FLORIN TĂTARU ŞI… „SISTEMUL”

Săptămâna trecută v-am prezentat o întâmplare absolut stupefiantă petrecută în 1998, după un scenariu tipic mafiot, în care au fost implicaţi un anume ing. Ioan Păcurar, economistul Florin Tătaru (membru PSD) şi Anton Aurel Iancu (exclus recent din PSD Baia Mare). De fapt, să precizăm – pentru cititorii noştri care nu au avut posibilitatea să citească materialul în cauză – că noi am publicat o declaraţie-sesizare către Poliţia Baia Sprie, din 16.07.1998, depusă de ing. Păcurar împotriva lui Aurel Iancu şi Florin Tătaru, o declaraţie de-a dreptul incendiară în care sunt pomenite şi numele lui Corin Cherecheş (membru al conducerii PD Maramureş, consilier judeţean, patron media) şi al vestitului şi controversatului colonel de poliţie Vasile Mureşan (cel care a fost timp de cel puţin vreo 7-8 ani şeful IPJ Maramureş).

Acum, ca să lămurim datele problemei, precizăm: 1. Noi am publicat respectivul material (dar fără a-l comenta, nici ca eveniment şi nici consecinţele sale ulterioare!) în perioada în care în PSD Maramureş tocmai izbucnise un război intern în toată regula (între susţinătorii preşedintei Eugenia Godja şi gruparea care încearcă să facă curăţenie cel puţin în filiala băimăreană); 2. În condiţiile menţionate, Aurel Iancu, vicepreşedinte al PSD Maramureş, tocmai fusese exclus din partid, iar Florin Tătaru primise un avertisment ultimativ; 3. După câteva zile, în urma insistenţelor şi presiunilor Eugeniei Godja, ale acoliţilor ei din partid şi chiar… ale unora din mass-media maramureşeană (subiect asupra căruia vom reveni, căci e unul aparte, incredibil şi elocvent pentru ceea ce vă prezentăm noi de câteva săptămâni!), se revine asupra deciziilor luate, lui Florin Tătaru i se şterge sancţiunea (sic!), însă Aurel Iancu rămâne exclus!; 4. Exact în acele zile, deci începând din 8 martie, este pornită în paralel şi o campanie de presă împotriva doctorului Ion Blăjan, preşedinte al PSD Baia Mare, precum şi împotriva celor care, zice-se, ar fi în aceeaşi barcă cu Blăjan: Cătălin Cherecheş, Mircea Dolha, Ioan Toma (deşi încă nu li se menţionase numele, dar era mai mult decât evident la cine făceau referire articolele din GLASUL Maramureşului şi emisiunile de la AXA TV) etc.; 5. Şi nu în ultimul rând, din 12 martie a pornit – din aceeaşi direcţie, cum altfel? – o campanie de denigrare a colegului Cornel Sabou şi, atenţie, a FAMILIEI SALE (a soţiei, a mamei ş.am.d.)!!! Cam acesta era contextul în urmă cu aproximativ o săptămână şi, încă ceva interesant, de exemplu articolele denigratoare la adresa nostră şi a doctorului Blăjan şi, implicit, materialele pro-Eugenia Godja, Aurel Iancu şi Florin Tătaru au fost semnate, nota bene, „M.S.”, „GLASUL Maramureşului” şi Ionuţ Horoba (despre aceste chestiuni puteţi citi într-un alt articol). Deci, cam astfel a început sarabanda publică a scandalului din PSD Maramureş, în timp ce nişte „băieţi deştepţi” din cadrul trustului AGH se dau de ceasul morţii să sugereze opiniei publice – prin articolele şi emisiunile lor TV – cum că noi am avea „în spate” grupul Blăjan… Domnule doctor Blăjan, de ce nu ne daţi şi nouă nişte reclamă pentru Policlinica „Sfânta Maria”? Domnule Cătălin Cherecheş, de ce nici măcar nu staţi de vorbă cu noi? Pentru că povestim public atât de frumos despre „marile realizări” ale PSD-ului maramureşean? Staţi numai, citiţi şi acest număr al ziarului nostru. Domnule Dolha, o reclamă la carmangerie, ceva şi pentru noi? Sau nu? Nu contează, să fiţi dvs sănătoşi, şi noi la fel, şi fiecare să-şi vadă de treburile lui. Dumneavoastră să vă vedeţi de proaspăt înfiinţatul „patrulater maro” PSD-PNL-PC-PRM, iar noi de ceea ce faceţi dvs, ca aleşi ai cetăţenilor.

De ce l-ai trimis pe ziaristul ăsta pe capul meu?

Acestea fiind zise, să vă povestesc acum, stimaţi cititori, despre un episod de care am avut parte personal în urmă cu vreo cinci-şase ani, nu mai ştiu exact, dar sigur petrecut la scurt timp după ce economistul Florin Tătaru fusese numit director al Casei de Asigurări de Sănătate (CAS) Maramureş. Scriam pe atunci la (şi) la revista săptămânală „CRONICA MARAMUREŞEANĂ”, publicaţie al cărei director era Augustin Griguţă Botiş. Bun. Înainte de a continua, trebuie neapărat să mai fac o remarcă: ex-senatorul Botiş, pe-atunci consilier judeţean, venea să ne întrebe şi să vadă ce-am pus în paginile revistei doar în ultima zi, cu şase-şapte ore înainte de a închide ediţia (aspect pe care îl pot confirma colegii de atunci, recte Vasile Dragomir, Florin Pop, Nicolae I. Petricec, Cristi Negruş şi alţii). Altfel spus, profesorul de română Botiş venea DOAR să vadă ce-am scris noi şi, de fapt, pentru ca el să-şi pună pe ultima pagină încă o poezie, să pună în două-trei pagini comentariile şi discuţiile de la ultima şedinţă de consiliu judeţean şi… să citească ce vom publica noi. Acesta este adevărul şi veţi înţelege imediat de ce e atât de importantă această precizare.

Aşadar, cum spuneam, în acea vreme (cred că totuşi era în anul 2001), într-o bună zi mă duc eu până la sediul CAS Maramureş, cu intenţia de a sta de vorbă cu noul director Florin Tătaru. E drept, nu am sunat înainte, cum poate ar fi fost firesc şi cum de altfel trebuie să procedeze (de regulă) mai ales un ziarist experimentat; însă, aflându-mă în zonă, mă gândeam că, dacă tot voi nimeri acolo într-un moment nepotrivit, măcar voi stabili cu directorul o dată la care vom putea discuta pe îndelete despre subiect (sincer, nu-mi mai aduc aminte despre ce subiect era vorba, nici nu asta e important acum, dar cert e că Florin Tătaru era printre personajele principale). La secretariat, schimb câteva politeţuri cu o secretară, ea, foarte amabilă, se duce să-i spună directorului ce şi cum, Tătaru tocmai iese din biroul său, îl salut, mă prezint, îi spun că doresc să stabilim o întâlnire oficială… Foarte amabil la rândul său, îmi spune că e OK, foarte bine, e de acord, îi spune secretarei să-şi noteze şi să-i aducă aminte, plus să-mi dea numerele de telefon la care îl pot găsi. Perfect – îmi spun în sinea mea. Şi plec. A doua zi mă duc la redacţie. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci să fie acolo şi Augustin Botiş, care, printre altele, mă întreabă: ai fost ieri la Florin Tătaru? Da, zic, am vrut să perfectez cu directorul o întâlnire, am un subiect de presă foarte interesant, de interes public. Şi-l întreb în glumă pe Botiş: da’ care-i problema, cine ţi-a „şoptit” atât de rapid că eu am fost ieri la directorul Tătaru? Păi chiar el mi-a spus! – îmi răspunde Botiş -, Tătaru m-a sunat şi m-a întrebat de ce i l-am trimis pe Czompa ăsta pe capul lui, ce vrem noi cu el? Iar Botiş i-a răspuns: nu l-am trimis eu pe Czompa, el ştie la ce subiecte lucrează, habar n-aveam că va merge pe la tine! Într-adevăr, Augustin Botiş procedase cât se poate de corect, atât faţă de mine cât şi faţă de Florin Tătaru. Numai că mai e un amănunt: Botiş mi-a spus şi că Tătaru a fost extrem de iritat că eu m-am dus la el aşa, pe nepusă-masă, şi mă mai şi interesează un subiect care lui nu-i e deloc pe plac! Am constatat zilele următoare că aşa şi era; am discutat cu alţi colegi ziarişti şi am ajuns la concluzia că Florin Tătaru nu discuta decât cu „ziarişti de-ai casei”, pe ceilalţi îi expedia urgent sau îi ducea cu vorba până renunţau… Eu nu am renunţat, am sunat la CAS de câteva ori zilele următoare, dar nici poveste, n-am mai reuşit nici măcar să schimb cu Florin Tătaru două vorbe. În consecinţă, din acel moment am hotărât că, orice subiect aş mai avea legat de CAS ori de PSD, nu-l voi mai aborda niciodată pe „înţepatul” şi „aristocratul” Florin Tătaru.

Drept un fel de morală a întâmplării, pot scrie atât: multe astfel de personaje sunt în politica maramureşeană, însă puţini sunt într-atât de alunecoşi, perfizi, aroganţi şi nesimţiţi precum „marele” Florin Tătaru. Tătaru care în acei ani şi în următorii, cel puţin cât timp a fost în acea funcţie, a fost „protejatul” câtorva directori şi redactori-şefi din mass-media locală (ştiţi, dintre aceia despre care scriam săptămânile trecute… şefi de „turme” din media). Nici nu e de mirare. Cât despre episodul pe care vi l-am povestit, da, aţi înţeles foarte bine, stimaţi cititori (şi stimaţi lideri ai PSD Maramureş), social-democratul şi ex-directorul CAS Florin Tătaru probabil astfel proceda cu ziariştii: doreşte vreun nenorocit din presă să discute cu el, păi întâi să-l sune şefii amărâtului şi să i se spună care ziarist va fi trimis, când şi cu ce scop (eventual să se şi stabilească dinainte, fir-ar ei de ziarişti, ce-şi va putea permite să-l întrebe nesimţitul de jurnalist?!), iar abia pe urmă va decide mahărul Florin Tătaru dacă acceptă sau nu! Că doar era director la o instituţie a Statului, plătit din banii contribuabililor, nu-i aşa? Ba-i aşa, chit că ex-directorul Tătaru se comporta – repet, doar cu unii ziarişti – de parcă ar fi condus o firmă privată al cărei patron era chiar el! Acesta este omul şi mai ales politicianul Florin Tătaru. Iar acum recitiţi acea declaraţie dată la poliţie de ing. Ioan Păcurar în 1998 şi aveţi imaginea unui băimărean, elegantul Florin Tătaru, care e în stare de absolut orice ca să-şi atingă scopurile murdare! Una peste alta, se poate pune întrebarea: „sistemul” pesedist l-a creat pe Florin Tătaru sau Florin Tătaru, prin stilul său de comportament, a contribuit şi el din plin la imaginea catastrofală pe care PSD o are cel puţin în Baia Mare?

Peter CZOMPA