Personalitati baimarene: Józsi Jenő Tersánszky (1888-1969)

Józsi Jenő Tersánszky (n. Baia Mare, 12 septembrie 1888 – d. Budapesta, 12 iunie 1969) a fost un scriitor maghiar

Viaţa şi activitatea literară
Tersánszky Józsi Jenő a fost o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul 20. Născut în noaptea de 12 spre 13 septembrie al anului 1888 ca primul copil al unei familii burgheze din Baia Mare, copilăria sa este marcată de anturajul lumii artistice din jurul lui Hollósy Simon - fondatorul Şcolii de pictură din oraşul natal, lume cu care tatăl său întreţinea legături strânse, fiind unul din susţinătorii locali ai mişcării artistice din oraş. Sub influenţa pictorilor din colonia de artişti de la Baia Mare, unde avea să activeze ca ucenic, tânărul Tersánszky se pregătea să devină pictor, dar la presiunile tatălui său este nevoit să renunţe în favoarea carierei de notar. După absolvirea liceului în Baia Mare, devine practicant la un birou notarial din Szapáryfalva. Reîntors la Baia Mare în 1907, timp de un an se ocupă de jurisprudenţă în calitate de practicant, apoi se înscrie la Academia de Drept din Eperjes.
Plănuia să-şi continue studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Budapesta, dar în cele din urmă, banii strânşi pentru taxa de şcolarizare îi cheltuie prin localuri, astfel că este nevoit să se angajeze ca ajutor de muncitor. Prima nuvelă din cariera sa, Csöndes emberek (Oameni tăcuţi) o scrie tot din nevoia de a-şi ameliora situaţia materială. Talentul tânărului Tersánszky este remarcat de Ernő Osvát. Mulţumită acestuia, poate publica în februarie 1910 în prestigioasa revistă literară Nyugat (Occident) prima scriere cu titlul Firona. În 1911 colecţia Nyugat Könyvtár (Biblioteca Occident) editează primul volum de nuvele al lui Tersánszky. Caracterul uşor boem al autorului, care i se manifestă chiar din prima tinereţe avea să-l însoţească toată viaţa sa lungă, cauzându-i dificutăţi în anumite momente ale existenţei.
În primul război mondial participă ca voluntar şi este trimis pe frontul italian, unde în 1918 cade prinzonier. După eliberarea din prinzonierat în 1919, se întoarce la Budapesta, unde în scurt timp publică romanul Viszontlátásra, drága... (La revedere, dragă...), în care descrie propriile sale experienţe de pe front. Romanul scris încă în 1916, adăugit şi reviuzuit în anul editării, este considerat de critica de specialitate o creaţie remarcabilă a scrierilor antirăzboi din literatura maghiară, fiind totodată consacrarea autorului ca scriitor de prim rang.
Încă din 1918 îi sunt publicate operele alese, însă cu toate aceste succese literare situaţia materială nu i se îmbunătăţeşte, în mare parte şi din cauza modului său de viaţă risipitor. În perioada Republicii Sovietice Ungare manifestă o simpatie făţişă faţă de aceasta, iar după căderea ei nutreşte o admiraţie nedisimulată pentru ideologia comunistă, motive pentru care în anii regimului Horthy a fost ţinta nenumăratelor atacuri din partea confraţilor cu convingeri de dreapta. La începutul anilor douăzeci privaţiunile vieţii cotidiene îi cauzează o stare depresivă, în urma căruia are o tentativă de suicid: la 16 iunie 1921 se aruncă în Dunăre de pe podul Elisabeta, fiind însă salvat de trecători.
În a doua parte a anului are loc o consolidare într-o oarecare măsură a situaţiei lui: se căsătoreşte cu Sári Molnár, „Nyugat” îi publică în foileton romanul Rossz szomszédok (Vecini răi), apoi din iulie 1922 devine colaborator intern al revistei.
Încep să apară una după alta un număr însemnat de romane, printre care şi Kakuk Marci ifjúsága (Tinereţea lui Mărtinaş Cucu), prima parte din opera sa fundamentală, ciclul de romane Kakuk Marci(Mărtinaş Cucu). Personajul principal din ciclu este un vagabond cu o existenţă aventuroasă, aflat la periferia unei societăţi intrate în faza formării burgheziei, în care el devine un „neică nimeni”. Autorul, fără să-şi idealizeze personajul, vede la el atât defectele, neajunsurile modului său de viaţă, cât şi individualitatea, calităţile umane, dar mai ales aspiraţiile sale pentru autorealizare, ce rămân fireşte doar simple dorinţe neînplinite. Scris într-o tonalitate dulce-amară, în roman se descoperă lumea pestriţă de la sfârşitul secolului al 19-lea din oraşul Baia Mare şi împrejurimile sale, perioadă în care mica localitate minieră începe să treacă prin etapele traumatizante ale formării burgheziei şi disoluţiei comunităţilor tradiţionale. Stilul abordat este anecdotic-umoristic cu dese răsturnări de situaţii, aspect care, probabil s-a aflat la baza imensul succes de care sa bucurat romanul încă de la apariţie

Opere literare
1910 Firona (Firona)-nuvelă
1912 A tavasz napja sütötte (În bătaia sorelui de primăvară)
1916 Viszontlátásra drága... (La revedere dragă...)-roman
1918 A kék gondviselés, amelyről csak egy bizonyos
1918 Kísérletek,Ifjúság (Experimente, tinereţe)-volum de nuvele
1922 Kakuk Marci ifjúsága (Tinereţea lui Mărtinaş Cuc)-roman
1922 A két zöld ász (Doi aşi de treflă)-roman
1922 A Sámsonok (Samsonii)
1923 A repülő család (Familia zburătoare)
1924 A céda és a szűz (Madama şi virgina)
1924 Jámbor Óska (Blândul Óska)
1924 Mike Pál emlékei (Amintirile lui Paul Mike)
1925 A havasi selyemfiú (Belami din munţi)
1928 Az őrült szerelme (Dragostea nebunului)
1928 Igazi regény (Roman adevărat)-volum de scrieri autobiografice
1929 A margarétás dal (Melodie cu margarete)-roman
1930 A nevelőkisasszony (Domnişoara guvernantă)-roman
1932 Az elveszett notesz (Agenda pierdută)
1932 A veszedelmes napló (Jurnal periculos)
1933 Mesék a kerékpárról (Poveşti despre bicicletă)
1933 Rózsika (Rozica)
1933 Az amerikai örökség (Moştenirea americană)
1934 Kakuk Marci a zendülők közt (Mărtinaş Cuc printre rebeli)
1934 Az Óbudai tánciskola (Şcoala de dans din Óbuda)
1934 Szerenád (Serenadă)
1935 Kakuk Marci vadászkalandjai (Peripeţiile de vânătoare ale lui Mărtinaş Cuc)
1936 Kakuk Marci szerencséje (Norocul lui Mărtinaş Cuc)
1936 Legenda a nyúlpaprikásról (Legendă despre papricaşul de iepure)
1937 Kakuk Marci kortesúton (Mărtinaş Cuc în campanie electorală)
1937 A szerelmes csóka (Cioara amorezată)
1938 A magyarok története (Istoria maghiarilor)
1938 Majomszőrpárna (Perna cu păr de maimuţă)
1938 A vezérbika emlékiratai (Memoriile unui taur comunal)
1939 Mese a buta nyúlról (Povestea unui iepure tâmp)
1940 Az én fiam! (Băiatul meu!)
1941 Annuska (Anica)
1941 Az ékköves melltű (Broşa cu nestemate)
1941 Okos és oktondi (Deştept şi bleg)
1941 A bátor nyírőlegény
1941 Az amerikai örökség
1942 Az átok (Blestemul)
1942 Forradalom a jég között (Revoluţie între gheţuri)
1942 A gyilkos (Ucigaşul)
1942 Pimpi, a csíz és egyéb elbeszélések
1942 Selyemfiú - ügyetlen fráter (Belami-nepricopsitul)
1942 A vén kandúr (Motanul moşneag)
1943 Az élet titka (Secretul vieţii)
1943 Az elnök úr inasévei (Anii de ucenicie a domnului preşedinte)
1943 Szerelmi bonyodalom (Complicaţii de amor)
1943 Tíz taktus története (Povestea celor zece tacte)
1943 "Vadregény" („Roman sălbatec”) 1944 Kaland a villában (Aventura la vilă)
1944 Új legenda (Noua legendă)
1947 Én fogom az aranyhalat (Io-s pescarul de peştişor de aur)
1947 A félbolond (Aproape-nebun)
1948 Sziget a Dunán (Isulă pe Dunăre)
1948 Egy ceruza története (Povestea unui creion)
1949 Egy kézikocsi története (Povestea unei ricşe)
1953 A harmadik fiú (Al treilea fecior)
1953 Misi mókus kalandjai (Aventurile veveriţei Miţi)
1954 A síró babák (Păpuşile bocitoare)
1955 Egy biciklifék története (Povestea unei frâne de bicicletă)
1955 A vándor (Hoinarul)
1956 Makk Marci hőstette (Eroismul lui Mărtinaş Ghindă)
1956 A vén kandúr (Motanul moşneag)
1957 Kacor Dani csínyjei (Matrapazlâcurile lui Dani Kacor)
1958 Illatos levélkék (Bileţele parfumate)
1962 Nagy árnyakról bizalmasan (Vorbe de taină despre mari umbre)
1963 Rekőttes (Redospit)
1968 Életem regényei (Romanele vieţii mele)-scrieri autobiografice