Armaghedonul penitenciarelor (I)

România teroristă

Încercarea de a publica un „Armaghedon” al penitenciarelor din România este (trebuie s-o recunoaştem) una temerară, mai ales dacă ţinem cont de postura dificilă în care mă aflu, de deţinut! Vreau să cred că nu sunt nebun sau inconştient. Vreau să cred că, în ţara asta a mea, există oameni care pot să se ridice deasupra unor orgolii ieftine şi prosteşti, pentru a corecta rănile unui sistem ce, timp de decenii, a distrus şi ucis fără milă! În fine, CRED că Dumnezeu mă va păzi de răzbunările „ţintelor” mele şi nu-mi va pune pe umeri greutăţi pe care să nu le pot duce. Cu această credinţă, pornesc pe drumul „Armaghedonului”…
Înainte de a vă prezenta realităţi din spatele gratiilor care vă vor îngrozi, trebuie să vă arăt o situaţie de tip legislativ cel puţin ciudată! Într-un sistem penitenciar în care sunt închişi zeci de mii de oameni pentru că au încălcat legea, putem spune că însuşi sistemul penitenciar este în afara legii!
În România, detenţia este organizată şi aplicată în baza a două acte normative esenţiale: LEGEA 275/2006 şi regulamentul de aplicare a acestei legi, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006. Detaliile de importanţă mai redusă sunt regulamente prin ordin al Ministerului Justiţiei.
Legea 275/2006 nu se poate aplica fără… regulamentul de aplicare! Acesta din urmă este (cum am spus deja) HG 1897/2006. În motivarea făcută de Guvern la data emiterii Hotărârii, se spune că aceasta are la bază prevederile art. 108 din Constituţia României (care dă dreptul Guvernului să emită Hotărâri) şi art. 86, alin. 2 din Legea 275/2006. Acest ultim articol (care, în viziunea Guvernului, justifică adoptarea HG 1897) spune aşa: „În termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia”. Ei bine, Legea 275/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 627, din 20 iulie 2006. Acelaşi art. 86, dar la alin. 1 (din Legea 275) spune: „Prezenta lege INTRĂ ÎN VIGOARE la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial”. Dacă la data de 20 iulie 2006 (când legea a fost publicată în M.O.) adăugăm cele 90 de zile prevăzute de art. 86, alin. 1, ajungem la data de 20 OCTOMBRIE 2006, moment în care Legea 275/2006 ESTE ÎN VIGOARE! Ne întoarcem acum la art. 86, alin. 2 (citat anterior) şi vedem că Guvernul trebuie să publice, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a Legii 275/2006 „în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare” a acesteia, respectiv până la data de 30 OCTOMBRIE 2006. Guvernul însă a emis această hotărâre cu două luni întârziere faţă de termenul legal! HG 1897/2006 poartă ca dată a emiterii 21 decembrie 2006. Aplicând strict juridic (la rece) prevederile legilor române, putem spune că Guvernul a publicat HG 1897/2006 TARDIV (în afara termenului legal) şi, conform art. 108, alin. 4 din Constituţie, această hotărâre (care conţine „regulamentul de aplicare a Legii 275/2006”) este INEXISTENTĂ, deci aplicarea ei devine ILEGALĂ! Fără regulament, nici măcar Legea 275/2006 nu poate fi aplicată! Ţinând cont de aceste aspecte juridice, putem spune că, în România, nu există la această dată o bază legală pentru „internarea” în penitenciare a persoanelor condamnate. Pentru că, totuşi, în penitenciare există închişi 20-30.000 de oameni, putem afirma că aceştia au, din punct de vedere legal, statut de OSTATIC, nu de deţinut! În acest caz, ar trebui ca nouă, deţinuţilor din România, să ni se aplice nu Legea 275/2006 şi HG 1897/2006, ci prevederile Convenţiilor Europene care reglementează statutul ostaticilor”.
Ca să vedeţi că nu spun aberaţii, vă precizez că, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti, chiar a fost pe ril un dosar pe această temă (deschis de un deţinut de la Penitenciarul Rahova), dosar care a fost transferat la Secţia Civilă, pentru a se calcula daunele morale şi materiale pe care statul român trebuie să le plătească acelui deţinut. Mai mult, am consultat personal câţiva avocaţi, care mi-au confirmat această stare de fapt, fără a uita să precizeze că… „nu ai ce face, Cornele. Suntem în România!”.
Adică aici, în România, statul însuşi poate să încalce legea flagrant, fără să dea nimănui socoteală. Poate să încarcereze fără o bază legală zeci de mii de oameni. Poate să suporte pierderea unor procese pe această temă şi să plătească milioane de RON despăgubiri, din banii contribuabililor, fără să schimbe nimic după aceea!
Aşadar, nu e de mirare că, într-o lume penitenciară care este organizată pe baze ilegale, se petrec o mulţime de alte ilegalităţi. Le voi prezenta pe rând, cu timpul… Durerile sistemului sunt mari, iar caracatiţa şi-a construit tentacule în fiecare penitenciar şi chiar şi în sânul ANP. Sunt înconjurat de deţinuţi veniţi de prin toate puşcăriile. Am fost eu însumi „călător” prin alte puşcării. Cu ajutorul unor colegi-jurnalişti, pot verifica de afară nişte situaţii, iar Legea 544/2001 (privind liberul acces la informaţii de interes public) mă va ajuta să clarific şi să probez altele. „Armaghedonul” acesta este un drum lung pe care pornesc acum şi pe care-l voi ţine „viu” cât timp voi fi închis. Nu vă faceţi griji în privinţa mea. Nu am de înfruntat aici decât multă prostie, aroganţă şi diletantism. Ştiu de pe acum că voi fi combătut printr-un limbaj de lemn şi printr-un comportament de rahat, dar voi răspunde cu o atitudine fermă, DE OŢEL! Mă mândresc deja cu caracterizarea care este consemnată în dosarul meu de penitenciar: „Manifestă indiferenţă faţă de cadre”!
Pentru eventualitatea că acest blog va fi piratat, blocat sau distrus de anumiţi „binevoitori”, precizez că materialele publicate aici sunt arhivate frumos şi vor fi imediat republicate pe un blog nou, care va fi mediatizat corespunzător.
Urez, aşadar, „drum bun” Armaghedonului lansat azi şi vouă, cititorilor mei, să aveţi parte în 2009 de tot ceea ce meritaţi!

Pe curând, Cornel Sabou.