Incerc sa scriu, incepand de azi, un serial de articole pe aceasta tema: de ce unii romani (multi) aleg sa plece (definitiv?) din Romania, in timp ce altii (foarte multi) ALEG sa ramana aici, sa infrunte realitatile triste din tara?
Fenomenul plecarii din tara, "la munca", in occident, a devenit o adevarata migratie moderna. Cand vorbim de milioane de romani care aleg calea aceasta, atunci cu siguranta trebuie sa ne referim la niste conditii sociale care "favorizeaza" ideea aceasta, a emigrarii. Vom atinge, pe parcurs, toate elementele care genereaza miscarea de masa a romanilor spre Europa, si vom incerca sa aflam cum va arata viitorul nostru din acest punct de vedere. Se vor muta romanii in tarile europene civilizate lasand in urma tot ce-au acumulat generatiile trecute? Se vor intoarce la un moment dat in tara in care s-au nascut, sau vor veni aici doar ca "turisti straini"? Va inceta fenomenul migratiei, se va diminua, sau va creste? E greu de dat un raspuns absolut sigur la toate aceste intrebari, dar daca analizam cu luciditate toate conditiile care au favorizat migratia, atunci am putea, cu inteligenta, presupune corect cum vor decurge evenimentele. Pe de alta parte, desi sunt pusi in fata unor situatii de viata identice cu ale celor care au plecat, foarte multi (alti) romani aleg sa ramana in tara. De ce se tratreaza atat de diferit "problema"? De ce nu toti au acelasi tip de reactie in fata acelorasi conditii care favorizeaza plecarea din tara? Sa vedem...
In acest prim episod am sa fac referire la cateva aspecte de ordin general, urmand ca in viitoarele articole sa intram pe domenii distincte de viata, si sa vedem de ce acestea ne-au data afara romanii din tara...
Am auzit, pe un post TV, o romanca plecata de multi ani din tara, si care muncea (si traia) in America. Ea spunea cam asa: "In Romania, in fiecare zi traiesti cu stresul zilei de azi, ingrijorat de ziua de maine. Aici, grija principala este chiar pentru asigurarea hranei de zi cu zi. Fiecare zi este o lupta pentru supravietuire. Dincolo, in America, am uitat de mult de grija asta." Da, am putea spune ca orice om, in orice tara, are ca principala preocupare asigurarea necesarului de hrana pentru supravietuire. Daca acest necesar se asigura relativ usor, atunci omul trece la preocuparile secundare, de ordin cultural, moral, spiritual, recreativ. Acolo gaseste placerea de a trai! In mod normal, "lupta" pentru hrana nu este o lupta "frumoasa". Este doar vitala, necesara, obligatorie. Odata acoperit necesarul, pasul urmator este consumarea placerilor vietii. Preocupari de nivel Hobby, "investitii" in nivelul (mai ridicat) de trai si de confort, calatorii, satisfacerea diferitelor "pofte" culturale, afirmarea (perfectionarea) profesionala etc.
In locurile in care lupta pentru procurarea resurselor de hrana este mai "acida", consumand tot timpul avut la dispozitie, lipseste aceasta "fereastra" relaxanta si placuta a vietii, lipsesc "placerile" care fac viata "fericita"! Omul stresat toata ziua de procurarea hranei nu mai are "timp" pentru activitati recreative, pentru perfectionare profesionala, pentru "hranirea" sufletului cu valori morale, culturale sau artistice, nu mai simte viata altfel decat ca pe o lupta animalica. Cred ca de la acest punct se naste deja samburele "revoltei" romanului pe tara lui! El studiaza, munceste corect, cinstit, dar rezultatul zbaterii sale este doar asigurarea hranei necesare traiului. Dupa luni, ani de asemenea "viata" vine un moment cand omul se intreaba daca nu poate obtine mai mult "dincolo"! Daca la inceput plecase in viata doar cu ganduri "nobile", daca isi imaginase o mare ascensiune profesionala, o viata tihnita si frumoasa, el observa ca toate castiguile materiale pe care le poate obtine pe cai cinstite nu fac decat sa-i acopere strictul necesar pentru supravietuire. Hrana zilnica, hainele, incaltamintea, intretinerea curenta si cheltuielile absolut obligatorii cu copiii sau cu un parinte bolnav consuma toate resursele financiare obtinute prin munca. Nu mai ramane nimic pentru "altceva". Nu mai ramai cu sentimentul ca traiesti "fericit". Ramai cu milioane de mici dorinte neimplinite. Cu visuri marete spulberate. Cu dezamagiri si frustrari. Ajungi de mai multe ori intr-un "blocaj" emotional legat de valorile in care crezi, de oamenii pe care ii iubesti. Incepe sa se zbata in tine dorinta de "a pleca" intr-un loc in care, pe aceleasi cai cinstite, sa obtii castiguri care sa-ti permita sa "traiesti" altfel, mai "bine". Adica, sa-ti asiguri mai usor cele obligatorii necesare traiului, si sa-ti ramana suficient pentru ca sa te dezvolti, atat din punct de vedere material, cat si spiritual. Daca ajungi ca gandul acesta sa te posede, nu mai decat un pas de facut pentru a pleca. Sa gasesti "ocazia" potrivita! Ori, aceasta este deja "pe toate gardurile". Cred ca tot al doilea (sau al treilea) roman are rude sau prieteni plecati "dincolo". Nu e greu sa obtii o recomandare pentru un (prim) loc de munca. Sa pleci apoi, si sa incepi o noua viata.
La inceput, ai sa te amagesti cu ganduri de intoarcere. Iti spui "plec un an-doi, strang ceva bani si ma intorc la ai mei". Zici ca te intorci si schimbi raul in bine. Cu banii castigati in occident, intr-un an-doi, iti imaginezi ca soarta familiei tale din Romania se poate schimba. Nu este asa. In perioada petrecuta dincolo... te "maturizezi"! Traiesti inconjurat de o lume "perfecta", in care institutiile functioneaza ireprosabil, in care poti gusta din plin placerile vietii. Dupa un an-doi, pofta de intoarcere se transforma. Devine o preocupare de cinci minute, o data pe luna, cand trimiti ceva bani acasa prin mandat postal. Vorbesti cu "ai tai" la telefon, ii asiguri de dragostea ta rece, ii mai intrebi de sanatate, si la toate dorurile lor tu raspunzi cu alti bani pe care ii vei trimite. Poate fara sa-ti dai seama, incepi sa-ti "cumperi" de la familie si prieteni lipsa ta! "Va dau bani, lasati-ma sa traiesc!" Poate gandul nu este atat de drastic, sau poate nu-l acceptam ca pe un gand real. Ne amagim. Ne spunem ca mai stam un an-doi, si poate atunci... Dar dorinta reala de intoarcere a zburat de mult. S-a intors si a murit acolo unde s-a nascut, in inima ta de roman refugiat!
Desigur, nu am pretentia ca TOTI gandesc dupa modelul descris mai sus, dar cred ca nu gresesc daca afirm ca este un"proces" interior prin care trece fiecare roman plecat. Foarte multi trimit periodic bani "acasa" unde rudele lor se ocupa cu constituirea unei "averi". O casa, un apartament, o masina etc... Speranta ii indeamna pe acesti romani sa creada ca "intr-o zi" se vor intoarce, iar atunci isi doresc sa aiba asigurat tot necesarul pentru o viata comoda. Stau astfel in Romania sute, mii, de case mari, frumoase, dar goale. Altii renunta, dupa un an-doi, la aceste ganduri. Se hotarasc sa ramana definitiv in occident si mai trimit bani acasa doar ca sa-si ajute rudele, care continua sa "supravietuiasca" in tara care nu te lasa sa traiesti!
Vom mai vorbi despre conditiile care completeaza acest profil de roman plecat. Totusi, in fata unor conditii asemanatoare, alti romani aleg sa ramana, desi ar avea ocazia sa plece! De ce? Cu siguranta, fiecare caz are particularitatile sale, dar cred ca se pot identifica si aici cateva "conditii" general valabile. Ajunsi in impasul acesta, de a trai doar pentru asigurarea minimului de trai, multi romani raman in tara, dar se "adapteaza" realitatii. Incep sa invete sa se "descurce"! Mica smecherie romaneasca nu este inventata de ieri, de azi. Un ban in plus se poate face pe langa servici, nu? De ce nu? Este primul pas spre alte situatii de viata, care daca nu sunt bine controlate te pot duce spre o cale infractionala periculoasa. Primul gand iti spune ca faci doar o singura "combinatie", apoi inca una si te opresti. Dar daca "ciubucurile" iti reusesc, de ce sa nu continui, de ce sa nu "cresti" la un nivel superior de "afaceri"? Incepi sa calculezi nu salariul, ci banii negri pe care ii poti castiga. Avem peste un milion de functionari publici in Romania, si cred ca rata spagii este foarte mare in sistem. "Toti" doctorii iau spaga, "toti" politicienii, "toti" functionarii din primarii, din institutiile de control, din regiile autonome (dar dependente de buget), "toti" politistii, vamesii (pana si gardienii din puscarii!) "toti" avocatii trag tepe, etc... Sunt oameni care au ales "sa se descurce" in dulcele stil romanesc.
Alti romani care aleg sa nu plece se adapteaza altfel. Isi schimba aspiratiile de viata. Renunta la tot ce li se parea frumos si inaltator intr-o vreme. Se recunosc "infranti" si traiesc doar... ca sa traiasca. Este lumea romanilor care vor fi vesnic nefericiti, care nu vor mai merge niciodata la vot, care se apuca de bautura sau care pur si simplu nu mai vor nimic. Eu cred ca indiferent ca vorbim de "specializarea" romanului in infractiuni si in "descurcareli" autohtone, sau de tragedia celor care nu mai au speranta de viata, vorbim de o "majoritate' care sufera! Vorbim de un popor care traieste in asemenea conditii, nu de o "aripa" a sa! Desigur, nu am uitat de romanii care sunt puternici, indrazneti si inteligenti, care se lupta cu vitregiile vietii si care razbesc pana la urma. Ei obtin pe cai cinstite o stare materiala buna, devin bogati, dar n-aveti decat sa-i intrebati care-i "pretul" pe care l-au platit pentru a reusi! O sa vedeti ca au reusit nu datorita mediului in care au trait, nu datorita conditiilor de viata din Romania, ci datorita calitatilor personale, zbaterii continue, framantarilor permanente, cu pretul unor eforturi de vointa greu de imaginat. Sa nu credeti ca "bogatii" acestia nu plang! S-ar putea chiar ca lacrimile lor sa fie mult mai amare decat "media" amarului national!
Sunt multi alti factori de amanunt care compun nemultumirea romanului din Romania. Sunt situatii care genereaza revolta, si apoi plecarea din tara. Sunt multe de spus in aceasta chestiune. Le vom spune pe toate, rand pe rand... Pe curand... (va urma)
Cornel SABOU
Extraordinar!
RăspundețiȘtergere