Jurnal (7)

Motto: Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau înălţa. Gabriel Ţepelea

Din nou week-end...

M-am ales cu un ”nou” şef de secţie. A revenit pe post ofiţerul Bogdan Neagoş. Cel despre care spuneam că anul trecut s-a ”specializat” în ”cunoaşterea” deţinuţilor uitând să-i mai şi recompenseze cu permisii de Crăciun. Azi dimineaţă a venit pe secţie spunând (ironic) că îi vor trebui din nou vreo trei luni ca să ne cunoască, şi ca să ne propună pentru recompense. Nu prea ştiu dacă trebuie să râd la glumele lui... Cred însă că nici el nu râde la ”glumele” mele. L-am copiat amândoi pe Traian Băsescu (în varianta cârcotaşă), adică... ”vai, ce-mi plac glumele mele!” Vom vedea cine va râde mai bine, şi mai ales cine va râde la urmă! Eu pe ideea asta merg, şi nu-mi fac griji. Ce ziceţi, el ar trebui să-şi facă???

Încerc să ignor provocările astea. Mă deranjează. Îmi place să scriu despre altceva, despre lucruri care înnobilează omul. Despre sentimente. Despre oameni care merită numele ăsta. Aici simt că s-a produs o schimbare în felul meu de-a fi... jurnalist! Înainte căutam doar să critic, să scot în evidenţă răul social din mediul de afaceri şi din cel politic. Nu mai aveam timp de Oamenii care se pierdeau în anonimat, deşi EI erau aceia care făceau aerul respirabil. Vreau să identific în viitor adevăratele valori, şi să le pun în... valoare! Vreau să le cunoaştem mai bine împreună, dacă ”trebuie” să le luăm ca modele demne de urmat, iar dacă alegem să rămânem pe drumul nostru măcar să spunem că există. Puteam să fac asta şi aici, dar dacă acum aş prezenta portrete pozitive despre nişte cadre ale unităţii le-aş face mai mult rău decât bine, pentru că ”superiorii” lor nu ar aprecia asemenea ”laude”. Le-ar interpreta în modul lor mafiot de gândire. Şi atunci, la CE sau la CINE ar folosi? De aceea tac... acum.

Voi fi acasă de duminică seara până luni seara. Copiii mă aşteaptă. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt mari, frumoşi, sănătoşi. Învaţă bine, sunt cuminţi şi devreme maturizati. Ţinând cont că au fost lipsiţi de ambii părinţi o perioadă de aproape trei ani e o minune că sunt aşa cum sunt. De fapt, sunt DOUĂ minuni, Flaviu şi Darius...

Să aveţi un week-end fain...

Cornel SABOU