Şmecher de duzină

Sunt la închisoare, deci trebuie să mai trec cu vederea faptul că unul-altul mai calcă în străchini şi mă enervează :) Îi dau ”ignore” şi-mi continui opera de (auto)maturizare...
Uneori fac sport. Asta doar daca pot de supertalentaţii agenţi de la escortă care mai vin pe la noi, pe la sala de sport, şi-şi permit să ne-o ocupe ore întregi. De exemplu, agentul Marian Marius (care ”opereaza” în poarta 2) are un tupeu care-mi place teribil de mult. Daca ai o problemă, şi apelezi la el (pentru că, deh, regulamentu aşa zice, să suni în poarta 2) atunci poţi să simţi cum e să fii luat la mişto, aşa aiurea, doar ca să-i mai treacă timpu lu domnu ajent... Apoi, când iese din schimb, în loc să meargă omu acasă (ca tot... omu) îl apucă doru de ping-pong. Îşi agaţă un coleg şi ţuşti la deţinuţii de la deschis, la sala lor de sport! Îi scoate afară pe amărâţii ăia care încearcă să-şi dezmorţească oasele închilozate de ani grei de puşcărie, şi dănţuieşte pe acolo ca o miss univers! Nu că ar avea talent la jocul cu pricina, dar, cum spuneam, are tupeu!
Rog pe domnii care se ocupă de ”moralitatea” şi profesionalismul (fără ghilimele) din unitatea băimăreană să-l tragă un pic de urechi pe domnul Marian Marius, şi să-i amintească exact care sunt obligaţiile sale de servici. Poate le-a uitat... Eu o să-l urmăresc, iar dacă va mai continua cu mişto-urile sale ieftine, şi cu atitudinea aceea de ”şmecher” de duzină am să-i dau o lecţie de ironie care va rămâne celebră în unitate, promit!
Pe curând...
Cornel SABOU

Anti-Cornel Sabou

Se pare că articolele mele deseori supără... Ce să fac, nu pot să fiu perfect, asta e marea dramă a vieţii mele! Dincolo de ironii, însă, am o problemă. Nu pot scrie minciuni care să fie plăcute pentru cititorii mai ”speciali” ai blogului meu! M-am obişnuit să public doar adevărul, în forma sa brută, şi eventual să condamn unele comportamente sau moravuri (definiţia clasică a pamfletului). Încerc să-mi stăpânesc oarecum limbajul şi să nu folosesc cuvinte prea dure deşi, după cum puteţi vedea, ”realitatea” m-a lovit dur, trimiţându-mă după gratii! Credeţi că e uşor să supravieţuieşti unui sistem atât de pornit, atât de răzbunător? Nu, nu e uşor, dar nu mă plâng pentru că eu am ales acest drum. De ce l-am ales? Asta e o chestiune ce ţine de caracter. Nu oricine poate fii jurnalist, şi mai ales jurnalist de investigaţii! Nu oricine poate rezista pe o piaţă timp de 15 ani, doar prin puterea scrisului. Credeţi că aş fi putut supravieţui mai mult de o vară dacă nu aveam chemare pentru această meserie? Eu ştiu mulţi care s-au pierdut pe drum...
Nu vreau să fiu primul care îşi ridică propria statuie, dar la câţi mă lovesc pot măcar să mă apăr. Şi pot! Am un sfat pentru cei care se simt deranjaţi de articolele mele: nu mă citiţi! Cine vă obligă să butonaţi netul ca să daţi de articolele astea, pe care nu le suportaţi? De ce vă pierdeţi timpul? (Unde aţi mai pomenit voi ”scriitor” care să-şi roage anumiţi cititori să plece??? - iată-mă în faţa unei noi premiere!). De ce vreau să vă îndepărtez? Păi, nu vreau să vă fac să suferiţi... Poate aveţi anumite sensibilităţi pe care eu nu le pot înţelege, sau poate nu aveţi anumite.... hm, nu ştiu cum să zic... caracteristici, ca să puteţi înţelege tot ce scriu. Deci, vă doresc sincer multă fericire, căci fericirea voastră nu mă poate împiedeca să fiu fericit la rândul meu şi în felul meu! Dacă sunt printre voi şi unii care aţi fost ”ţinte” în articolele mele vă provoc la fel, să mă ”părăsiţi”, şi – eventual – să vă faceţi şi voi un blog (e gratis!) pentru a-mi răspunde cu talentul care vă caracterizează. Să vedem câţi cititori o să aveţi (pe mine m-aţi pierdut)...
Aşadar, fără supărare, fiţi buni şi lăsaţi-mă în pace, voi toţi, cei care sunteţi membrii clubului ”anti-Cornel Sabou”! Dumnezeu să v-ajute pe drumul vostru... aşa cum meritaţi!
Cornel SABOU

Sondaj

In capul paginii mele de blog veţi găsi un sondaj de opinie. Întrebarea din titlu îşi are următoarea justificare: unele cadre din penitenciarul băimărean contestă ”dreptul” meu de a scrie articole despre viaţa de după gratii! Vă rog să exprimaţi un punct de vedere votând unul din răspunsurile postate acolo. Armumentul meu este simplu: legea română garantează libertatea de opinie a deţinutului. Articolele sunt transmise şi postate doar prin căile permise de lege. În aceste condiţii, cred că dreptul la liberă exprimare, chiar şi a unui deţinut, trebuie respectat necondiţionat. Cât despre calitatea articolelor, despre faptul că vă place sau nu ceea ce scriu, asta e o alta poveste... Acest lucru nu face obiectul sondajului de faţă. Spor la vot!
Cornel SABOU

Trădarea mării - poezie

Având mult timp la dispozitie, eu şi colegul meu Adi Bota am încercat să producem o capodoperă cultural artistică... Aşa că ne-am pus pe treabă. Adi mi-a cerut nişte versuri, angajându-se că va compune o muzică bună. I-am dat, în primă fază, refrenul.. I-a plăcut mult şi asta l-a impulsionat să mă impulsioneze, aşa că am creat şi textul... Eu le trec mai jos, aşa, pentru ”posteritate”, dar Adi Bota libereaza luna viitoare. Vă sfătuiesc sa-l rugaţi să vă cânte piesa, căci el a aşezat aceste versuri pe o muzica superba. Ceea ce a rezultat nouă ne place mult...

Trădarea mării

Tu ai plecat lăsându-mă uitării,
Şi-ai luat cu tine tot ce-a fost duios,
Ai stat şi ai privit în largul mării
La valul ce curgea frumos de dureros.

Tu n-ai văzut atunci că eu lipseam,
Că lumea-i mai săracă cu un gând,
În temniţa uitată eu uitat zăceam
Cu valul meu de lacrimi tremurând...

Te-ai bucurat să vezi că nu mai sunt,
Te-a intristat ce ar putea să fie,
Şi valul tău curgea înspre pământ,
Al meu curgea spre inima pustie

Iar marea te privea din zări albastre,
Şi valul te-atingea curgînd uşor,
Era chiar marea despărţirii noastre,
Şi era valul unui cânt de dor.

Tu n-ai ştiut că marea-i ca şi viaţa,
Ce te-amăgeşte ca să te înghită,
Că valurile vieţii sunt speranţa
În dragostea ce-ntotdeauna se-nfiripă.

Dar tu vei ştii că soarele n-apune
Sub valuri, ci sub cer senin,
Că la blestem răspund c-o rugăciune,
Şi peste mări... la tine am să vin!

Refren:

Clipe netrăite
Îşi cer dreptul
La viaţă,
Speranţe născute
Vor să iasă
În faţă,
Temeri din trecut
Astăzi sunt
Realitate,
Te-am dorit şi avut,
Te-am pierdut
Liberatte...

Cornel SABOU

La picnic...

Săptămâna care a trecut a fost una mai deosebită pentru noi, cei aflaţi în Penitenciarul Baia Mare la regimul ”deschis”. Pentru prima oară în ”istoria” acestei unităţi s-a organizat un program de ieşire zilnică în comunitate, program de care au beneficiat 11 persoane private de libertate. Penitenciarul s-a asociat cu alte 20 de unităţi şcolare şi ONG-uri din municipiu într-un program numit simbolic ”VOLUNTARIADA”. Prin seria de manifestări organizate cu această ocazie s-a urmărit conştientizarea comunităţii locale în ceea ce priveşte importanţa responsabilităţii sociale. Manifestările au avut un impact însemnat, iar Baia Mare s-a detaşat faţă de alte oraşe incluse în program prin amplitudinea acţiunilor şi numărul mare de participanţi.
Luni s-a organizat o conferinţă de presă (la care am fost prezenţi şi noi, deţinuţii), mass-media fiind informată asupra scopului urmărit pe parcursul ”săptămânii voluntariatului”. Marţi am fost prezenţi la o acţiune de igienizare a zonei turistice ”Usturoiul”. Miercuri am participat la o alta igienizare in mijlocul orasului, la Casa Tineretului. Amintesc in mod deosebit aceasta zi de miercuri deoarece atunci au participat la acţiune zece deţinuţi de la regimul descis. Aceştia au fost insoţiţi doar de un singur cadru-coordonator, iar comportamentul persoanelor condamnate a fost ireproşabil, înlăturând astfel temerile ofiţerilor din conducerea unităţii. S-a dovedit că legiuitorul n-a greşit atunci când a hotărât să acorde încredere unor deţinuţi cu comportament exemplar! Nu mai trebuie decât ca oamenii din sistem să aibe curajul de a aplica legea şi să permanentizeze asemenea acţiuni... Pentru că, prin astfel de ieşiri se obţin efecte pozitive mult mai însemnate decât zeci de prelegeri sofisticare care s-ar putea organiza între patru pereţi după gratii.
Vineri am fost cooptaţi la un marş desfăşurat pe bulevardele Băii Mari alături de o mulţime de elevi de la mai multe licee şi şcoli. Astfel, ideea voluntariatului a fost purtată şi promovată de două segmente sociale ”extreme”, copii şi deţinuţi, într-o ”armonie” perfectă!
Săptămâna a fost încheiată sâmbâtâ printr-o ieşire la picnic! Fermecătoarea zona ”Usturoiul”, cu desele sale păduri de fag, a fost străbătută la pas de aceiaşi copii şi deţinuţi până în Poiana Mărului (în paranteză fie spus, în Poiana Mărului e plin de nuci!). Acolo am fript slănină, am făcut poze, ne-am relaxat. Dacă drumul încolo a fost greu (uneori trebuind să urcăm pante destul de abrupte) întoarcerea a fost chiar plăcută.
Participarea noastră la acţiunile din timpul ”săptămânii voluntariatului” a fost posibilă datorităă muncii depuse de psihologul Mihaela Pintea, din cadrul Penitenciarului Baia Mare, care a pus în ordine toată birocraţia necesară obţinerii aprobărilor şi asocierii unităţii la manifestare. Tot Mihaela Pintea e la baza unui alt program special (cu finanţare europeană) care va fi demarat în curând şi care urmăreşte calificarea în muncă a deţinuţilor, în mai multe meserii (construcţii, legumicultură, tâmplărie etc)... Dar despre acţiuni viitoare voi scrie mai multe cu altă ocazie... Acum, odată întors de la picnic, vă salut şi vă asigur că ne revedem curând!
Cornel SABOU