Acceptam faptul ca romanii ne pleaca din tara pentru ca nu le ajung banii castigati aici ca sa traiasca. Pleaca in tari straine ca sa castige mai multi bani. In timpul acesta, alti romani accepta conditiile materiale precare din tara, si raman sa traiasca aici, chiar daca viata multora dintre ei nu este deloc placuta. Sa vedem, in amanunt, de ce traim in aceasta atmosfera "irespirabila" de saracie si lipsa de speranta... Azi vom vorbi despre... scoala!
In ce masura azi, in Romania, scoala te ajuta sa "te realizezi" in viata? Este scoala romaneasca un pilon care sa sustina o bunastare materiala? Studiile pe care le face tanarul din Romania il ajuta sa traiasca in Romania?
Sigur, fiecare dintre voi aveti deja o experienta de viata care va da dreptul sa raspundeti la aceste intrebari, dar oare cat este de reprezentativ raspunsul vostru pentru majoritatea romanilor din tara?
La fel ca in multe alte domenii, am observat ca si invatamantul devine, pe zi ce trece, tot mai mult o... afacere! Poate ca scolile primare (clasele I-VIII) sunt cel mai putin afectate de constrangerile financiare la care sunt supusi parintii, dar de la nivelul liceal in sus aproape totul ajunge sa fie "judecat" doar dupa legea nescrisa a puterii banului! Profesorii, pe de o parte, predau o materie "subtire" pentru ca sa li se solicite ulterior meditatii platite. Daca tu, ca parinte, nu-i platesti copilului tau meditatii suplimentare, el nu va putea acumula din ceea ce se preda in clasa o materie completa. "Strategia" aceasta, a profesorilor, pleaca tot din nevoia de bani, profesorii fiind foarte slab platiti in Romania.
De cealalta parte, daca vrei sa asiguri copilului tau conditiile cele mai bune de invatatura, trebuie sa cheltuiesti o multime de bani pe materialul didactic necesar la scoala. Realitatea ne arata ca foarte putini parinti isi permit aceste cheltuieli. In consecinta, elevul fara sustinere financiara puternica din partea parintilor iese de pe bancile scolii nepregatit pentru contactul dur cu realitatile vietii. Pregatirea sa superficiala nu-i permite sa obtina un post sigur in mediul privat, iar in secorul de stat, fara "pile si relatii" nu poti gasi un servici. Asa se face ca adolescentii nostri, absolventi de liceu sau facultate, dupa ce trec prin mai multe locuri de munca unde nu pot face fata cu adevarat, sfarsesc in "tomberonul" profesional romanesc, lucrand ca si chelneri, ospatari sau zilieri in constructii. Odata deraiati de pe drumul profesional pe care si-l imaginau, tinerii incep sa-si faca alte planuri. Daca tot e sa lucreze pe camp, pe santier sau prin menajul localurilor publice, de ce sa nu mearga in occident, unde asemenea munci sunt foarte bine platite (comparativ cu plata din Romania)???
Pleaca, deci, din tara profesorii care sunt prost platiti de stat. Profesori care gasesc dincolo posturi imediat, pentru ca occidentul e plin acum de copii romani nascuti acolo. Pleaca tinerii absolventi care nu pot profesa aici atat din cauza lipsei locurilor de munca, cat si din cauza ca ceea ce au invatat la scoala nu-i ajuta sa faca fata cerintelor reale ale pietei muncii. Pleaca parintii care nu au aici suficienti bani ca sa-si tina copiii la scoala. Pleaca si elevii geniali, cu rezultate foarte bune la invatatura, si care au fost puternic sustinuti de parinti. Pentru ca Vestul le ofera oportunitati de nerefuzat tocmai pe domeniile unde ei s-au pregatit foarte bine in Romania. Pleaca, asadar, romani din toate sectoarele sociale care au tangenta cu invatamantul romanesc, invatamantul acesta fiind si el generator de emigrare.
Dar unii nu pleaca! "Benefciari" ai acelorasi conditii, ca si cei ce aleg exilul, romanii care raman accepta realitatea. Cu consecintele de rigoare. Unii se reprofileaza, cautand alte meserii decat cele pentru care s-au pregatit la scoala. Altii se conformeaza situatiei nefaste, lucreaza pe unde apuca, preocupati doar de supravietuire. Altii nu au curajul sa infrunte lumea necunoscuta a strainatatii. Profesorii spera la mariri de salariu si, intre timp, isi maresc numarul orelor de meditatie. Parintii nu mai au pretentii de la copii sa obtina note mari, avand in vedere ca nu le pot asigura acestora conditii bune de invatare. Copiii devin mai preocupati de activitati extra-scolare decat de invatatura. Sunt putini cei care se "sacrifica" pentru a implini copilului o educatie scolara adecvata, pentru ca sacrificiul acesta produce rezultate palpabile, materiale, mult mai tarziu in timp. Nu pare, deci, un sacrificiu "rentabil". Si-apoi, problemele curente sunt mult prea stresante ca sa te mai stresezi tu in plus, ca parinte, pentru calitatea invataturii pe care o primeste copilul tau la scoala.
Cred ca situatia aceasta nu se va schimba prea curand. Din pacate, generatiile de absolventi nu vor fi decat - in cea mai mare parte - generatii de "ratati" care trebuie sa-si caute un alt rost in viata decat cel pentru care s-au pregatit. Pentru multi, relansarea poate veni in occident. De ce nu? Pana la urma... la ce-ti foloseste azi multa scoala??? Cam asta-i intrebarea pe care am auzit-o cel mai des... Si nimeni nu raspunde la ea!!! (va urma)
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu