De ce votăm bine şi trăim prost?

Opinia unanimă în popor este că în România se trăieşte din ce în ce mai prost, din ce în ce mai rău. Aspectul acesta, al nivelului de trai, este cel mai bine relevat de datele statistice centralizate care ne arată că în cele mai multe sectoare economice România de azi nu produce cât producea pe timpul lui Ceauşescu, ori Ceauşescu a fost dat jos de la putere de popor tocmai pentru nivelul de trai precar din ţară. În consecinţă, apare întrebarea aparent legitimă: dacă azi se trăieşte chiar mai prost decât pe timpul comunismului, de ce acest popor nu dă de pământ cu clasa politică prin cel mai simplu şi “corect” mod, adică prin alegerile libere? De ce continuăm să votăm aceiaşi oameni care ne aduc, prin deciziile lor, la sapă de lemn? Trebuie să existe un răspuns şi la această întrebare, nu?...

Din păcate, pentru a înţelege realitatea şi adevărul despre "competenţa" clasei politice autohtone a fost absolut necesar să experimentăm dezamăgirile din ultimii 20 de ani! Să ştiţi că şi în suferinţă există o anumită “logică”! Să ne amintim...

După momentul Revoluţiei din decembrie 1989 a venit la putere Ion Iliescu şi “trupa” sa de susţinere. Era oarecum “normal” ca poporul să-l crediteze cu încredere deoarece acesta fusese “pe baricade” în momentul înlăturării cuplului Ceauşescu şi populaţia îl recepta ca pe un salvator. Aproape că poţi spune că era obligatoriu ca Iliescu să preia puterea. Nu există nici un argument solid ca să poţi pretinde unui popor întreg să se reprofileze peste noapte în doctrine politice de genul celor promovate de partidele liberale sau creştin-democrate. Iliescu trebuia să guverneze şi să arate ce poate! Iliescu a guvernat şi a dezamăgit! Ce putea face acest popor când a văzut că salvatorul său a scăpat hăţurile din mâini? Normal, s-a orientat spre ceea ce oferea opoziţia ca alternativă, spre Emil Constantinescu! Aşa era logic, normal, firesc să se întâmple! Nu putea fi altfel. Poporul acesta încă spera, încă se lăsa condus de încredere şi – în consecinţă – credita clasa politică din opoziţie cu bune intenţii şi competenţă (vă mai amintiţi de cei 15.000 de specialişti?). Ceea ce a urmat a fost un adevărat cutremur pentru majoritatea acestui popor.
Guvernarea Constantinescu nu doar că a dezamăgit, a şocat de-a dreptul prin incompetenţă, corupţie şi lipsă de discernământ. Ţara, guvernul, Parlamentul toate instituţiile parcă au luat-o razna. Se fura de la buget, de la bănci, de la populaţie pe faţă, fără nici o jenă! Simţeai că statul acesta se prăbuşeşte pe zi ce trece. S-a ajuns până acolo încât însăşi Armata Română organiza traficul ilegal de ţigări de contrabandă prin avioanele sale, pe aeroporturile sale militare, prin ofiţerii săi superiori! Eram aproape de anarhie! Constantinescu, ca preşedinte, ajunsese la o cotă de credibilitate de 1%, situaţie unică în analele democraţiilor de orice tip. Unică prin tragismul ei, nu prin ceva pozitiv...
Din nou dilemă pentru poporul român... Ce să facă? Încotro să se orienteze? Spre cine? Care erau liderii noi care apăreau la orizont? În afara celor care fuseseră deja aleşi mai era Vadim Tudor... Şi din nou Iliescu! Pe cine naiba să alegi? Tot firesc, zic eu, poporul s-a întors spre cel care le oferea măcar o idee de stabilitate şi linişte socială. Poporul s-a întors la cel pe care îl renegase cu patru ani înainte, la Ion Iliescu. Cred că anii de guvernare din era Constantinescu sunt cei mai responsabili pentru distrugerea încrederii poporului în clasa politică. Iresponsabilitatea conducătorilor de atunci a dus la scoaterea unui partid important (PNTCD) din viata politică şi la diminuarea considerabilă a dorinţei cetăţenilor de a se mai prezenta la vot în următoarele alegeri.
Noul mandat iliescian a decurs aşa cum se aştepta toată lumea, într-un profund anonimat şi în dispreţ pentru soarta acestui popor. Transformările sociale (aşa-zisele reforme) erau doar un paravan în spatele căruia se orchestrau alte şi alte mega-furturi la care erau părtaşi doar cei din stratosfera societăţii. Nedreptatea socială s-a accentuat, corupţia a atins, cred, nivelul maxim posibil într-un stat “democratic”. În acest moment apare un lider politic aparent independent, neconvenţional, inteligent şi imprevizibil, Traian Băsescu!
Traian Băsescu nu câştigă clar alegerile, dar reuşeşte să se impună detaşându-se de amorţeala generală care cuprindea parcă toată clasa politică. Băsescu a câştigat apoi şi al doilea mandat pentru că, în mare, a rămas acelaşi om cunoscut de popor, iar de cealaltă parte opoziţia nu a adus un candidat capabil să-l înfrunte pe neconvenţionalul preşedinte. Dar nici Băsescu nu a schimbat nimic esenţial în viaţa poporului său! A întreţinut scandaluri, a făcut ironii şi s-a războit cu duşmanii săi personali. Poporul... continua să trăiască mai rău, mai rău şi mai rău... Când s-a cam ajuns la fundul sacului şi nu prea mai era ce să se fure, s-a trecut la altă infracţiune, la "tâlhărie"! S-au dat LEGI care tâlhăreau poporul de salariile sale, de pensii şi de alte drepturi financire. Din nou la limita suportabilităţii...
Cam aceasta e istoria încrederii arătate de popor clasei politice. Firesc ar fi, în logica socială descrisă mai sus, ca la următoarele alegeri să câştige un alt candidat cu profil unic, care să se detaşeze de peisajul politic general (care este foarte trist) şi care să reaprindă speranţa. NU se va întâmpla asta acum! Pentru că, între timp, poporul s-a convins că nici puterea (oricare ar fi ea) şi nici opoziţia (oricare ar fi ea) nu promovează oameni cu adevărat competenţi, patrioţi şi care să fie interesaţi de soarta acestei ţări. Toată lumea a observat cu ochiul liber că singurul interes al clasei politice este să preia puterea ca să îşi îndese în propriile buzunare cât mai mulţi bani. Nimic pentru popor, nimic pentru ţara asta care pare blestemată! TOTUL doar pentru ei! Când vezi aceste realităţi, care poate să fie reacţia ta sănătoasă? Să te lupţi de unul singur cu sistemul? Au fost numeroase cazuri (inclusiv cazul MEU!) de oameni care au încercat asta şi care s-au ales cu grave repercusiuni (moartea, sărăcia extremă, înscenări, puşcărie etc). Firesc este să te detaşezi prin dezinteres de această luptă şi de acum încolo să-ţi vezi strict de treburile tale. Eventual, să pleci din ţara asta şi să-ţi deschizi noi orizonturi în ţări civilizate, care ştiu aprecia la justa sa valoare profesionalismul, munca, spiritul civic. AŞA AU ŞI FĂCUT MAREA MAJORITATE A ROMÂNILOR!
În prezent, populaţia tratează cu mare indiferenţă “lupta” clasei politice pentru putere. La alegeri nu se prezintă decât cel mult o treime din popor (vezi alegerile din Baia Mare pentru funcţia de primar, desfăşurate acum nici două luni când la vot s-a prezentat sub 30% din totalul alegătorilor). Foarte mulţi au emigrat. Implicaţi în viaţa politică au mai rămas doar cei direct interesaţi în câştigarea puterii pentru apărarea “dreptului” lor de a fura România mai departe, tot pe faţă, tot fără nici o jenă.
De aceea cred că la viitoarele alegeri vom avea un câştigător şters, profund anonim, perfect incompetent, dar mare limbut şi specialist în minciuni (gen Crin Antonescu etc...).

ACESTA ar fi, de fapt, un moment extrem de prielnic pentru o mişcare politică sănătoasă, cu mesaje clare, ferme, radicale, naţionaliste, curate şi competente. Nu avem însă o astfel de mişcare. Nu avem pentru că am confundat ani buni naţionalismul românesc cu figura jenantă a lui Vadim Tudor şi mare parte din popor nu vrea nici măcar să încerce să vadă cum ar fi România sub o astfel de conducere. Om fi noi prosti, idioţi, “stupid people”, dar nici chiar în halul ăsta!

Ca să revin la întrebarea din titlu... Votăm bine, votăm soluţiile cele mai bune pe care le avem în ACEL moment, al votului, alegem potrivit din OFERTA care ni se pune la dispoziţie (că alta nu avem) dar trăim tot mai prost! De ce se întâmplă asta??? Eu cred că asta se întâmplă CA SĂ EPUIZĂM PENTRU TOTDEAUNA ofertele politice menite să mascheze furtul şi incompetenţa! Ca să trecem ulterior (cândva) sub eternă uitare partidele astea nenorocite care ne stau cu picioarele pe gât sugrumându-ne! Când se va întâmpla asta? Curând, mai curând decât cred EI şi poate mai târziu decât am vrea NOI... Am convingerea că acest popor este capabil să dea naştere unor lideri autentici, patrioţi adevăraţi, inteligenţi şi competenţi. Am convingerea că în anii care urmează aceste voci se vor face tot mai des auzite. Ele vor intra în peisajul politic pe acest fond general de dezamăgire şi revoltă populară. Ele vor convinge, vor lua puterea şi vor guverna în interesul românului şi al României. Asta ar trebui să fie “logica” viitorului! Asta se va întâmpla cândva în România! Atunci, aceşti jecmănitori, aceşti măscărici naţionali care "guvernează" acum vor ajunge să trăiască EI frica, umilinţa şi dezonoarea pe care o trăim noi azi, sub conducerea lor. Să aşteptăm cu răbdare şi încredere momentul pentru că de venit va veni cu siguranţă!.. Pe(în) curând...

Cornel SABOU