Apa trece, pietrele rămân...

Am vorbit puţin despre Mariana Pop, candidatul PDL pentru postul rămas liber de deputat în judeţul Maramureş. Ne vom întoarce curând la Mariana pentru că femeia spune o mulţime de aberaţii în materialele sale electorale şi eu nu vreau ca cititorii MEI să fie induşi în eroare. Până atunci însă pregătesc un alt material, cu adevărat interesant (şocant chiar!) despre celălalt candidat, Florin Tătaru, de la USL (PSD plus PNL plus etc). De fapt, nu e UN material ci mai multe. “Problema” mea însă, acuma, este una mai delicată.

Eu încerc să-mi manifest independenţa editorială publicând lucruri adevărate, relevante despre diferiţi oameni politici, despre viaţa lor, despre minciunile lor etc. Din păcate, însă, şi în Baia Mare (ca în toată ţara de altfel) au rămas foarte puţini ziarişti independenţi. Cei mai mulţi s-au lăsat “amanetaţi” de diferite partide, candidaţi, oameni de afaceri cu interese dubioase etc. Pe drumul ăsta al meu mă “lovesc” şi de “bolovanii” ăştia din presă care muşcă la comandă, care-şi scuipă balele pe ţintele dictate de alţii fără pic de discernământ. Eu încerc să-i ignor şi sper să reuşesc. Dar tare mi-e teamă că n-o să pot! Nu mi-e teamă în sens propriu pentru că toate haimanalele astea, luate împreună, nu valorează cât doi câini vagabonzi ameţiţi de foame. Mi-e “teamă” de MINE, pentru că ştiu tot ce ştiu, pentru că pot tot ce pot! Pentru că mă cunosc! Şi ştiu că dacă mă mai pornesc o dată pe drumul ăsta al dezvăluirilor despre mizeria din lumea presei se alege praful de meseria asta care mi-e atât de dragă şi pentru care mi-am sacrificat viaţa şi libertatea!

Mi s-a mai întâmplat să scriu despre politicieni şi să primesc ameninţări din partea lor. Până s-au lămurit oamenii cu cine au de-a face. Apoi m-au lăsat în pace. Mi s-a-ntâmplat mai rar însă să scriu despre politicieni şi să primesc ameninţări de la ziarişti! Bine, las de-o parte faptul că la mine efectul ameninţărilor, de orice fel, e egal cu zero. Mă DOARE însă cu adevărat faptul că unii sunt atât de proşti încât să creadă că eu, care am făcut ceva istorie în presa noastră maramureşeană, pot să mă las influenţat de o gargară făcută cu bere în ceas de seară. În fine....

Da, se pare că Mariana Pop, candidatul PDL în Maramureş, şi-a pus hăitaşii în capul meu. Deranjată de cele două articole în care o “criticam”, madam s-a hotărât să ia măsuri. Atât cât o duce capul. Nu mult... No problem, cum spuneam, fac faţă şi pot trăi cu asta. Dezvăluirile (“criticile”) vor continua...

Să ne întoarcem însă la Florin Tătaru, că şi de la ăsta mă aştept la “probleme”. Vedeţi voi, politicienii ăştia aşa s-au obişnuit, să aibă o presă supusă necondiţionat! Cum se ridică unul şi “muşcă”, cum se agită imediat să-i dea un pumn în gură ziaristului. Şi ei vor Parlament! Vor să facă, la propriu, legea în ţara asta! SĂ FACĂ! Dacă aşa vrea “poporul”, să-i aleagă! Eu sunt mulţumit, liniştit şi împăcat că, pe drumul meu, pe “felia” mea MI-AM FĂCUT DATORIA! Apropo, TU ţi-ai făcut-o??? Dar să lăsăm asta...

Ziceam de Florin... Şi ăsta periculos! Materialele pe care le am despre el sunt mai “speciale”, ca să zic aşa. Sincer, jurnalistic vorbind, mi-ar plăcea să i le pot prezenta ÎNAINTE de publicare şi să exprime OFICIAL un punct de vedere în chestiunile de care este acuzat pentru ca, apoi, materialul meu să conţină toate datele “problemei”. Aşa ar fi corect... Ştiu însă că nu e posibil. Nu are “formatul” de aşa natură încât să DISCUTE cu presa. Conform concepţiei sale, presa trebuie să-i fie supusă. Dacă nu e supusă, trebuie musai exclusă. A, încă ceva... Nici unul din candidaţi nu are un adevărat birou de presă! Nu are desemnată O PERSOANĂ care să aibă atribuţii exclusiv legate de relaţia cu presa. Eu, dacă am vrut zilele astea să obţin nişte date de la candidaţi a trebuit să caut legături printre “prieteni” etc pentru că nici unul nu are un birou de presă. De fapt, cum draq să aibă dacă şi-au cumpărat şi subordonat presa! Aşa că nici nu am mai insistat, am lăsat totul baltă. Pe candidaţi, direct, nu-i contactez niciodată. Experienţa m-a învăţat să mă feresc de diversiuni şi înscenări. Dacă mă contactează ei e altă poveste. Răspund întotdeauna aşa cum cer toate legile scrise şi nescrise ale jurnalisticii.
Aşa că nu-mi rămâne decât calea aceasta, a comunicării “la vedere”, prin intermediul demersului meu de presă. Acum e acest blog. Poate că mâine-poimâine (cu ajutorul lui Dumnezeu) voi completa micul meu “trust” de presă cu varianta print a ziarului.

Închei aşadar cu acest mesaj pentru candidaţi... Dacă doriţi să exprimaţi un punct de vedere vis-a-vis de chestiunile pe care eu le lucrez vă aştept cu drag opiniile şi promit să vi le public exact aşa cum le concepeţi voi. Fără bani! GRATIS! Răspunderea oricum vă aparţine! Nu mai folosiţi intermediari ca să-mi transmiteţi tot felul de ameninţări şi alte asemenea mesaje! Vă irosiţi timpul şi banii de pomană, credeţi-mă pe cuvânt! Dacă nu vă interesează "subiectul"... să fiţi sănătoşi! EU, cum spuneam, mi-am făcut datoria.

Cornel SABOU

PS - estimez că materialul incendiar cu Florin Tătaru va putea vedea lumina tiparului virtual (pe blogul meu) undeva pe miercuri sau joi... E mult de scris, credeţi-mă! Numai bine!