Armaghedonul Maramureşului (III)

• Colonelul Vasile Mureşan, dictator de Maramureş
  
• Şeful IJP şantaja oameni de afaceri
  
• Patronului de la "Siromex", Călin Petruşca, i-a cerut 10.000 de dolari
  
• Capii Poliţiei Maramureş se războiau prin media şi au fost demişi
  
• Casa ascunsă a lui Mureşan

Cred că a venit timpul să vorbesc puţin de "iubita" noastră Poliţie, mai exact de exponenţii acestei instituţii în Maramureş. "Geniul Rău", sau Capul tuturor infracţiunilor practicate şi protejate de poliţiştii maramureşeni a fost - ani la rând - colonelul Vasile Mureşan. Acest colonel a fost - până la Revoluţie - cel mai aprig tânăr activist PCR. Era unul din puţinii poliţişti (mă rog, miliţieni) din RSR care aveau funcţie politică, adică şef la UTC pe Maramureş... După Revoluţie a avut o ascensiune fulminantă, ajungând în foarte scurt timp şeful Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Maramureş (IJP). La vremea lui, a fost cel mai tânăr şef de Poliţie judeţeană din România!

Gurile rele spun că după instalarea sa în funcţie ar fi îngenuncheat în faţa lui Ioan Hudrea (directorul general al Companiei REMIN) jurându-i supunere veşnică! Oricum, îndată ce a preluat controlul asupra Poliţiei s-a apucat de făcut "treabă" specifică... (apropo, să nu credeţi că am o obsesie vis a vis de acest Hudrea! n-o să mă faceţi pe mine vinovat pentru că şi-a băgat nasul cam în tot ce înseamnă viaţă publică locală!)

Liderii lumii interlope au fost chemaţi imediat la ordin şi au fost trasate anumite "linii directoare" pe care aceştia aveau să le respecte în activitatea lor infracţională pentru a nu prejudicia oarecum funcţia lui Mureşan. Apoi, colonelul a încercat să preia controlul asupra afacerilor murdare din judeţ. Să dau câteva exemple concrete, nu?

Colonelul Vasile Mureşan percepea anumite "taxe de protecţie" chiar de la oameni de afaceri locali! Avea nişte slugi (în uniformă de poliţist) care băteau periodic anticamerele marilor afacerişti maramureşeni inventând tot felul de pretexte pentru a stoarce de pe aceştia bani (valută). Nu pot să vă spun câţi oameni au fost astfel şantajaţi şi nici cât timp au plătit aceştia pentru protecţia pe care le-o oferea Mureşan... dar pot să vă dau un exemplu concret (vor urma şi altele). Prin 1996, omul de afaceri Călin Petruşca (clasat an de an în Top 300, patron la firma "Siromex"), important membru al PNL într-o vreme (a fost şi consilier local în perioada 2000-20004 - ministrul Remeş i-a fost contabil), ştiind că sunt în conflict cu Mureşan (în urma articolelor pe care eu le publicam frecvent în presă) m-a chemat să-mi destăinuie o problemă pe care o avea cu acesta. La el la birou s-a prezentat un subofiţer din partea şefului IJP şi a cerut nici mai mult nici mai puţin decât 10.000 de dolari! Pretextul era - cică - organizarea unui flagrant! Mureşan îi transmitea lui Petruşca faptul că Poliţia - săraca de ea! - nu avea de unde lua aceşti bani pentru a organiza flagranturi. Argumentul era penibil, deoarece toată lumea ştie că Poliţia poate procura, pentru asemenea acţiuni, orice fel de sumă de la Banca Naţională! "Îţi dai seama Cornel, am refuzat să dau banii ăştia" mi-a spus Petruşca. Omul de afaceri nu vroia să cedeze la şantajul lui Mureşan. Am mers mai departe, şi m-am prezentat la Mureşan pentru a verifica informaţia. Şeful IJP a recunoscut că a trimis pe cineva la Petruşca pentru a cere aceşti bani şi s-a justificat cu aceleaşi argumente penibile (nevoia de bani pentru flagrant). Apoi, fără nici o legătură cu ceea ce discutasem, Mureşan s-a arătat disponibil să-mi pună la dispoziţie tot felul de date interesante din dosarele pe care Poliţia le instrumenta pentru a le publica eu în exclusivitate. Au fost mai multe asemenea "cazuri"... Îmi amintesc acum de un cadru M.Ap.N care violase o vacă (după publicarea materialului în "Ziua", Florin Călinescu preluase subiectul şi-l tratase în emisiunea sa "Chestiunea Zilei"!), de o bandă de traficanţi de droguri prinsă în flagrant pe terasa hotelului "Mara" din Baia Mare, etc... Am simţit că Mureşan dorea să compenseze oarecum tăcerea mea din "cauza" şantajului la Petruşca prin oferirea de asemenea excusivităţi... Sincer să fiu (poate am greşit, poate nu?!) am acceptat tacit acest lucru, am preluat datele respective (şi altele care au urmat apoi, o perioadă de timp) şi m-am făcut că uit de problema celor 10.000 de dolari! Mă gândeam (nu doar pentru a-mi linişti - vezi Doamne - conştiinţa) că oricum în cazul şantajului nu aveam probe materiale. Nu eram sigur nici pe faptul că Petruşca va dori să reclame public acest lucru. Până la urmă, legal vorbind, Mureşan se putea justifica să zicem acceptabil, chiar dacă era totodată şi penibil...

În campania pentru localele din 1996, cântăreţul de muzică populară Nicolae Sabău candidase pentru postul de primar al comunei Cicârlău. Întrucât se lupta cu primarul în funcţie (de la PSD) a încercat să strângă probe despre corupţia din Cicârlău şi să-l atace publicându-le în presă. Mi-a cerut ajutorul şi i l-am acordat chiar mai mult decât spera. I-am pus la dispoziţie un fotograf şi l-am trimis pe teren. A rezultat un dosar beton cu care am făcut apoi multe valuri în media! Cicârlău e o comună la câţiva kilometri de Baia Mare unde s-au retras mulţi din milionarii judeţului construindu-şi case de vacanţă sau cumpărând teren. Multe asemenea achiziţii s-au făcut cu concursul acestui primar (Morar parcă-l chema - oricum, nu el e important în povestea noastră). Descoperisem, printre altele, o "alee" plină de celebrităţi, directori de direcţii locale, oameni de afaceri, inspectori, cadre militare etc... toţi proprietari peste noapte pe pământurile Cicârlăului! Am predat o copie după acest amplu dosar colonelului Vasile Mureşan. Am fost în birou la el împreună cu colegul meu de atunci Dan Pârcălab (în prezent director al săptămânalului "Gazeta de Maramureş" - implicat în scandalul "Trustul Gazeta"). Mureşan a căzut pe spate nevenindu-i să creadă ce pleaşcă-i căzuse în mână! Ne-a asigurat de cea mai fructuoasă colaborare din partea sa, ne-a promis că va da dosarul în lucru imediat şi ne va ţine la curent cu mersul anchetei. În schimb, ne-a rugat să păstrăm discreţie maximă şi să nu vorbim cu nimeni despre conţinutul dosarului până ce vom primi un semnal de la el... După câteva zile, mi-au parvenit alte documente (tot pe filiera rapsodului Nicolae Sabău) şi am descoperit un lucru năucitor! Una din cele mai mari case de pe aleea celebrităţilor din Cicârlău îi aparţinea de fapt lui Vasile Mureşan! Era vorba de o cerere pentru introducerea de gaz metan în comună făcută de locuitori către filiala Distrigaz Nord... Cererea era semnată de fiecare posesor de casă, iar în dreptul uneia dintre ele apărea numele (şi semnătura) lui Vasile Mureşan! Vecinii şefului IJP erau omul de afaceri (miliardar, patron de bănci, reprezentanţe auto etc) Heinrich Schorsch şi şeful Comisariatului Militar Maramureş, un anume Moldovan. M-am enervat şi am rupt tăcerea pe care ne-o solicitase Mureşan. Am publicat în Ziua de Ardeal fotografia celor trei case şi am expus toată "afacerea". Şeful IJP m-a chemat imediat la el în birou, furios la culme! Era însoţit (pentru a mă speria-impresiona) de şeful serviciului de informaţii 0215 din Maramureş, Brânduşan. M-au luat tare: "Ştim că eşti plătit să scri împotriva mea, am probe în acest sens" a zis Mureşan. "Zău? Să le văd" i-am replicat. "Voi demara o anchetă" continuă el. "Foarte bine, începe-o" l-am provocat eu. A doua zi, m-a chemat din nou la birou (de fiecare dată trimitea o maşină a Poliţiei să mă aducă de la biroul meu la al său). Mi-a pus în faţă un dosar... "Citeşte" mi-a zis şi am stat în biroul său vreo oră (ca la bibliotecă, la sala de lectură) citind un dosar... În 24 de ore, Mureşan rezolvase problema! Cum? O anchetă fulger demarată în Cicârlău a relevat faptul că un consilier comunal trecuse cu de la sine putere numele lui Mureşan pe lista de la Distrigaz în speranţa (idioată!) că greutatea numelui să va urgenta aprobarea introducerii de gaz în Cicârlău!!! Consilierul acela declara negru pe alb că regretă fapta!... Dosarul casei lui Mureşan din Cicârlău a fost astfel închis. N-am înţeles însă nici până azi de ce era nevoie de numele lui Mureşan pe lista aceea (pentru urgentarea aprobării) din moment ce - două case mai încolo, pe aceiaşi celebră alee - se afla casa lui Ioan Oroianu, directorul general de la Distrigaz Baia Mare! În fine... despre dosarul pe care i l-am pus la dispoziţie (cu nenumăratele matrapazlâcuri ale primarului Morar) nu s-a mai auzit nimic de atunci încoace...

Tot scriind de Mureşan - ba azi, ba mâine - au început unii să mă caute pentru a-mi furniza şi alte informaţii despre el... Aşa se face că, la un moment dat, unul din prietenii mei (om de afaceri) m-a chemat la o mică poveste... Este vorba de Alexandru Peterliceanu, un tip foarte simpatic şi manierat, proprietar al tipografiei "Proema" din Baia Mare. Unul din puţinii români care făcea afaceri directe cu Irakul lui Saddam Hussein, fiind deseori primit la cele mai înalte foruri guvernamentale din Bagdad. Preşedinte - la vremea aceea - al filialei PSM (Partidul Socialist al Muncii - lider naţional: Adrian Păunescu). Peterliceanu s-a implicat şi în eliberarea jurnaliştilor români reţinuţi ostateci în Irak, prevestind din timp eliberarea lor. De asemenea (lucru mai puţin cunoscut) s-a implicat în ajutorarea unor arabi cu origini (sau alianţe) româneşti să fugă din Irak şi să ajungă cu bine în România, la familiile pe care le-au întemeiat aici. Sandu m-a chemat atunci la un pahar de vorbă şi mi-a spus că cineva vrea să-mi vorbească de Mureşan. M-am trezit atunci faţă-n faţă cu alt colonel, Ioan Pop, care pe atunci era adjunctul lui Mureşan la comanda IJP! Pop publicase o carte la tipografia "Proema" (despre satul său natal) şi aceste preocupări literare îl apropiaseră de Peterliceanu. Mi-a povestit atunci Pop câteva lucruri interesante despre Mureşan, inclusiv faptul că acesta ar fi un homosexual notoriu! Eu, probabil prost crescut, dar "educat" la "Ziua", n-am avut ce face şi m-am dus direct la Mureşan: "Ia zi, eşti sau nu eşti homosexual, că nu-i nici o ruşine?" Omul, s-a urcat din nou pe pereţi, l-au apucat damblalele, m-a luat în maşina sa personală şi a început să hoinărească aiurea prin oraş... După ce s-a mai liniştit (în timpul ăsta eu l-am lăsat în pace), s-a oprit la un local din Baia Mare şi m-a invitat înăuntru. Fără nici o explicaţie, s-a dus direct în biroul şefului de local, l-a expediat cu un ordin scurt pe acesta de acolo, a închis uşa, a scos o coală de hârtie, a pus-o pe masă şi mi-a zis: "dacă eşti un jurnalist cinstit, şi dacă nu eşti plătit să scri împotriva mea (iar vechea poveste!) scrie aici o declaraţie în care să povesteşti cine, când, cum şi de ce ţi-a dat această informaţie. Va fi o declaraţie extrem de oficială pe care o voi prezenta Consiliului de Onoare din IJP, deci te rog să fi sincer"! Am scris acolo exact cum au fost evenimentele, cum m-am întâlnit cu Pop şi ce mi-a zis... Mureşan a luat declaraţia mea şi a convocat Consiliul de Onoare al IJP (până atunci nici nu ştiam că există aşa ceva!). L-a pus pe Ioan Pop în discuţie şi i-a solicitat acestuia să recunoască faptul că a vorbit cu mine şi că l-a pârât astfel pe el, pe Mureşan. Pop a băgat capul în pământ şi s-a resemnat... A doua zi am publicat un articol despre declaraţia pe care am dat-o la Mureşan, despre felul în care el a folosit-o şi la scurt timp, Pop a fost demis din funcţia pe care o ocupa (ulterior, a fost reactivat şi instalat şef al IJP Cluj!). După alte câteva zile, am publicat şi poveştile pe care Pop mi le-a spus despre Mureşan (implicarea sa în crima organizată, modul dictatorial şi abuziv în care îşi exercită funcţia, faza cu homosexualitatea etc...). La fel ca Pop, după o scurtă anchetă venită de la Bucureşti, Mureşan a fost demis din funcţie şi a stat o perioadă pe banca de rezerve. Iată cum, profitând de conflictul dintre cei doi capi ai poliţiei maramureşene şi publicând toate poveştile pe care le spuneau unul despre altul, am reuşit să le bag "mortul" în casă şi să-i pun pe liber în aşteptarea unor vremuri mai bune! Fiecare crezuse că voi fi "de partea sa" şi că voi lucra (subversiv, prin campanie media) la slăbirea tronului rivalului. Eu i-am "împuşcat" pe amândoi şi în loc să am cel puţin un prieten, m-am ales cu doi duşmani! Asta e... treacă de la mine!

Vremurile bune au venit mai repede decât de aşteptau cei doi demişi. După cum spuneam, Pop a fost numit şef la comanda IJP Cluj, o funcţie mai mare decât cea pe care o avusese în Baia Mare! Mureşan a primit comanda UM 0215 Maramureş (Brânduşan fusese transferat la Satu Mare, probabil tot din cauza implicării sale în scandalul Pop-Mureşan, reflectat în amănunt de mine în presă). Probabil, în Poliţia Română cu cât eşti mai corupt, cu cât eşti mai implicat în abuzuri şi fapte penale ai mai multe şanse să fi promovat!?

Ah... Despre Mureşan uitasem să vă povestesc un episod din perioada în care el conducea IJP-ul... Este vorba de arestarea mea din 1998, după condamnarea de presă la 10 luni închisoare (proces câştigat de mine ulterior la CEDO). Într-o zi m-am prezentat din nou la Mureşan în birou... Devenisem, între timp, proprietarul unei Agenţii regionale de Presă, Transpress se numea... I-am predat o casetă audio în care era o înregistrare făcută de un mafiot local. Se vorbea cu un colonel (Bota) despre înmatricularea ilegală a unor maşini străine aduse (furate?) din vest. Bota ăsta trebuia să se ocupe de acte, iar individul trebuia să-l mituiască. S-au convenit chiar şi tarifele (inclusiv o ladă de bere şi un cartuş de ţigări!). N-am să vă plictisesc acum povestindu-vă cum a ajuns caseta aceea la mine... L-am rugat să facă o verificare şi să-şi comunice rezultatul (în spiritul vechii noastre colaborări "fructuoase, nu-i aşa?). M-a asigurat că voi primi răspunsul a doua zi. A doua zi m-a arestat!... (va urma)

Cornel SABOU

În fotografie sunt prezentate trei case. Cea din mijloc ar fi aparţinut (conform tabelului de introducere a gazului metan din comuna Cicârlău) colonelului Vasile Mureşan. El nu a recunoscut niciodată această proprietate...