Capul lui Gavriş vrem!

Continuăm serialul despre cel mai incompetent cadru din sistemul penitenciar din România, şeful de secţie din Penitenciarul Baia Mare, FLOREA GAVRIŞ.
În trecut, în condiţii învăluite în „mister”, Florea Gavriş s-a ales cu un accident la picior, fapt care îl face să şchiopăteze vizibil. Trec peste faptul că şi numai din cauza acestei deficienţe fizice, Gavriş n-ar fi trebuit să ocupe vreun post în Penitenciar şi mă voi duce direct la problemele pe care le generează sechelele accidentului din trecut în viaţa prezentă a unităţii.
În mod nejustificat (sau justificat doar de această amintire nefastă pentru el), Gavriş are o aversiune vizibilă contra deţinuţilor condamnaţi pentru… accidente de circulaţie (omoruri din culpă)! Un caz de notorietate a fost cel al deţinutului Nicolae Uglea (acum, om liber). Judecat în lipsă pentru un accident cu victimă, Uglea a fost condamnat la 2,4 ani închisoare. A fost arestat în Franţa şi transferat în Baia Mare pentru executarea pedepsei. Aici, a redeschis cazul şi, în timpul rejudecării, s-a „descoperit” că Uglea nu era vinovat de accidentul cu pricina. Cum apucase să execute însă 1,4 ani de închisoare, instanţa nu l-a achitat (pentru a nu-i da ocazia să solicite despăgubiri), ci l-a lăsat la pedeapsa executată, eliberându-l. În timpul celor 16 luni de detenţie, Uglea a avut de suportat un „duşman” neaşteptat: Florea Gavriş. Deşi era un intelectual rasat, un om cu o educaţie superioară, vorbitor a mai multe limbi străine, Uglea nu a beneficiat niciodată de vreo permisie, Florea Gavriş fiind mereu la locul şi momentul potrivit pentru a o bloca. Mai mult, prin dese şi mărunte şicane, Gavriş îi îngreuna cât putea detenţia acestui om, în fond, nevinovat! Am fost coleg de muncă şi de cameră cu acest Uglea şi îmi amintesc şi acum disperarea în care îl aduceau şicanele lui Gavriş! La un moment dat, Uglea ajunsese într-un asemenea hal încât a început să studieze serios posibilitatea de a protesta, urcându-se pe puşcărie şi de a ameninţa cu sinuciderea! A renunţat doar când i-am spus eu că nu va fi lăsat mai mult de cinci minute pe acoperiş, deoarece cunoscându-i nivelul educaţiei şi intelectului, cadrele îl vor „umfla” pe loc, ştiind că nu va face pasul decisiv. Uglea s-a „răzbunat” apoi, urlând de câteva ori de la Clubul deţinuţilor spre birourile administraţiei: „Sunteţi o fabrică de criminali!”, mesaj mult prea pretenţios pentru nivelul „intelectual” mediocru al domnului Gavriş.
O altă situaţie ciudată mi-a fost relatată de deţinutul Marius Varga, un coleg de detenţie cu care (n-am nicio problemă să recunosc acest lucru) sunt prieten bun. După mai multe luni în care Marius a „spart” toate normele de muncă la secţia „confecţionare pantofi” a unităţii, s-a dus la Gavriş să-l întrebe de ce nu este niciodată recompensat! Răspunsul primit l-a lăsat „mască” pe deţinut. „Îl cunoşti pe Gaşpar Marin?”, l-a întrebat Gavriş. Gaşpar Marin este un angajat al Ministerului Apărării (cu grad mic), care se bagă în tot felul de speculaţii financiare (detalii, cu altă ocazie… dacă va fi nevoie!) cu lumea interlopă din Baia Mare. Marius (o recunoaşte chiar el!) era un interlop inteligent, speculând în mod legal (dacă se poate spune aşa) prostia omenească şi făcând bani din asta. Pentru că plutonierul acesta major nu dădea pe dinafară de inteligenţă, a fost şi el „prostit” de câteva mii de Euro, de Marius. „Rezolvă-ţi problema cu el, dă-i banii înapoi şi abia atunci să vii la mine pentru recompense”, a adăugat şeful de secţie din Penitenciarul Baia Mare, Florea Gavriş. Marius Varga i-a replicat că-l „doare-n p…ă de Gaşpar Marin”, că nu a încălcat nicio lege în cazul respectiv, că el, Gavril, nu este recuperator, ci funcţionar public şi că pentru recompensa aia a muncit de câteva ori mai mult decât alţii, care au primit-o! Gavriş a râs şi l-a scos afară din birou pe deţinutul care avusese naivitatea să creadă că poate fi recompensat pentru muncă!
Întrebare: de când cadrele Penitenciarului Baia Mare se ocupă de rezolvarea afacerilor dintre interlopi? Este cumva vreo sarcină „secretă” dată de ANP cadrelor pentru a recupera anumite sume de bani, în speranţa unor comisioane grase? (am glumit… sau am nimerit?).
Că Gavriş nu este la prima acţiune de acest gen am putut vedea cu ochii mei. De mai multe ori, deţinuţii care se certau între ei din cauza unor datorii (zeci, sute de pachete de ţigări care se jucau şi pierdeau la jocuri de noroc) apelau la Gavriş (pe care îl plăteau pe faţă cu un comision consistent din prada recuperată), pentru a rezolva problema. Deşi jocurile de noroc sunt interzise în Penitenciar, Gavriş nu era interesat de chestiunea asta. Îi primea în birou pe cei doi împricinaţi şi, după ce avea confirmarea existenţei datoriei, fixa termene pentru plata acesteia! La termenul respectiv, verifica efectuarea „plăţii” şi îşi încasa comisionul… Propun promovarea domnului Florea Gavriş la conducerea superioară a ANP şi transformarea puşcăriilor din România în cazinouri (pentru cei… neavizaţi, precizez că eram doar ironic!).
Mă opresc aici, azi, cu precizarea că, în ambele cazuri prezentate, atât Nicolae Uglea (în libertate), cât şi Marius Varga (în detenţie) sunt dispuşi să dea declaraţii oricui doreşte să documenteze „beton” dosarul afacerilor necurate derulate de Florea Gavriş. Vom continua în episoadele următoare cu istoria jafului de la bucătăria penitenciarului (unde Gavriş a fost supraveghetor), cu alte declaraţii ale deţinuţilor, apoi, cu ajutorul de care a beneficiat acesta din partea altor colegi de-ai săi (unii, din conducere), pentru a scăpa de sancţiuni, dosare penale şi multe altele…

Cornel Sabou