal” cât şi pe numitul FLORIN CUC"..."În anul 2003 numitul CUC FLORIN s-a mutat la „Gazeta de Oradea ” unde a continuat campania negativã îndreptatã împotriva pãrţii vãtãmate. Si de aceastã datã partea vãtãmatã a acţionat în judecatã atât ziarul respectiv cât şi pe susnumit"..."În luna mai 2005 partea vãtãmatã a acţionat din nou pe martorul FLORIN CUC şi ziarul „Gazeta de Oradea” in judecatã pentru infracţiunea de calomnie". Se pare că partea vătămată avea o problemă cu Florin Cuc. De ce Florin Cuc nu este arestat? Pentru că este martor împotriva conducerii Trustului? Atunci de ce naiba aţi mai menţionat în rechizitoriu şantajele făcute de acest CUC? Numai ca să fie mai multe la număr? Interesant...
27. Cazul MIGHELI GIOVANNI. Alt şantaj făcut de Florin Cuc... Culmea, de data asta, victima a înregistrat şantajul pe reportofon, deci procurorii ar fi avut dovezi puternice să-l aresteze pe ziaristul orădean. Alo, Hrudei, se aude? Bun, nu-l arestezi, am înţeles, dar de ce nu-l treci măcar învinuit (ca pe Avarvarei) că doar se vede clar că acest Cuc practica şantajul! Nu mai înţeleg nimic... Unii au voie să şantajeze şi alţii nu! Care e criteriul de "departajare"?
28. Cazul RUS BENIAMIN. După ce Rus este atacat de mai multe ori prin presă, acesta hotărăşte că e mai bine să aibă o discuţie personală cu Liviu Man pentru a clarifica problema. "Inculpatul LIVIU MAN i-a replicat într-un mod sarcastic cã „v-aţi revenit în urma celor scrise de noi”. Partea vãtãmatã a fost deranjat de atitudinea inculpatului MAN LIVIU şi a hotãrât sã rupã orice legãturã cu trustul de presã" şi - completez eu - să-l dea pe mâna DIICOT-ului. Cum şi-a putut permite Liviu să fie aşa de sarcastic! Să sperăm că jurnaliştii aceştia arestaţi n-au lăsat cumva nesatisfăcută vreo femeie cu care s-au aventurat (să mă scuze soţiile lor, exemplul e ipotetic). Nu de alta, dar lista "şantajelor" s-ar putea lărgi foarte uşor!
29. Cazul POP GEORGE. "Inculpatul (Dan Pârcălab) i-a cerut pãrţii vãtãmate sã sponsorizeze ziarul, dar aceasta l-a refuzat"..."DAN PÂRCÃLAB i-a spus pãrţii vãtãmate cã dacã îi sponsorizeazã va scrie de bine despre ea, iar dacã nu dã bani, nu se ştie ce se va întâmpla în viitor". Altă dată să consulţi un astrolog, Dane! Vezi ce se poate întâmpla decă nu ştii "ce se va întâmpla în viitor"? Pop George a ştiut! La fel ca alţii care "au ştiut ei" că e vorba de şantaj...
30. Cazul MARINCA FLORIAN. Această parte vătămată "a fost contactatã personal de cãtre inculpatul DAN PÂRCÃLAB, reprezentantul „Gazetei de Maramureş” care l-a ameninţat cã dacã nu achitã suma de 50.000.000 ROL pe lunã va declanşa o campanie denigratoare împotriva acesteia şi a firmelor pe care le reprezintã". În acelaşi timp, parchetul nu spune că, de fapt, Marinca a mai declarat ceva. Ce? Anume faptul că nu are nici o probă în legătură cu aceste afirmaţii pe care lea pus în gura lui Dan Pârcălab! De unde ştim noi asta? Simplu, pentru că ne-a spus Marinca! Aşa că, DIICOT-ul a căutat "probe" şi iată ce a găsit: "În urma articolelor denigratoare publicate sub conducerea inculpatului, soţia pãrţii vãtãmate s-a îmbolnãvit grav". Deci, să recapitulăm... Nu trebuie să scriem de rău despre firmele care refuză contracte de publicitate; trebuie să ne informăm de planul de controale al Inspectoratelor judeţene pentru a nu ne călca în picioare cu acestea în verificarea unor firme; trebuie să vorbim foarte corect româneşte (dacă se poate, eventual chiar să tăcem atunci când vorbim!) şi în nici un caz să nu pomenim de Sharon Stone; n-avem voie să facem gesturi cu mâna (ar fi bine chiar să ne-o punem în ghips - ce e sigur e sigur!); în plus, trebuie să ducem medicamente soţiilor celor care fac obiectul anchetelor de presă. Eventual şi amantelor...
31. Cazul DOLHA MIRCEA. Consilierul PSD reclamă că a fost şantajat în mai multe rânduri de Dan Pârcălab. De asemenea, tot el precizează că pe Dan l-a susţinut în aceste şantaje vicepreşedintele judeţean al PSD, Florin Tătar. După apariţia rechizitoriului pe internet, Dolha a negat că ar fi declarat aşa ceva despre Florin Tătar. DIICOT precizează că în „Gazeta de Maramureş” au fost publicate articole denigratoare la adresa pãrţii vãtãmate DOLHA MIRCEA şi al firmei soţiei"..."partea vãtãmatã a fost cãutatã de cãtre un ziarist al „Gazetei de Maramureş” care i-a relatat cã deţine o casetã compromiţãtoare"..."conţinutul casetei a fost dat publicitãţii"... Eu vin şi completez spusele procurorului cu informaţia oficială că, în urma articolelor publicate în ziarul "Gazeta de MM", DNA s-a sesizat şi după efectuarea unor cercetări a început urmărirea penală împotriva lui Mircea Dolha acuzându-l de trafic de influenţă. Să stăm strâmb şi să judecăm drept, fraţilor...
32. Cazul PÂRJOL ALEXANDRU. În ziarele Trustului apar articole denigratoare la adresa firmei lui Pârjol. Nedumerit, acesta se consultă cu un prieten (OARGÃ TRAIAN) pe acest subiect. Concluzia: "Din discuţiile purtate (între cei doi prieteni!), partea vãtãmatã PÂRJOL ALEXANDRU şi-a dat seama cã cele douã publicaţii se ocupã cu şantajarea unor oameni de afaceri, prin publicarea unor articole calomnioase cu scopul de a le determina sã încheie contracte de publicitate". Să nu te enervezi pe Virgil Ianţu? Dacă nu făcea el emisiunea "Vrei să fi miliardar" nu i-ar fi trecut prin cap lui Pârjol "să sune un prieten"! Ce face Pârjol când "află" de "şantajele" Trustului? Îi cheamă la el la birou pe toţi membri conducerii acestui Trust. Se poartă negocieri şi se semnează un contract. De ambele părţi. După terminarea contractului, în publicaţiile Gazeta apar din nou articole acuzatoare la adresa lui Pârjol... Atât! Vedeţi, prietenul la nevoie se cunoaşte! Foarte tari probele DIICOT-ului în acest caz, ce să zic... Şantaj curat!
33. Cazul HÂNCU CECILIA MARIANA. Oare o fi rudă cu celebrul prezicător de cutremure? În fine... Tipa este criticată în ziarele Trustului. Are loc o întâlnire cu Aurelian Grama în care nimeni nu cere nimic. Articolele continuă. Mai mult, "angajaţii „Ziarului de Mureş” cu orice ocazie îi fãceau fotografii în mod ostentativ fãrã ca acestea sã fie publicate" HUOOOOO! Obsedaţilor! De ce vă daţi la săraca femeie? O fotografiaţi aşa aiurea, fără să publicaţi nimic!! Dar chiar, oare de ce n-a publicat Grama fotografiile? Se gândea probabil să nu-şi sperie cititorii... Dar şantajul, unde-i şantajul? Nicăieri, dar nu contează. O trecem pe lista părţilor vătămate. Să fie la număr... HUOOOO, obsedaţilor!
34. Cazul DORIN FLOREA. Ăsta e de-a dreptul penibil. E şi primar în Tg. Mureş. Zice că Grama i-a cerut publicitate. Ce tupeu pe bietul ziarist! Şi nu i-a dat. Ce om corect, primarul! Nemernicul de ziarist l-a criticat în ziar non-stop. Mai grav însă, "atacurile prin presã la adresa pãrţii vãtãmate s-au intensificat în preajma campaniei electorale din anul 2004". Da, acuma înţeleg... Se apropie campania din 2008, plus cea pentru Parlamentul European! Dacă Grama rămânea liber exista "riscul" ca impostorii să nu mai obţină funcţii publice. Acuma se poate. Spor la treabă băieţi!..
35. Cazul PAŞCAN EMIL MARIUS. Acuzarea lui Grama începe în acest caz în felul următor: "În anul 2002 în ziarul „Ziua de Ardeal” au apãrut mai multe articole elogioase la adresa pãrţii vãtãmate DORIN FLOREA". Da, aţi citit bine! Să-ţi fie învăţătură de minte Aurelian! Altă dată las-o baltă cu elogiile... Pe urmă, se zice că ziariştii i-au cerut lui Paşcan publicitate. Şi ăsta zgârcit, nu a dat. Urmarea: "în publicaţiile Trustului Gazeta au apãrut mai multe articole calomnioase, tendenţioase şi total neadevãrate la adresa primarului, a familiei acestuia, a primãriei, a pãrţii vãtãmate PAŞCAN EMIL şi a familiei acestuia". Dar iată ce zice Aurelian despre aceste probleme (în faţa instanţei): "Primarul municipiului Târgu Mureş nu a primit niciodată o ofertă de publicitate din partea publicaţiilor pe care le coordonez. Menţionez faptul că nici Primăria Târgu Mureş nu a primit oferte de publicitate de la ziarele pe care le conduc. Toate părţile vătămate fac parte din camarila personală a primarului Florea, el ordonându-le să depună mărturie împotriva mea”. Deci, e cuvântul lui Paşcan împotriva cuvântului lui Aurelian. Cine are dreptate? După ce-a băut o vodcă, procurorul a hotărât: Grama merge în arest! Asta e...
36. Cazul COMAN MELUŞ FLORIAN. Ăsta a candidat la postul de primar al mun.Sighişoara. A plătit 500 euro la "Ziarul de Mureş", i-a apărut o reclamă, dar apoi a fost criticat în ziar. S-a enervat şi l-a reclamat pe Grama pentru şantaj. Asta-i tot. Aţi priceput? Probele pentru şantaj le va căuta cu atenţie şi le va aduce, probabil, data viitoare. Nu mă mai mir de nimic...
37. Cazul GANŢÃ SUZANA MARIA. Aici se repetă (bla, bla,bla...) aceiaşi poveste cu articolele acuzatoare şi pretenţiile "Ziarului de Mureş", de această dată nu pentru publicitate ci pentru abonamente. Tipa nu onorează cererea şi este mai departe criticată (bla, bla, bla)... Nici o acuzaţie directă de şantaj, dar deja ne-am obişnuit. Mai interesantă mi se pare altă informaţie: "Partea vãtãmatã a relatat cã a discutat cu un fost coleg de şcoalã care i-a povestit ca a fost abordat de inculpatul AURELIAN GRAMA care i-a oferit suma de 10.000.000 ROL pentru orice informaţie negativã din trecutul pãrţii vãtãmate." Dacă treaba asta s-ar fi ştiut public mai devreme vă daţi seama ce îmbulzeală ar fi fost la uşa lui Aurelian?
38. Cazul MAIOR SERGIU CLAUDIU. La cazul ăsta nu m-am putut abţine şi am râs teribil. Ia citiţi: "Inculpatul AURELIAN GRAMA i-a spus pãrţii vãtãmate MAIOR SERGIU cã dacã nu vrea sã ajungã ca şi primarul FLOREA sã-i plãteascã suma de 300 euro pe lunã". Evident, ăsta nu vroia să ajungă primar şi l-a băgat pe Aurelian pentru prima oară la puşcărie! Ce penibil...
39. Cazul SZENT-IVANY ISTVAN. Altul care a fost cercetat după nişte articole apărute în ziar. Cercetarea "a început la sesizarea „Ziarului de Mureş” în care apãreau articole acuzând-o pe partea vãtãmatã cã este „cel mai mare ţepar din judeţ” şi soluţia a fost NUP. "Victima" i-a cerut lui Aurelian să publice în ziar sentinţa, iar acesta a refuzat s-o facă pe gratis. Unde e şantajul? Nicăieri, dar nu contează, mai bifăm un caz...
40. Cazul RUNCAN PETRU ŞTEFAN. Şef de aeroport. Cică Aurelian vroia să-şi distribuie ziarul prin avioane!!! Ştiu că nu mă credeţi, dar citiţi rechizitoriul! Excat aşa se spune: "În cursul anului 2006, inculpatul GRAMA AURELIAN i-a solicitat pãrţii vãtãmate sã facã demersuri pe lângã companiile aeriene ce au zboruri pe Aeroportul din Tg.Mureş pentru a-şi distribui ziarele la bordul aeronavelor." Mamă, ce idee! Sunt curios să ştiu câţi şefi de ziare s-au gândit la o asemenea distribuţie? Vă daţi seama? Se urcă omul criticat de Grama în avion, se simte în sfârşit relaxat, undeva la 10.000 metri altitudine printre nori şi extratereştri şi vine stewardwsa şi-i spune: "Nu doriţi "Ziarul de Mureş?"". Să nu înebuneşti?
41. Cazul MURGU ALEXANDRU BOGDAN. Eu încă am în cap avioanele lui Aurelian... Revin... E vorba de un alt "client" pentru prima pagină din "Ziarul de Mureş". Neastâmpărat Aurelian ăsta!.. Stă Murgu nostru, se gândeşte că oare ce-o fi? De ce este criticat în ziar? Sună el vreo doi prieteni şi află "adevărul". Adică, de fapt, el era şantajat! Evrika! Vine-o tipă de la ziar să-i propună un contract, dar Murgu nostru (bine informat!) urlă ca un apucat: "Şantaj, ăsta-i şantaj!" Se sperie fata şi pleacă... Articolele continuă. "Şantajistul" Aurelian (care nu a discutat deloc cu "victima") este închis... Atenţie la ce vorbiţi prin vecini! Nu se ştie cum zboară (aoleu, iar avioane!)... vorba!
42. Cazul CHIRTEŞ IOAN CRISTIAN. Director la Direcţia Silvică din Mureş. Grama îi trimite vorbă lui Chirteş să plătească facturile restante pe care Direcţia le are de la ziar. Ăsta, încăpăţânat, refuză. De ce? Pentru că aşa vrea muşchii lui de director, cum de ce! În timp, se convinge că totuşi exista un contract între Direcţia Silvică şi ziar, aşa că le achită. Dar nu pe toate. Aurelian are "tupeul" să insiste pentru plata tuturor facturilor emise conform contractului. În fine, Chirteş acceptă să respecte clauzele contractuale şi plăteşte. Cum unde-i şantajul? Nu ştiţi deja pe de rost "poezia" DIICOT? Nu contează dac-ai şantajat, contează dac-ai încasat! Ai încasat bani? Da. Atunci eşti un şantajist nemernic! La puşcărie!!!
43. Cazul DAN SORIN LUCIAN IOAN. Un tip care pretinde că nu a vrut să cedeze şantajelor repetate ale conducătorilor Trustului. Pentru aceasta era felicitat de prieteni. Finalul este însă incitant: "Persoana vãtãmatã nu a formulat plângere penalã şi nu a dorit sã participe la procesul penal ca parte vãtãmatã, astfel cã a fost audiatã în calitate de martor." Na, că le-a tras-o procurorilor DIICOT! Când îşi frecau ei bucuroşi mâinile că au un caz mai solid de şantaj le-a picat faţa. Dan Sorin Lucian Ioan (vai ce lung nume - zici că-i un grup - de ce-o fi trebuit să-l scrie pe tot?) nu e victimă ci martor... Să fie sănătos!
44. Cazul FODOR ZSOLT şi FODOR SILVIA MARTA. Un caz asemănător cu cel de mai sus. În plus, un element interesant. Oamenii ăştia au pus, mai demult, la dispoziţia poliţiei înregistrări video prin care probau un aşa-zis şantaj efectuat de ziaristul Mureşan Aurel. Au cerut atunci poliţiei să ia măsuri. Acum, în 2006-2007 "Persoanele vãtãmate nu au formulat plângere penalã şi nu au dorit sã participe la procesul penal ca pãrti vãtãmate, astfel cã a fost audiate în calitate de martori." Nu aţi observat ceva? Majoritatea cazurilor în care "persoanele vătămate" cer despăgubiri şi condamnarea penală a ziariştilor sunt foarte "subţiri" în probe, pe când "victimele" care par (la prima vedere) mai "solide" în aspecte probatorii nu cer nimic de la inculpaţi, nu au nici o pretenţie! Care-i logica în toate astea? Ce să mai înţelegi?
45. Cazul BLASIU VIRGIL primar în Turda. Atacat şi el prin ziarele Trustului, inclusiv în campania electorală. Din nou fără probe de şantaj. Aceiaşi fază cu "Persoana vãtãmatã aratã cã a perceput campania negativã împotriva sa ca un şantaj în scopul obţinerii de cãtre Trustul Gazeta a unor contracte de publicitate. Aceasta aratã cã nu doreşte sã participe ca parte vãtãmatã la procesul penal, astfel cã a fost audiatã în calitate de martor.". Caz luat la grămadă, pentru mărirea listei...
46. Cazul UIOREANU HOREA-DORIN. Atacat des prin ziare. La fel ca alţi "înţelepţi" discută mult cu prietenii pe această temă şi ajunge la concluzia că este şantajat. "În vara anului 2006, cu ocazia unei reuniuni, persoana vãtãmatã s-a întâlnit cu inculpatul Liviu Man , ocazie cu care i-a spus acestuia cã în ciuda campaniei negative, nu îi va da nici un ban." Parcă-l şi văd pe Liviu cum se holba uimit la Uioreanu ăsta! În fine, ce s-o mai scăldăm cu probe şi dovezi! La puşcărie! Scurt şi la... normă!
47. Cazul REPEDE IOAN. Omul s-a supărat repede pe Gazeta de Bistriţa şi a hotărât să se răzbune într-un mod ciudat. A început să plătească de bună voie publicitate tuturor Gazetelor Trustului, mai puţin celei din Bistriţa (Doamne, mare ţi-e grădina!)! Continuându-se criticarea sa, omul s-a gândit că poate e şantajat! Apoi, fiind băiat de treabă, a zis că "nu doreşte sã formuleze plângere penalã, întrucât fiind un bun creştin a iertat cele întâmplate, astfel ca aceasta a fost audiatã ca martorã in cauzã." Ce vă holbaţi aşa şi voi la textu' ăsta ca Liviu Man la Uioreanu? N-aţi înţeles? Omu' e creştin!
48. Cazul FLORIAN SERAC. Pe măsură ce ne apropiem de finalul listei cazurile devin tot mai ciudate. După avioanele lui Grama, obsesile lui Uioreanu şi iertarea creştinească a lui Repede, vine Florian Serac căruia i se propune nici mai mult nici mai puţin decât să devină agent publicitar la Trustul Gazeta! Ori, el era prefect de Bihor! Serac nu acceptă retrogradarea şi este atacat în Gazeta de Oradea. Cică acest Serac a fost schimbat din funcţia de prefect din cauza articolelor Trustului! După demitere n-a mai fost angajat nici agent publicitar. Cu toate acestea "nu doreşte sã participe ca parte vãtãmatã la procesul penal, astfel cã a fost audiat în calitate de martor." Om cu principii...
49. Cazul MUDURA ALEXANDRU. Exemplu tipic de "şantajat" cu probe lipsă. Ba nu, există o probă: mărturia aceluiaşi ziarist şantajist, Florin Cuc! Care, de fapt, l-a şantajat pe Mudura şi a spus că alţii l-au pus s-o facă. Zăpăcit de atâta confuzie, Mudura zice că "nu doreşte sã participe ca parte vãtãmatã la procesul penal, astfel cã a fost audiatã în calitate de martor."
50. Cazul POP ANTON IOAN. Fost şef la sucurile "Scipomar" din Baia Mare. .."a venit inculpatul PÂRCÃLAB DAN CÃLIN care s-a prezentat ca fiind ziarist la „ Gazeta de Cluj"" Ca să vezi... Dan ştia cum îl cheamă, dar nu ştia unde lucrează. Dane, stai să-ţi spun, lucrai la Gazeta de Maramureş, nu la cea de Cluj! Sau o fi-ncurcat borcanele de suc Pop Anton? Tot ce e posibil, pentru că, după ce semnează un contract de publicitate cu Dan îşi dă seama că durata nu e de o lună ci de 12 luni! Vrea să anuleze contractul... "mai multi prieteni ai persoanei vãtãmate i-a relatat acesteia faptul cã în Gazeta de Mureş au apãrut mai multe articole denigratoare la adresa sa". Hopa, se gândeşte Pop Anton, sunt şantajat!!! Şi hopa-ţopa la DIICOT: "M-a şantajat Gazeta de Mureş!". Hrudei, procuror de treabă şi de omenie, consemnează imediat declaraţia. Omite faptul că Gazeta de Mureş nici nu există! Nu contează. Precis, dacă ar fi existat, l-ar fi şantajat! La puşcărie!
51. Cazul FILIP ADRIAN NICOLAE. Cică Dan Pârcălab venea des pe la el şi-i cerea nişte bani de ţigări. 100-200 de euro. Apoi, au venit Man, Mureşan şi Avarvarei şi i-au cerut lemn. Pentru hârtie. Nu de ţigări, ci de ziar. În final, le-a dat. O filă CEC. Dar Filip povesteşte mai multe... . "In acest sens, persoana vãtãmatã a aflat de la învinuit cã în judeţul Maramureş sursele de informare (pentru Gazeta) erau MUREŞAN VASILE, fostul şef al I.P.J Maramureş şi ANDREICA NICOARÃ, fost şef Poliţia Borşa.". UAAAAAUUUUUUU! Sunt arestaţi cumva Mureşan şi Andreica? Nici vorbă! Dar despre ce era vorba în acest caz? Despre şantaj?
52. Cazul VLAŞIN VASILE. Fost asociat cu Liviu şi Aurelian la Gazetele de Bacău şi Neamţ. Prieten cu Dan Pârcălab. Decide să renunţe la afacere. Este ameninţat de Liviu şi Grama într-o întâlnire în patru. "Deşi prezent la aceastã întâlnire inculpatul PÂRCÃLAB CÃLIN DAN a intervenit in apãrarea persoanei vãtãmate" Cum adică "deşi prezent..."? "PÂRCÃLAB CÃLIN DAN a intervenit in apãrarea persoanei vãtãmate". Adică, numai prin faptul că era prezent la acea întâlnire Dan era deja vinovat? Ciudată logică! Revin asupra propunerii de a angaja un profesor de română la DIICOT! Serios!! Şi urgent!!! Până nu mai arestează pe cineva aşa, aiurea...
53. Ultimul caz, CERNESTEAN OCTAVIAN. Viceprimar în Baia Sprie. Spune că a fost şantajat de Dan să-i dea sponsorizări, dar a refuzat. Drept urmare, a fost atacat în "Gazeta de Maramureş" şi a pierdut postul de primar în Baia Sprie din cauza asta. Dar, "nu doreşte sã participe ca parte vãtãmatã la procesul penal, astfel cã a fost audiat în calitate de martor." Băiat de treabă...
Cam ăsta a fost lotul de reclamanţi în cazul Trustului Gazeta. Concluzii? O mulţime de cazuri extrem de subţiri în materialul probator, cele mai multe "şantaje" fiind probate doar prin declaraţiile "părţilor vătămate". O mulţime de aberaţii şi exagerări, concluzii şi păreri personale, interpretări forţate ale unor evenimente altfel normale, toate astea îmbrăcate într-o haină penală! Şi şase ziarişti arestaţi!

Cornel SABOU

Material publicat în săptămânalul "Viaţa Maramureşului" nr. 125 din 30 ianuarie - 5 februarie 2007