Mâine va avea loc referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu... Voi vota şi eu, la fel ca mulţi alţi români. Cum voi vota şi mai ales de ce voi vota într-un anume fel? Iată întrebări la care încerc să găsesc răspunsuri acum, cu o zi înainte...
În primul rând trebuie să precizez că sunt extrem de neplăcut surprins de modul în care personalităţi de tot felul tratează acest "subiect"! Mi-am dat seama - o dată în plus - că avem o generaţie de intelectuali de cea mai slabă calitate, că ducem o acută lipsă de lideri veritabili şi că nu prea avem modele demne de urmat. Analizele pe care le-am urmărit au fost - TOATE! - marcate de un subiectivism strigător la cer şi lipsite de consistenţă. Cei mai mulţi au fost demagogii, cei care repetă mecanic clişeele preluate de la alţi indivizi, la fel de mediocrii. De asemenea, în toată această campanie a predominat mesajul diversionist, atacurile fără probe, înjurăturile şi ameninţările. Câtă risipă inutilă de energie!..
Mi-am amintit astfel de un moment al anilor 90 când democraţia americană a fost pusă la o "grea" încercare atunci când parlamentul lor a trebuit să voteze suspendarea preşedintelui Bill Clinton. Vă mai amintiţi? Era vorba de experienţa "nefericită" pe care Bill a avut-o cu Monica Lewinski... În primele declaraţii, Clinton a negat în faţa Comisiei însărcinate cu anchetarea sa că ar fi avut o relaţie cu acea domnişoară, pentru ca ulterior - pus în faţa probelor ştiinţifice strânse de procurori - să recunoască faptul că a făcut sex oral în Biroul Oval. Parlamentul american (Camera Reprezentanţilor şi Senatul) s-a văzut pus astfel în postura de a vota pentru demiterea lui Clinton. Acuzaţia care i se aducea nu viza "ora" sa sexuală ci sperjurul, adică faptul că a minţit - în primă fază - comisia de anchetă! Vedeţi dvs, acolo nu se mai punea problema dacă sperjurul exista sau nu (cum se pune acum problema la Băsescu, dacă a încălcat sau nu Constituţia). Toată lumea accepta faptul că Bill Clinton minţise. Şi totuşi, votul dat de Parlament a fost împotriva demiterii sale! Pentru că problemele serioase ale SUA nu puteau fi date peste cap de o aventură sexuală! Un senator american declara atunci (înainte de efectuarea votului): "E clar că Parlamentul nu-l va demite pe Preşedinte, dar pentru democraţia noastră e important să existe un vot în această problemă". Declaraţia aceea mi-a rămas întipărită în memorie până azi. Pentru americani nu conta faptul că "infracţiunea" care i se imputa preşedintelui lor era minoră, că în acel război adversarul lui Clinton nu era Saddam Hussein sau Bin Laden ci o biată femeie nesatisfăcută... Nu se gândeau nici că se vor face de ruşine pe plan mondial pentru că dezbăteau în Parlament o relaţie sexuală a preşedintelui... Ei urmăreau să respecte cu orice preţ (chiar cu preţul de a fi penibili în ochii întregii lumi) principiile democraţiei şi legile lor care garantau libertatea cu care se mândreau de decenii! Clinton a rămas în funcţie şi democraţia americană a triumfat din nou!
La noi, în România, ţara şmecherilor şi a descurcăreţilor, principiile democraţiei sunt doar nişte "fete" bune de violat! În mod real, nimănui nu-i pasă să respecte nişte legi, nişte norme de la care în mod normal o democraţie autentică nu abdică niciodată! Fiecare îşi raportează intenţia de vot şi îşi adaptează mesajul în funcţie de interesele personale. Cei care încearcă să fie echidistanţi sunt ori slab pregătiţi şi nu fac faţă "concurenţei", ori nu beneficiază de suficientă mediatizare.
Îl auzim pe Geoană că vrea suspendarea lui Băsescu pentru că acesta nu respectă Parlamentul, pentru că vrea putere sporită, peste limitele Constituţiei. Şi are dreptate... Băsescu este cu adevărat un om care vrea putere, care nu se mulţumeşte cu un rol de "moderator", care jigneşte Parlamentul de câte ori are ocazia prin mesaje directe şi publice. Vadim Tudor spune că Băsescu e un dictator. Trecând peste faptul că o asemenea acuzaţie din partea lui Vadim e cel puţin penibilă (liderul PRM este unanim receptat ca dictator în propriul partid) trebuie să recunoaştem că Băsescu are apucături de dictator. Voiculescu zice că Băsescu e un securist şi un prefăcut, că mesajele sale sunt mincinoase şi că el sprijină de fapt oligarhia sa personală, formată din anumiţi oameni de afaceri protejaţi de-a lungul anilor de Băsescu. Şi Voiculescu are dreptate! Numai un prost care n-a cunoscut regimul comunist poate spune că Băsescu n-a colaborat cu Securitatea. Există chiar "şanse" foarte mari ca preşedintele nostru să fi avut un grad de ofiţer acoperit în Securitatea comunistă deoarece a ocupat funcţii importante în afara graniţelor ţării noastre. A crede că toate aceste facilităţi se obţineau pe atunci întămplător, fără să existe la bază o susţinere securistă înseamnă a subestima periculos de mult capacitatea de acţiune a comuniştilor... În fine, Băsescu spune că toţi aceşti critici ai săi sunt oameni care au dosare penale şi care îl atacă pentru că el a redat libertatea justiţiei nemaidorind să-i protejeze, să le protejeze afacerile frauduloase. El zice că a cerut justiţiei să judece nepărtinitor aceste dosare şi să aplice legea. Acest fapt a deranjat pentru că liderii politici infractori se tem de un viitor petrecut după gratii. Şi Băsescu are dreptate! Da, Geoană, Iliescu, Voiculescu, Vadim, Bela etc sunt oameni care au direct sau indirect probleme cu justiţia. Da, se tem pentru viitorul lor şi ar vrea ca justiţia să fie mai departe controlată de puterea politică pentru a influenţa cursul "evenimentelor" (adică al dosarelor). Mai vine şi Becali şi spune că i-a zis Dumnezeu să voteze împotriva suspendării lui Băsescu. De ce? Pentru că Băsescu "le spune" bine, pentru că ştie el că parlamentarii sunt mafioţi!
Aşadar, în concluzie, toţi au dreptate!!! Da, toţi au dreptate pentru că avem o clasă politică slabă, şantajabilă şi coruptă. Pentru că nici unul din actualii lideri politici nu este un personaj care să poată definii corect democraţia. Pentru că trăim într-o Românie a haosului şi a rezolvării problemelor prin puterea pumnului. Dovadă în acest sens stau milioanele de români care au părăsit această ţară blestemată fără vreun gând de întoarcere. Pentru că experimentăm zi de zi o justiţie incorectă, făcută din burtă. Nu există în România ultimilor 17 ani un singur "mafiot" prins care să-şi recunoască "fapta"!!! Până şi deputatul Bivolaru, după 7 ani de detenţie, în ziua liberării a spus că "în sfârşit s-a făcut dreptate"! Cei mai de seamă cercetaţi penali (Voiculescu, Iliescu, Şereş, chiar şi Becali cu pământurile sale etc) reclamă corupţia din justiţie. Omul simplu o face la fel, indiferent că se judecă pentru pământ sau pentru divorţ. În acest context, nu există altă posibilă reacţie decât renunţarea, scârba şi...plecarea! Cei care rămân trebuie să înveţe să îndure...
În consecinţă, cum votăm mâine dacă toţi au dreptate? În baza interesului nostru personal, aşa cum fac toţi cei din politică? Dar care este interesul nostru personal? Într-adevăr, mare dilemă! Trebuie să recunosc că mult timp am fost nehotărât. Pentru că nici o variantă a votului nu reprezintă cu adevărat o soluţie pentru România de acum. La un moment dat m-am gândit chiar să nu mă duc la vot. Apoi, fiul meu de 10 ani m-a întrebat cu cine votez... "Sper că n-o să votezi împotriva lui Băsescu" mi-a spus el. "De ce?" l-am întrebat. "Păi, dacă pleacă el, de unde vine un preşedinte mai bun?.." Aşa că m-am hotărât. Voi vota NU suspendării lui Băsescu. Cum de ce? Păi dacă îl dăm jos pe el, cine poate veni în locul său? Are acum România un om capabil să impună o democraţie reală? Eu cred că nu. Şi fiul meu crede la fel...
În primul rând trebuie să precizez că sunt extrem de neplăcut surprins de modul în care personalităţi de tot felul tratează acest "subiect"! Mi-am dat seama - o dată în plus - că avem o generaţie de intelectuali de cea mai slabă calitate, că ducem o acută lipsă de lideri veritabili şi că nu prea avem modele demne de urmat. Analizele pe care le-am urmărit au fost - TOATE! - marcate de un subiectivism strigător la cer şi lipsite de consistenţă. Cei mai mulţi au fost demagogii, cei care repetă mecanic clişeele preluate de la alţi indivizi, la fel de mediocrii. De asemenea, în toată această campanie a predominat mesajul diversionist, atacurile fără probe, înjurăturile şi ameninţările. Câtă risipă inutilă de energie!..
Mi-am amintit astfel de un moment al anilor 90 când democraţia americană a fost pusă la o "grea" încercare atunci când parlamentul lor a trebuit să voteze suspendarea preşedintelui Bill Clinton. Vă mai amintiţi? Era vorba de experienţa "nefericită" pe care Bill a avut-o cu Monica Lewinski... În primele declaraţii, Clinton a negat în faţa Comisiei însărcinate cu anchetarea sa că ar fi avut o relaţie cu acea domnişoară, pentru ca ulterior - pus în faţa probelor ştiinţifice strânse de procurori - să recunoască faptul că a făcut sex oral în Biroul Oval. Parlamentul american (Camera Reprezentanţilor şi Senatul) s-a văzut pus astfel în postura de a vota pentru demiterea lui Clinton. Acuzaţia care i se aducea nu viza "ora" sa sexuală ci sperjurul, adică faptul că a minţit - în primă fază - comisia de anchetă! Vedeţi dvs, acolo nu se mai punea problema dacă sperjurul exista sau nu (cum se pune acum problema la Băsescu, dacă a încălcat sau nu Constituţia). Toată lumea accepta faptul că Bill Clinton minţise. Şi totuşi, votul dat de Parlament a fost împotriva demiterii sale! Pentru că problemele serioase ale SUA nu puteau fi date peste cap de o aventură sexuală! Un senator american declara atunci (înainte de efectuarea votului): "E clar că Parlamentul nu-l va demite pe Preşedinte, dar pentru democraţia noastră e important să existe un vot în această problemă". Declaraţia aceea mi-a rămas întipărită în memorie până azi. Pentru americani nu conta faptul că "infracţiunea" care i se imputa preşedintelui lor era minoră, că în acel război adversarul lui Clinton nu era Saddam Hussein sau Bin Laden ci o biată femeie nesatisfăcută... Nu se gândeau nici că se vor face de ruşine pe plan mondial pentru că dezbăteau în Parlament o relaţie sexuală a preşedintelui... Ei urmăreau să respecte cu orice preţ (chiar cu preţul de a fi penibili în ochii întregii lumi) principiile democraţiei şi legile lor care garantau libertatea cu care se mândreau de decenii! Clinton a rămas în funcţie şi democraţia americană a triumfat din nou!
La noi, în România, ţara şmecherilor şi a descurcăreţilor, principiile democraţiei sunt doar nişte "fete" bune de violat! În mod real, nimănui nu-i pasă să respecte nişte legi, nişte norme de la care în mod normal o democraţie autentică nu abdică niciodată! Fiecare îşi raportează intenţia de vot şi îşi adaptează mesajul în funcţie de interesele personale. Cei care încearcă să fie echidistanţi sunt ori slab pregătiţi şi nu fac faţă "concurenţei", ori nu beneficiază de suficientă mediatizare.
Îl auzim pe Geoană că vrea suspendarea lui Băsescu pentru că acesta nu respectă Parlamentul, pentru că vrea putere sporită, peste limitele Constituţiei. Şi are dreptate... Băsescu este cu adevărat un om care vrea putere, care nu se mulţumeşte cu un rol de "moderator", care jigneşte Parlamentul de câte ori are ocazia prin mesaje directe şi publice. Vadim Tudor spune că Băsescu e un dictator. Trecând peste faptul că o asemenea acuzaţie din partea lui Vadim e cel puţin penibilă (liderul PRM este unanim receptat ca dictator în propriul partid) trebuie să recunoaştem că Băsescu are apucături de dictator. Voiculescu zice că Băsescu e un securist şi un prefăcut, că mesajele sale sunt mincinoase şi că el sprijină de fapt oligarhia sa personală, formată din anumiţi oameni de afaceri protejaţi de-a lungul anilor de Băsescu. Şi Voiculescu are dreptate! Numai un prost care n-a cunoscut regimul comunist poate spune că Băsescu n-a colaborat cu Securitatea. Există chiar "şanse" foarte mari ca preşedintele nostru să fi avut un grad de ofiţer acoperit în Securitatea comunistă deoarece a ocupat funcţii importante în afara graniţelor ţării noastre. A crede că toate aceste facilităţi se obţineau pe atunci întămplător, fără să existe la bază o susţinere securistă înseamnă a subestima periculos de mult capacitatea de acţiune a comuniştilor... În fine, Băsescu spune că toţi aceşti critici ai săi sunt oameni care au dosare penale şi care îl atacă pentru că el a redat libertatea justiţiei nemaidorind să-i protejeze, să le protejeze afacerile frauduloase. El zice că a cerut justiţiei să judece nepărtinitor aceste dosare şi să aplice legea. Acest fapt a deranjat pentru că liderii politici infractori se tem de un viitor petrecut după gratii. Şi Băsescu are dreptate! Da, Geoană, Iliescu, Voiculescu, Vadim, Bela etc sunt oameni care au direct sau indirect probleme cu justiţia. Da, se tem pentru viitorul lor şi ar vrea ca justiţia să fie mai departe controlată de puterea politică pentru a influenţa cursul "evenimentelor" (adică al dosarelor). Mai vine şi Becali şi spune că i-a zis Dumnezeu să voteze împotriva suspendării lui Băsescu. De ce? Pentru că Băsescu "le spune" bine, pentru că ştie el că parlamentarii sunt mafioţi!
Aşadar, în concluzie, toţi au dreptate!!! Da, toţi au dreptate pentru că avem o clasă politică slabă, şantajabilă şi coruptă. Pentru că nici unul din actualii lideri politici nu este un personaj care să poată definii corect democraţia. Pentru că trăim într-o Românie a haosului şi a rezolvării problemelor prin puterea pumnului. Dovadă în acest sens stau milioanele de români care au părăsit această ţară blestemată fără vreun gând de întoarcere. Pentru că experimentăm zi de zi o justiţie incorectă, făcută din burtă. Nu există în România ultimilor 17 ani un singur "mafiot" prins care să-şi recunoască "fapta"!!! Până şi deputatul Bivolaru, după 7 ani de detenţie, în ziua liberării a spus că "în sfârşit s-a făcut dreptate"! Cei mai de seamă cercetaţi penali (Voiculescu, Iliescu, Şereş, chiar şi Becali cu pământurile sale etc) reclamă corupţia din justiţie. Omul simplu o face la fel, indiferent că se judecă pentru pământ sau pentru divorţ. În acest context, nu există altă posibilă reacţie decât renunţarea, scârba şi...plecarea! Cei care rămân trebuie să înveţe să îndure...
În consecinţă, cum votăm mâine dacă toţi au dreptate? În baza interesului nostru personal, aşa cum fac toţi cei din politică? Dar care este interesul nostru personal? Într-adevăr, mare dilemă! Trebuie să recunosc că mult timp am fost nehotărât. Pentru că nici o variantă a votului nu reprezintă cu adevărat o soluţie pentru România de acum. La un moment dat m-am gândit chiar să nu mă duc la vot. Apoi, fiul meu de 10 ani m-a întrebat cu cine votez... "Sper că n-o să votezi împotriva lui Băsescu" mi-a spus el. "De ce?" l-am întrebat. "Păi, dacă pleacă el, de unde vine un preşedinte mai bun?.." Aşa că m-am hotărât. Voi vota NU suspendării lui Băsescu. Cum de ce? Păi dacă îl dăm jos pe el, cine poate veni în locul său? Are acum România un om capabil să impună o democraţie reală? Eu cred că nu. Şi fiul meu crede la fel...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu