Se pare că articolele mele deseori supără... Ce să fac, nu pot să fiu perfect, asta e marea dramă a vieţii mele! Dincolo de ironii, însă, am o problemă. Nu pot scrie minciuni care să fie plăcute pentru cititorii mai ”speciali” ai blogului meu! M-am obişnuit să public doar adevărul, în forma sa brută, şi eventual să condamn unele comportamente sau moravuri (definiţia clasică a pamfletului). Încerc să-mi stăpânesc oarecum limbajul şi să nu folosesc cuvinte prea dure deşi, după cum puteţi vedea, ”realitatea” m-a lovit dur, trimiţându-mă după gratii! Credeţi că e uşor să supravieţuieşti unui sistem atât de pornit, atât de răzbunător? Nu, nu e uşor, dar nu mă plâng pentru că eu am ales acest drum. De ce l-am ales? Asta e o chestiune ce ţine de caracter. Nu oricine poate fii jurnalist, şi mai ales jurnalist de investigaţii! Nu oricine poate rezista pe o piaţă timp de 15 ani, doar prin puterea scrisului. Credeţi că aş fi putut supravieţui mai mult de o vară dacă nu aveam chemare pentru această meserie? Eu ştiu mulţi care s-au pierdut pe drum...
Nu vreau să fiu primul care îşi ridică propria statuie, dar la câţi mă lovesc pot măcar să mă apăr. Şi pot! Am un sfat pentru cei care se simt deranjaţi de articolele mele: nu mă citiţi! Cine vă obligă să butonaţi netul ca să daţi de articolele astea, pe care nu le suportaţi? De ce vă pierdeţi timpul? (Unde aţi mai pomenit voi ”scriitor” care să-şi roage anumiţi cititori să plece??? - iată-mă în faţa unei noi premiere!). De ce vreau să vă îndepărtez? Păi, nu vreau să vă fac să suferiţi... Poate aveţi anumite sensibilităţi pe care eu nu le pot înţelege, sau poate nu aveţi anumite.... hm, nu ştiu cum să zic... caracteristici, ca să puteţi înţelege tot ce scriu. Deci, vă doresc sincer multă fericire, căci fericirea voastră nu mă poate împiedeca să fiu fericit la rândul meu şi în felul meu! Dacă sunt printre voi şi unii care aţi fost ”ţinte” în articolele mele vă provoc la fel, să mă ”părăsiţi”, şi – eventual – să vă faceţi şi voi un blog (e gratis!) pentru a-mi răspunde cu talentul care vă caracterizează. Să vedem câţi cititori o să aveţi (pe mine m-aţi pierdut)...
Aşadar, fără supărare, fiţi buni şi lăsaţi-mă în pace, voi toţi, cei care sunteţi membrii clubului ”anti-Cornel Sabou”! Dumnezeu să v-ajute pe drumul vostru... aşa cum meritaţi!
Cornel SABOU
Vai, vai, vai.... mi-ai rupt sufletul....INFRACTOR JEGOS CE ESTI
RăspundețiȘtergereuite cum nu se lasa "lumea" de mine... comentariul de mai sus cred ca apartine aceleiasi Ligia Petrut, educatorul contestat, schimbat, bolnav si needucat! Ca sa-mi intelegeti mai bine atitudinea, uitati cum vorbeste un EDUCATOR de penitenciar: "INFRACTOR JEGOS CE ESTI"... Frumos, domnisoara, frumos...
RăspundețiȘtergereDe unde stii Monika, ca este Ligia?, talentule inascut.Ai supravietuit 15 ani, unde?, in penitenticiar?Mai incearca domnule jurnalist de investigaţii!
RăspundețiȘtergerethor, iar vorbeşti urât, iar mă provoci, şi apoi mă întrebi iar ”de ce?”. Mai întâi, ce te-a apucat cu... ”Monika”? Dacă te referi la o anumită persoană, atunci să ştii că nu mai e valabilă ”adresa”. Apoi, da, am supravieţuit 15 ani, dar nu în penitenciar ci ştii unde? PE PIAŢA REALĂ, acolo unde nu poţi exista dacă nu ai valoare!. Pe piaţă nu te pot ajuta relaţiile, pilele, rudele şi nici bani de la stat nu iei moca! De asemenea, la CEDO n-am câştigat cu ironii ci cu PROBE. Materialele de investigaţii pe care le-am făcut atunci, în 1998, S-AU DOVEDIT reale! Mai încerc...
RăspundețiȘtergereai bulinele rosii...dar...in ceea ce ma priveste personal,ai mai sris si fara probe palpabile sau ai trecut peste unele lucruri pe care nu ai terminat sa le descifrezi/nu ai vrut-probabil
RăspundețiȘtergeresi a iesit foarte NASPA
iar PRO si CONTRA....las' ca ASTA o sti
cat despre subiecte...toate VIN -gaseste doar timpul POTRIVIT CE ESTE CLAR SCRIE-dar ce nu e inca ASA -tu ti-o faci prin propria jonglerie PRO/CONTRA.