În anul 2003 eram administrator al firmei SC Sacoda SRL din Baia Mare. Obiectul principal de activitate al firmei era executarea lucrărilor de construcţii. Nu lucram decât cu persoane fizice (n-am luat niciodată vreun leu de la bugetul de stat). Am construit case, spaţii comerciale sau am modificat (modernizat) apartamente. Cererea de lucru era foarte mare motiv pentru care am colaborat cu multe echipe de meseriaşi în construcţii fără să am contracte de muncă cu aceşti muncitori. Ziarele maramureşene sunt pline şi azi de anunţuri pe domeniul construcţiilor date de mici echipe (2-3 oameni) care caută de lucru. Ei bine, la un moment dat (după o colaborare de câţiva ani) o astfel de echipă (formată din patru muncitori) m-a solicitat să le dau câte o adeverinţă de salarizare pentru a-şi putea lua anumite bunuri în rate. Iniţial am refuzat pentru că oamenii nu aveau contract de muncă la firma mea, dar ei mi-au spus că asta nu e o problemă. Vorbiseră la unul din magazine şi vânzătoarea de acolo le-a spus că nu contractul contează ci posibilitatea efectivă, reală de a plăti ratele. Pentru a fi convins de acest fapt am fost sunat chiar de juristul Băncii Transilvania din Cluj Napoca (BT Direct) care s-a arătat interesat doar de colaborarea care există între firma mea şi aceşti muncitori. I-am spus atunci acestui jurist că nu există contracte de muncă, dar colaborarea este reală, de mai mulţi ani, iar oamenii chiar câştigă bani frumoşi de pe urma acestei colaborări. Juristul acesta mi-a confirmat că nu-l interesează contractele ci doar posibilitatea de a plăti (ulterior, acest lucru mi-a fost confirmat chiar şi de poliţie şi de instanţa de judecată)Ei bine, în aceste condiţii am eliberat acele adeverinţe. Băieţii aceia mi-au cerut ulterior şi alte adeverinţe pentru persoane cu care colaborau adesea în diferite lucrări. Aşa s-a ajuns, în timp, la 70 de adeverinţe.
Vreau să vă spun că până la un moment dat toată această poveste avea un caracter absolut normal. Ne încadram, ca să zic aşa, în tendinţa generală a "poporului" de a lua anumite bunuri în rate pentru folosul personal. Chiar şi familia mea (inclusiv mama şi soţia mea) au luat asemenea bunuri. Problemele au apărut însă imediat...
Unul din aceşti muncitori care îmi solicitaseră adeverinţe la început (pe numele său Marin) era un fost puşcăriaş, condamnat în dese rânduri pentru înşelăciune (eu, la data respectivă nu ştiam acest lucru). Pornind de la faptele (reale) descrise mai sus (colaborarea bună pe care o avea cu mine, lucrările în derulare, indulgenţa băncii de a accepta adeverinţe false pentru acordarea de finanţări pentru cumpărarea de bunuri etc) s-a gândit să obţină un profit din această situaţie şi mi-a solicitat adeverinţe pentru oameni care nu lucraseră niciodată cu el în echipă la lucrări de construcţii. Marin îi convinsese să meargă la magazin, să cumpere în acest fel produsele şi să i le dea lui (pentru această tranzacţie omul primea ceva bani mărunţi). După ce se vedea cu produsele în braţe, Marin le vindea unor "şmecheri" locali la preţuri mult mai mici decât erau acestea achiziţionate. Aşa se făcea escrocul nostru cu nişte bani... La vremea aceea nu aveam cunoştinţă de aceste combinaţii şi atâta vreme cât lucrările şi colaborarea dintre noi pe domeniul construcţiilor continua se plăteau şi ratele şi deci nu îmi făceam griji.
Problema mai gravă a apărut ulterior. Acest Marin a zăpăcit de cap o vânzătoare de la un magazin care vindea asemenea bunuri în rate. Tipa (tânără, studentă) s-a lăsat amăgită de promisiunile sale (escrocii de meserie sunt de cele mai multe ori foarte convingători) şi a acceptat să-i dea anumite bunuri în rate fără ca omul, titular al contractului, să mai fie prezent în magazin. Acest lucru i-a dat ocazia lui Marin să organizeze o altă schemă. El făcea rost de copii după buletinele unor oameni (unele le luase chiar din biroul meu, unde erau stivuite cererile de angajare depuse de diverse persoane însoţite de copii după buletin) şi cu aceste copii se ducea la magazin. Tipa de care vorbeam accepta să întocmească contracte de vânzare doar pe baza acestor copii şi să-i livreze produsele chiar dacă beneficiarul legal nu era prezent. Ulterior, am înţeles că o parte din "profitul" astfel obţinut îl împărţeau. Ca să nu lungesc povestea (care are foarte multe astfel de detalii) am să vă spun că la un moment dat unul din cei care nu luase de loc bunuri în rate se trezise acasă, în poştă, cu un plic de la BT Direct în care îi erau trimise desfăşurătorul de plată a ratelor, contractul de finanţare şi alte pliante. La fel s-a întâmplat şi cu celelalte persoane în numele cărora (doar cu o copie după buletin) Marin luase bunuri în rate. Aceştia (nu ştiu nici acum câţi sunt, vreo 4-5 probabil) s-au dus la bancă să reclame că ei n-au luat nimic în rate. Banca i-a trimis la poliţie şi aşa s-a născut dosarul penal.
Poliţia a solicitat băncii toate contractele semnate cu "angajaţi" ai formei Sacoda şi aşa s-a întocmit lista de 70... De aici încolo s-a început vânarea mea, chiar dacă toate aceste operaţiuni s-au făcut fără ştiinţa mea şi fără participarea mea directă.
Prima veste pe care am primit-o a fost că BT Direct a suspendat toate contractele de finanţare şi că solicită achitarea integrală a contravalorii acestora într-un termen foarte scurt. Sincer să vă spun, înţeleg oarecum modul de gândire al băncii... Pentru a vinde cât mai mult, BT Direct acceptase toate aceste contracte false plecând de la premisa că ele se vor plăti şi deci... nu mai contează dacă există sau nu! Când a descoperit că există însă şi bunuri cumpărate în numele unor persoane care nu aveau cunoştinţă de existenţa contractelor s-a hotărât să oprească toată "afacerea" şi să-şi încaseze banii. În acest scop a dat şi "ultimatumul" cu anularea contractelor şi a solicitat plata lor integrală. Acum vor începe să apară tot felul de situaţii ciudate. Din cele 70 de persoane, vreo 40 reuşesc să-şi lichideze "problemele" cu BT Direct (era vorba, cred, de primele contracte care se făceau "pe bune" şi oamenii erau speriaţi de apariţia peste noapte a poliţiei în casa lor). Restul nu au reuşit... şi au ajuns inculpaţi în procesul care a urmat.
N-am înţeles niciodată cum se face că eu sunt acuzat de fals (eliberarea unor adeverinţe de salarizare false) dar în proces nu sunt reţinute decât cele 30 de cazuri de adeverinţe în care persoanele nu au reuşit să-şi lichideze contractul! Ceilalţi 40, dacă au plătit, au fost scoşi din dosar! Deci, dacă au plătit, adeverinţele acelea nu mai sunt false? Se pare că da... După cum vedeţi, chiar şi numai din acest exemplu se confirmă faptul că de la bun început banca ştia de faptul că adeverinţele sunt false. Poliţia era folosită - pe de o parte - pentru a recupera banii băncii (iar dacă banii se recuperau, falsul nu mai exista!), iar pe de altă parte pentru a mă înfunde pe mine. Cum? Veţi vedea...
Panicat de faptul că Poliţia a intrat pe firul escrocheriilor sale, acest Marin de care vorbeam a încercat să-şi piardă urmele. Mai întâi şi-a schimbat numele (din Marin ONUC în Marin ARGYELEAN), apoi - când a primit citaţie de la poliţie - a fugit din ţară! Ajuns în Franţa, a lâncezit pe acolo câteva luni... Apoi, rupt de foame, este silit să se întoarcă în ţară. Aici este arestat de poliţie. M-am bucurat atunci gândindu-mă că odată cu prinderea lui lucrurile se vor clarifica. Dar nu a fost aşa...
Ajuns în arestul poliţiei, lui Marin i se propune un târg. Trebuie să-l înfunde pe Cornel Sabou şi va scăpa cu o pedeapsă mai mică. Prostul, a crezut că acest "troc" este valabil şi a început să inventeze poveşti împotriva mea. M-am trezit astfel că sunt "capul" acestei "reţele" de infractori care au avut drept unic scop înşelarea Băncii BT Direct! Că Marin împărţea cu mine câştigurile sale din aceste operaţiuni cu bunuri luate în rate! Că eu organizasem totul, că eu eram Al Capone în persoană! Prima oară m-a pufnit râsul, apoi m-am îngrijorat... Toate aceste declaraţii ale lui Marin împotriva mea erau flagrant contrazise de declaraţiile persoanelor (cei 30 sau 70). Toţi aceştia (sau, mă rog, cea mai mare parte a lor) declaraseră că nici nu mă cunoscuseră pe mine! Unii spuneau chiar că Marin se prezentase ca fiind de fapt patronul Sacoda SRL şi că le promisese tot felul de avantaje. Cu toate acestea, Poliţia şi Parchetul nu au ezitat să mă treacă mai departe ca fiind "capo di tutti capi".
Surpriza lui Marin a fost totală când avea să afle că a fost condamnat, la fel ca mine, la 5 ani închisoare. Se aşteptase la mult mai puţin având în vedere "colaborarea" sa cu poliţia... M-a sunat de mai multe ori spunându-mi că-i pare rău, dar nu mai are ce face.
Acestea sunt faptele pentru care am primit 5 ani de închisoare. În prezent, procesul se desfăşoară în prima fază de apel, la Curtea de Apel Cluj. Iată o scurtă listă cu neregulile pe care le reclam în acest caz:
1. De la bun început, Poliţia şi Parchetul au dorit cu orice preţ să mă implice cât mai mult în acest dosar şi asta indiferent de cum arăta de fapt realitatea. Da, eu emisesem acele 70 de adeverinţe, dar atâta era tot! Nu avusesem nici un fel de înţelegere cu nimeni, nu primisesem nici un ban de la nimeni. Credeam că oamenii sunt real interesaţi de a avea anumite bunuri, iar dacă banca acceptase situaţia eu le dădeam adeverinţele.
2. O mulţime de probe existente la dosar demonstrează că n-am avut nimic de-a face cu escrocheriile, dar multe dintre acestea sunt interpretate cu rea credinţă împotriva mea. Vă dau un singur exemplu (din multele existente!): în rechizitoriu, se spune la un moment dat că "Marin Onuc s-a recomandat în dese rânduri ca fiind patronul firmei SC Sacoda SRL" Atribuindu-şi această calitate el convingea diverse persoane să meargă şi să scoată bunuri în rate, promiţându-le acestora tot felul de avantaje. Mai departe însă, în rechizitoriu, Parchetul spune că "patronul SC Sacoda a mers, a promis, a făcut..." fără să precizeze că de fapt e vorba de falsul patron, adică de Marin Onuc şi nu de mine! Aşa se face că "patronul SC Sacoda" a devenit capul mafiei în mod real, dar e vorba de acest fals "patron", Marin Onuc. Parchetul însă a manevrat spectaculos această situaţie şi s-a acreditat ideea că patronul real al firmei (adică eu!) ar fi făcut toate aceste matrapazlâcuri. Asta deşi - repet - din toate verificările făcute în detaliu rezultă că eu n-am făcut nimic altceva decât să semnez acele blestemate de adeverinţe! Atât!
3. Imediat ce a luat primele declaraţii, poliţia a publicat un comunicat în presa locală "informând" că eu sunt cercetat penal pentru fals şi înşelăciune! Poate nu mă credeţi, dar acesta a fost modul în care eu am aflat de existenţa dosarului! M-am dus revoltat la poliţie şi l-am chestionat pe inspectorul cu pricina întrebându-l cum poate da un astfel de comunicat fără să facă verificări şi fără să mă cheme la cel puţin o declaraţie. Mi-a răspuns că ştie el cum stau lucrurile şi că va îmi va veni rândul să dau şi eu declaraţii, să nu-mi fac griji...
4. În prima instanţă (la Tribunalul Maramureş) nu au fost deloc audiaţi cei 40 care şi-au rezolvat problemele cu BT Direct. Audierea lor ar fi fost în favoarea mea demonstrând că mulţi oameni îşi luaseră cu bună credinţă produse în rate şi că nu făceau parte din nici o "mafie" condusă de Cornel Sabou!
5. În timpul acestui proces nici un avocat din Baia Mare nu a dorit să mă apere. La un moment dat am declarat acest lucru în faţa instanţei, iar judecătoarea nu m-a crezut (îşi imagina probabil că e un artificiu prin care urmăresc amânarea cauzei). "Nu-i nimic", mi-a zia ea "vă vom da un avocat din oficiu". Luni de zile însă Baroul Maramureş nu a trimis nici un avocat din oficiu! Vă puteţi imagina asta? La un moment dat, preşedinta de instanţă - exasperată - a cerut imperativ ca unul din avocaţii din sală să se ofere voluntar să mă apere. După minute bune de aşteptare şi coate date unul altuia, s-a oferit o domnişoară după care procesul s-a închis... cu condamnarea mea!
6. Am uitat să vă spun că atunci când s-a deschis dosarul penal, alături de Marin Onuc fugise din ţară şi acea vânzătoare care acceptase să vândă bunuri pe numele unor persoane care nu erau prezenrte. La fel ca Marin, după ce făcuse foame prin occident câteva luni, s-a întors şi ea în ţară. În proces a fost apărată de avocatul Ludovica Pârvu (vicepreşedinte PSD, fost candidat la primăria Baia Mare din partea PSD). Pârvu este avocatul care a luat mereu orice proces care era împotriva mea! Ea fusese în 1997-1998 avocata judecătoarei Mariana Iancu (care mă dăduse în judecată pentru calomnie şi obţinuse condamnarea mea la 10 luni închisoare). După ce am câştigat la CEDO, Pârvu a turbat şi s-a angajat în toate procesele care erau împotriva mea (ca un fapt divers, pe majoritatea le-am câştigat!). Eu, care nu făcusem decât să semnez acele adeverinţe, am luat 5 ani închisoare, iar acestă fătucă (Groza Carmen parcă o cheamă) care a făcut în mod real escrocherii a luat 6 luni cu suspendare!
7. Din câte am aflat eu (neoficial, vă daţi seama!) Marin Onuc era manevrat în Baia Mare de nişte indivizi foarte bogaţi. Aceştia se ocupau, printre altele, cu cumpărarea la preţuri foarte mici a unor bunuri furate (produse electrocasnice, maşini etc...) pe care apoi le plasau la vânzare în toată ţara! Se pare că aceştia îl împinseseră la "afacerea" cu bunuri luate în rate! Marin (un escroc totuşi de mâna a doua) nu simţise că era de fapt folosit şi că va fi lăsat baltă atunci când vor apărea probleme. De aici şi regretele sale târzii... Printre indivizii care formau această reţea clandestină de comercializare a bunurilor furate (în cazul meu era vorba de bunuri în rate scoase din magazine de oameni care pentru bani mărunţi le lăsau la Marin. Acesta le ducea apoi la aceşti speculanţi milionari de unde încasa o sumă de bani modică, iar mai departe se pierdea urma produselor) se aflau şi foşti poliţişti! Pe unul din ei l-am cunoscut chiar personal! Ciudat mi s-a părut faptul că ancheta Poliţiei Maramureş s-a oprit tocmai când ajunsese la aceşti traficanţi importanţi! Ei nu sunt deloc menţionaţi în rechizitoriu şi nici nu au fost amintiţi în cursul procesului!
8. Modul de reacţie al BT Direct este foarte ciudat... Cei care n-au putut achita atunci integral contravaloarea contractelor nu au putut s-o facă nici parţial. Adică, ori dai toţi banii, ori nimic! Nici acum, dacă vrei să plăteşti o parte din banii ăia, nu poţi s-o faci pentru că nu este nici un cont disponibil în care să verşi suma!!! Omul trebuie să aibă neapărat toţi banii, să se ducă cu ei la BT Direct şi să negocieze acolo o formă prin care să plătească. Eu cred că dacă ar fi acceptat să preia şi sume mai mici de bani (şi de mai multe ori) din 2003 şi până acum ar fi rămas mult mai puţini decât 30 cu contracte neachitate!
9. Sunt conştient că am greşit şi eu, nu sunt absurd! Nu pretind că sunt nevinovat, dar ancheta aceasta a avut un singur scop: să mă implice pe mine cât mai mult chiar dacă implicarea mea nu era reală! Adevăraţii infractori (speculanţii care l-au încurajat pe Marin să-mi ceară cât mai multe adeverinţe, fata aceea care acceptase să dea aşa, aiurea, produse din magazin şi chiar oamenii care au acceptat conştient să scoată bunuri pentru a le ceda traficanţilor) au scăpat toţi, iar eu am fost condamnat la 5 ani închisoare! Cum naiba se explică asta?
Ar mai fi multe de spus... Dosarul a fost ţinut 3 ani în faza de cercetare penală, apoi un an şi ceva în prima instanţă. Rog pe cei care vor să afle mai multe detalii să mă întrebe şi le voi răspunde.
Concluziile mele sunt următoarele:
Ani de zile eu am lucrat ca simplu jurnalist şi am produs anchete de presă care au zguduit puţin viaţa politică şi economică locală (mai mulţi şefi de poliţie, gardă financiară etc... au fost schimbaţi şi anchetaţi în urma dezvăluirilor mele). Nu am putut fi niciodată agăţat cu ceva deoarece nu făceam decât presă. Nu am putut fi nici cumpărat deoarece câştigam bine şi preferam să fiu un ziarist tare pe piaţă decât unul slab cu doi lei în plus! Am avut zeci de procese de calomnie, dar le-am câştigat pe toate! Singurul pierdut în ţară (cel cu judecătoarea Mariana Iancu) l-am câştigat apoi la CEDO, la Strasbourg. Atunci când mi-am făcut firma de construcţii am sperat să câştig suficienţi bani ca să-mi pot permite editarea propriului ziar. Asta s-a şi întâmplat... Am lucrat corect, cinstit, am câştigat bani şi mi-am edit ziarul "Viaţa Maramureşului" în care am continuat să scriu în acelaşi mod. Atunci când am avut primele probleme ca administrator de firmă, mafioţii din justiţie au sărit în sus de bucurie! Au instrumentat dosarele cu rea credinţă în defavoarea mea acuzându-mă de cât mai multe lucruri, chiar şi de cele pe care nu le făcusem (de parcă greşelile mele reale nu erau suficiente!). Era ocazia lor şi nu trebuia scăpată! Există probe în acest sens! Vă amintesc aici una singură... În celălalt dosar (cel cu filele CEC) imediat ce am primit ţepele şi s-au înregistrat incidentele de plată am început să plătesc din alţi bani datoriile către depozite. Justiţiei nu i-a păsat de asta şi a decis că e mai bine să-mi închidă firma, radiind-o din Registrul Comerţului! Se temeau oare că lucrând mai departe aş putea achita tot? Mi-au luat firma şi mi-au tăiat astfel posibilitatea de a plăti mai departe datoriile! Ce înseamnă asta? Vă mai dau un exemplu din dosarul cu adeverinţele... După ce au apărut problemele, soţia mea şi mama mea (care luaseră şi ele produse în rate pentru folosul propriu) au vândut aceste bunuri încercând să plătească o parte din suma datorată către BT Direct. Au fost refuzate pe motiv că nu era adunată toată suma datorată, pusă jos odată! Care este logica unei astfel de atitudini?
În fine... Acum, asta este situaţia... Voi merge mai departe în căile de recurs permise de lege. Nu mă aştept la rezultate favorabile din multe motive. S-ar putea să nu-mi pot permite un avocat foarte bun (care costă pe măsură!), iar unul slab nu are rost să-mi iau. Cauza e complexă şi chiar un avocat bun ar avea foarte mult de lucru. Eu nu sunt la curent cu "şmecheriile" de care uzează justiţia atunci când vrea să condamne un om, dar cu toate acestea voi încerca să fac faţă. Sunt dispus, la o adică, să execut pedeapsa pe care mi-o va da instanţa... nu mă tem de puşcărie! Într-un fel, atunci când mi-am ales acest drum de luptă cu mafioţii maramureşeni pe calea jurnalisticii ştiam că într-o zi voi pica. Speram doar ca rezultatele pe care le voi obţine în presă să compenseze eventualele pagube personale pe care le voi suferi! Şi cred că într-o oarecare măsură am câştigat! Vi se pare absurd? Mie nu...
Fostul senator de Maramureş Liviu Doru Bindea (mort în condiţii suspecte, de inimă!) mi-a spus odată (când "ameninţam" cu publicarea unui "Armaghedon al Maramureşului") aşa: "Cornele, dacă vei face asta, toţi se vor uni împotriva ta! Şi vreau să-ţi spun că de mafia asta unită nu te poate scăpa nimeni!" Bindea a avut dreptate, dar acum e mort şi nu pot să i-o spun...
Vreau să vă spun că până la un moment dat toată această poveste avea un caracter absolut normal. Ne încadram, ca să zic aşa, în tendinţa generală a "poporului" de a lua anumite bunuri în rate pentru folosul personal. Chiar şi familia mea (inclusiv mama şi soţia mea) au luat asemenea bunuri. Problemele au apărut însă imediat...
Unul din aceşti muncitori care îmi solicitaseră adeverinţe la început (pe numele său Marin) era un fost puşcăriaş, condamnat în dese rânduri pentru înşelăciune (eu, la data respectivă nu ştiam acest lucru). Pornind de la faptele (reale) descrise mai sus (colaborarea bună pe care o avea cu mine, lucrările în derulare, indulgenţa băncii de a accepta adeverinţe false pentru acordarea de finanţări pentru cumpărarea de bunuri etc) s-a gândit să obţină un profit din această situaţie şi mi-a solicitat adeverinţe pentru oameni care nu lucraseră niciodată cu el în echipă la lucrări de construcţii. Marin îi convinsese să meargă la magazin, să cumpere în acest fel produsele şi să i le dea lui (pentru această tranzacţie omul primea ceva bani mărunţi). După ce se vedea cu produsele în braţe, Marin le vindea unor "şmecheri" locali la preţuri mult mai mici decât erau acestea achiziţionate. Aşa se făcea escrocul nostru cu nişte bani... La vremea aceea nu aveam cunoştinţă de aceste combinaţii şi atâta vreme cât lucrările şi colaborarea dintre noi pe domeniul construcţiilor continua se plăteau şi ratele şi deci nu îmi făceam griji.
Problema mai gravă a apărut ulterior. Acest Marin a zăpăcit de cap o vânzătoare de la un magazin care vindea asemenea bunuri în rate. Tipa (tânără, studentă) s-a lăsat amăgită de promisiunile sale (escrocii de meserie sunt de cele mai multe ori foarte convingători) şi a acceptat să-i dea anumite bunuri în rate fără ca omul, titular al contractului, să mai fie prezent în magazin. Acest lucru i-a dat ocazia lui Marin să organizeze o altă schemă. El făcea rost de copii după buletinele unor oameni (unele le luase chiar din biroul meu, unde erau stivuite cererile de angajare depuse de diverse persoane însoţite de copii după buletin) şi cu aceste copii se ducea la magazin. Tipa de care vorbeam accepta să întocmească contracte de vânzare doar pe baza acestor copii şi să-i livreze produsele chiar dacă beneficiarul legal nu era prezent. Ulterior, am înţeles că o parte din "profitul" astfel obţinut îl împărţeau. Ca să nu lungesc povestea (care are foarte multe astfel de detalii) am să vă spun că la un moment dat unul din cei care nu luase de loc bunuri în rate se trezise acasă, în poştă, cu un plic de la BT Direct în care îi erau trimise desfăşurătorul de plată a ratelor, contractul de finanţare şi alte pliante. La fel s-a întâmplat şi cu celelalte persoane în numele cărora (doar cu o copie după buletin) Marin luase bunuri în rate. Aceştia (nu ştiu nici acum câţi sunt, vreo 4-5 probabil) s-au dus la bancă să reclame că ei n-au luat nimic în rate. Banca i-a trimis la poliţie şi aşa s-a născut dosarul penal.
Poliţia a solicitat băncii toate contractele semnate cu "angajaţi" ai formei Sacoda şi aşa s-a întocmit lista de 70... De aici încolo s-a început vânarea mea, chiar dacă toate aceste operaţiuni s-au făcut fără ştiinţa mea şi fără participarea mea directă.
Prima veste pe care am primit-o a fost că BT Direct a suspendat toate contractele de finanţare şi că solicită achitarea integrală a contravalorii acestora într-un termen foarte scurt. Sincer să vă spun, înţeleg oarecum modul de gândire al băncii... Pentru a vinde cât mai mult, BT Direct acceptase toate aceste contracte false plecând de la premisa că ele se vor plăti şi deci... nu mai contează dacă există sau nu! Când a descoperit că există însă şi bunuri cumpărate în numele unor persoane care nu aveau cunoştinţă de existenţa contractelor s-a hotărât să oprească toată "afacerea" şi să-şi încaseze banii. În acest scop a dat şi "ultimatumul" cu anularea contractelor şi a solicitat plata lor integrală. Acum vor începe să apară tot felul de situaţii ciudate. Din cele 70 de persoane, vreo 40 reuşesc să-şi lichideze "problemele" cu BT Direct (era vorba, cred, de primele contracte care se făceau "pe bune" şi oamenii erau speriaţi de apariţia peste noapte a poliţiei în casa lor). Restul nu au reuşit... şi au ajuns inculpaţi în procesul care a urmat.
N-am înţeles niciodată cum se face că eu sunt acuzat de fals (eliberarea unor adeverinţe de salarizare false) dar în proces nu sunt reţinute decât cele 30 de cazuri de adeverinţe în care persoanele nu au reuşit să-şi lichideze contractul! Ceilalţi 40, dacă au plătit, au fost scoşi din dosar! Deci, dacă au plătit, adeverinţele acelea nu mai sunt false? Se pare că da... După cum vedeţi, chiar şi numai din acest exemplu se confirmă faptul că de la bun început banca ştia de faptul că adeverinţele sunt false. Poliţia era folosită - pe de o parte - pentru a recupera banii băncii (iar dacă banii se recuperau, falsul nu mai exista!), iar pe de altă parte pentru a mă înfunde pe mine. Cum? Veţi vedea...
Panicat de faptul că Poliţia a intrat pe firul escrocheriilor sale, acest Marin de care vorbeam a încercat să-şi piardă urmele. Mai întâi şi-a schimbat numele (din Marin ONUC în Marin ARGYELEAN), apoi - când a primit citaţie de la poliţie - a fugit din ţară! Ajuns în Franţa, a lâncezit pe acolo câteva luni... Apoi, rupt de foame, este silit să se întoarcă în ţară. Aici este arestat de poliţie. M-am bucurat atunci gândindu-mă că odată cu prinderea lui lucrurile se vor clarifica. Dar nu a fost aşa...
Ajuns în arestul poliţiei, lui Marin i se propune un târg. Trebuie să-l înfunde pe Cornel Sabou şi va scăpa cu o pedeapsă mai mică. Prostul, a crezut că acest "troc" este valabil şi a început să inventeze poveşti împotriva mea. M-am trezit astfel că sunt "capul" acestei "reţele" de infractori care au avut drept unic scop înşelarea Băncii BT Direct! Că Marin împărţea cu mine câştigurile sale din aceste operaţiuni cu bunuri luate în rate! Că eu organizasem totul, că eu eram Al Capone în persoană! Prima oară m-a pufnit râsul, apoi m-am îngrijorat... Toate aceste declaraţii ale lui Marin împotriva mea erau flagrant contrazise de declaraţiile persoanelor (cei 30 sau 70). Toţi aceştia (sau, mă rog, cea mai mare parte a lor) declaraseră că nici nu mă cunoscuseră pe mine! Unii spuneau chiar că Marin se prezentase ca fiind de fapt patronul Sacoda SRL şi că le promisese tot felul de avantaje. Cu toate acestea, Poliţia şi Parchetul nu au ezitat să mă treacă mai departe ca fiind "capo di tutti capi".
Surpriza lui Marin a fost totală când avea să afle că a fost condamnat, la fel ca mine, la 5 ani închisoare. Se aşteptase la mult mai puţin având în vedere "colaborarea" sa cu poliţia... M-a sunat de mai multe ori spunându-mi că-i pare rău, dar nu mai are ce face.
Acestea sunt faptele pentru care am primit 5 ani de închisoare. În prezent, procesul se desfăşoară în prima fază de apel, la Curtea de Apel Cluj. Iată o scurtă listă cu neregulile pe care le reclam în acest caz:
1. De la bun început, Poliţia şi Parchetul au dorit cu orice preţ să mă implice cât mai mult în acest dosar şi asta indiferent de cum arăta de fapt realitatea. Da, eu emisesem acele 70 de adeverinţe, dar atâta era tot! Nu avusesem nici un fel de înţelegere cu nimeni, nu primisesem nici un ban de la nimeni. Credeam că oamenii sunt real interesaţi de a avea anumite bunuri, iar dacă banca acceptase situaţia eu le dădeam adeverinţele.
2. O mulţime de probe existente la dosar demonstrează că n-am avut nimic de-a face cu escrocheriile, dar multe dintre acestea sunt interpretate cu rea credinţă împotriva mea. Vă dau un singur exemplu (din multele existente!): în rechizitoriu, se spune la un moment dat că "Marin Onuc s-a recomandat în dese rânduri ca fiind patronul firmei SC Sacoda SRL" Atribuindu-şi această calitate el convingea diverse persoane să meargă şi să scoată bunuri în rate, promiţându-le acestora tot felul de avantaje. Mai departe însă, în rechizitoriu, Parchetul spune că "patronul SC Sacoda a mers, a promis, a făcut..." fără să precizeze că de fapt e vorba de falsul patron, adică de Marin Onuc şi nu de mine! Aşa se face că "patronul SC Sacoda" a devenit capul mafiei în mod real, dar e vorba de acest fals "patron", Marin Onuc. Parchetul însă a manevrat spectaculos această situaţie şi s-a acreditat ideea că patronul real al firmei (adică eu!) ar fi făcut toate aceste matrapazlâcuri. Asta deşi - repet - din toate verificările făcute în detaliu rezultă că eu n-am făcut nimic altceva decât să semnez acele blestemate de adeverinţe! Atât!
3. Imediat ce a luat primele declaraţii, poliţia a publicat un comunicat în presa locală "informând" că eu sunt cercetat penal pentru fals şi înşelăciune! Poate nu mă credeţi, dar acesta a fost modul în care eu am aflat de existenţa dosarului! M-am dus revoltat la poliţie şi l-am chestionat pe inspectorul cu pricina întrebându-l cum poate da un astfel de comunicat fără să facă verificări şi fără să mă cheme la cel puţin o declaraţie. Mi-a răspuns că ştie el cum stau lucrurile şi că va îmi va veni rândul să dau şi eu declaraţii, să nu-mi fac griji...
4. În prima instanţă (la Tribunalul Maramureş) nu au fost deloc audiaţi cei 40 care şi-au rezolvat problemele cu BT Direct. Audierea lor ar fi fost în favoarea mea demonstrând că mulţi oameni îşi luaseră cu bună credinţă produse în rate şi că nu făceau parte din nici o "mafie" condusă de Cornel Sabou!
5. În timpul acestui proces nici un avocat din Baia Mare nu a dorit să mă apere. La un moment dat am declarat acest lucru în faţa instanţei, iar judecătoarea nu m-a crezut (îşi imagina probabil că e un artificiu prin care urmăresc amânarea cauzei). "Nu-i nimic", mi-a zia ea "vă vom da un avocat din oficiu". Luni de zile însă Baroul Maramureş nu a trimis nici un avocat din oficiu! Vă puteţi imagina asta? La un moment dat, preşedinta de instanţă - exasperată - a cerut imperativ ca unul din avocaţii din sală să se ofere voluntar să mă apere. După minute bune de aşteptare şi coate date unul altuia, s-a oferit o domnişoară după care procesul s-a închis... cu condamnarea mea!
6. Am uitat să vă spun că atunci când s-a deschis dosarul penal, alături de Marin Onuc fugise din ţară şi acea vânzătoare care acceptase să vândă bunuri pe numele unor persoane care nu erau prezenrte. La fel ca Marin, după ce făcuse foame prin occident câteva luni, s-a întors şi ea în ţară. În proces a fost apărată de avocatul Ludovica Pârvu (vicepreşedinte PSD, fost candidat la primăria Baia Mare din partea PSD). Pârvu este avocatul care a luat mereu orice proces care era împotriva mea! Ea fusese în 1997-1998 avocata judecătoarei Mariana Iancu (care mă dăduse în judecată pentru calomnie şi obţinuse condamnarea mea la 10 luni închisoare). După ce am câştigat la CEDO, Pârvu a turbat şi s-a angajat în toate procesele care erau împotriva mea (ca un fapt divers, pe majoritatea le-am câştigat!). Eu, care nu făcusem decât să semnez acele adeverinţe, am luat 5 ani închisoare, iar acestă fătucă (Groza Carmen parcă o cheamă) care a făcut în mod real escrocherii a luat 6 luni cu suspendare!
7. Din câte am aflat eu (neoficial, vă daţi seama!) Marin Onuc era manevrat în Baia Mare de nişte indivizi foarte bogaţi. Aceştia se ocupau, printre altele, cu cumpărarea la preţuri foarte mici a unor bunuri furate (produse electrocasnice, maşini etc...) pe care apoi le plasau la vânzare în toată ţara! Se pare că aceştia îl împinseseră la "afacerea" cu bunuri luate în rate! Marin (un escroc totuşi de mâna a doua) nu simţise că era de fapt folosit şi că va fi lăsat baltă atunci când vor apărea probleme. De aici şi regretele sale târzii... Printre indivizii care formau această reţea clandestină de comercializare a bunurilor furate (în cazul meu era vorba de bunuri în rate scoase din magazine de oameni care pentru bani mărunţi le lăsau la Marin. Acesta le ducea apoi la aceşti speculanţi milionari de unde încasa o sumă de bani modică, iar mai departe se pierdea urma produselor) se aflau şi foşti poliţişti! Pe unul din ei l-am cunoscut chiar personal! Ciudat mi s-a părut faptul că ancheta Poliţiei Maramureş s-a oprit tocmai când ajunsese la aceşti traficanţi importanţi! Ei nu sunt deloc menţionaţi în rechizitoriu şi nici nu au fost amintiţi în cursul procesului!
8. Modul de reacţie al BT Direct este foarte ciudat... Cei care n-au putut achita atunci integral contravaloarea contractelor nu au putut s-o facă nici parţial. Adică, ori dai toţi banii, ori nimic! Nici acum, dacă vrei să plăteşti o parte din banii ăia, nu poţi s-o faci pentru că nu este nici un cont disponibil în care să verşi suma!!! Omul trebuie să aibă neapărat toţi banii, să se ducă cu ei la BT Direct şi să negocieze acolo o formă prin care să plătească. Eu cred că dacă ar fi acceptat să preia şi sume mai mici de bani (şi de mai multe ori) din 2003 şi până acum ar fi rămas mult mai puţini decât 30 cu contracte neachitate!
9. Sunt conştient că am greşit şi eu, nu sunt absurd! Nu pretind că sunt nevinovat, dar ancheta aceasta a avut un singur scop: să mă implice pe mine cât mai mult chiar dacă implicarea mea nu era reală! Adevăraţii infractori (speculanţii care l-au încurajat pe Marin să-mi ceară cât mai multe adeverinţe, fata aceea care acceptase să dea aşa, aiurea, produse din magazin şi chiar oamenii care au acceptat conştient să scoată bunuri pentru a le ceda traficanţilor) au scăpat toţi, iar eu am fost condamnat la 5 ani închisoare! Cum naiba se explică asta?
Ar mai fi multe de spus... Dosarul a fost ţinut 3 ani în faza de cercetare penală, apoi un an şi ceva în prima instanţă. Rog pe cei care vor să afle mai multe detalii să mă întrebe şi le voi răspunde.
Concluziile mele sunt următoarele:
Ani de zile eu am lucrat ca simplu jurnalist şi am produs anchete de presă care au zguduit puţin viaţa politică şi economică locală (mai mulţi şefi de poliţie, gardă financiară etc... au fost schimbaţi şi anchetaţi în urma dezvăluirilor mele). Nu am putut fi niciodată agăţat cu ceva deoarece nu făceam decât presă. Nu am putut fi nici cumpărat deoarece câştigam bine şi preferam să fiu un ziarist tare pe piaţă decât unul slab cu doi lei în plus! Am avut zeci de procese de calomnie, dar le-am câştigat pe toate! Singurul pierdut în ţară (cel cu judecătoarea Mariana Iancu) l-am câştigat apoi la CEDO, la Strasbourg. Atunci când mi-am făcut firma de construcţii am sperat să câştig suficienţi bani ca să-mi pot permite editarea propriului ziar. Asta s-a şi întâmplat... Am lucrat corect, cinstit, am câştigat bani şi mi-am edit ziarul "Viaţa Maramureşului" în care am continuat să scriu în acelaşi mod. Atunci când am avut primele probleme ca administrator de firmă, mafioţii din justiţie au sărit în sus de bucurie! Au instrumentat dosarele cu rea credinţă în defavoarea mea acuzându-mă de cât mai multe lucruri, chiar şi de cele pe care nu le făcusem (de parcă greşelile mele reale nu erau suficiente!). Era ocazia lor şi nu trebuia scăpată! Există probe în acest sens! Vă amintesc aici una singură... În celălalt dosar (cel cu filele CEC) imediat ce am primit ţepele şi s-au înregistrat incidentele de plată am început să plătesc din alţi bani datoriile către depozite. Justiţiei nu i-a păsat de asta şi a decis că e mai bine să-mi închidă firma, radiind-o din Registrul Comerţului! Se temeau oare că lucrând mai departe aş putea achita tot? Mi-au luat firma şi mi-au tăiat astfel posibilitatea de a plăti mai departe datoriile! Ce înseamnă asta? Vă mai dau un exemplu din dosarul cu adeverinţele... După ce au apărut problemele, soţia mea şi mama mea (care luaseră şi ele produse în rate pentru folosul propriu) au vândut aceste bunuri încercând să plătească o parte din suma datorată către BT Direct. Au fost refuzate pe motiv că nu era adunată toată suma datorată, pusă jos odată! Care este logica unei astfel de atitudini?
În fine... Acum, asta este situaţia... Voi merge mai departe în căile de recurs permise de lege. Nu mă aştept la rezultate favorabile din multe motive. S-ar putea să nu-mi pot permite un avocat foarte bun (care costă pe măsură!), iar unul slab nu are rost să-mi iau. Cauza e complexă şi chiar un avocat bun ar avea foarte mult de lucru. Eu nu sunt la curent cu "şmecheriile" de care uzează justiţia atunci când vrea să condamne un om, dar cu toate acestea voi încerca să fac faţă. Sunt dispus, la o adică, să execut pedeapsa pe care mi-o va da instanţa... nu mă tem de puşcărie! Într-un fel, atunci când mi-am ales acest drum de luptă cu mafioţii maramureşeni pe calea jurnalisticii ştiam că într-o zi voi pica. Speram doar ca rezultatele pe care le voi obţine în presă să compenseze eventualele pagube personale pe care le voi suferi! Şi cred că într-o oarecare măsură am câştigat! Vi se pare absurd? Mie nu...
Fostul senator de Maramureş Liviu Doru Bindea (mort în condiţii suspecte, de inimă!) mi-a spus odată (când "ameninţam" cu publicarea unui "Armaghedon al Maramureşului") aşa: "Cornele, dacă vei face asta, toţi se vor uni împotriva ta! Şi vreau să-ţi spun că de mafia asta unită nu te poate scăpa nimeni!" Bindea a avut dreptate, dar acum e mort şi nu pot să i-o spun...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu