Bârfe băimărene

Texte preluate de pe barfebaimarene

Pinocchio’s Land

Tara lui Anghelache. Nirvana şmecherilor, unde pana si legile elementare, menite a asigura o bruma de civilizatie, sunt calcate in picioare. Niciodata nu a fot mai prezent Anghelache, primarul puscarias, in agora ! Liniute cu scutere, manele la maxim, fotbal pe carosabil, tuciurii cu busturile slinoase, caini vagabonzi, aurolaci, purandei injurand ca la usa cortului. Mi-e sila.

La carma orasul nu mai e Anghelache. E Kake. Un baietel de bani gata, care promitea schimbarea. Si instaurarea legii in Rivulus Dominarum. Un baietel care in campanie declara razboi camarillei corupte a lui Anghelache.Aş! Nici vorbă de aşa ceva! Toţi directorii, directoraşii, fufele şi consilierii lui Anghelache sunt, bine mersi, pe poziţie. Unşi cu toate alifiile, facand parte din reteaua cu splendide ramificaţii în justitie, parchet, politie sunt mega-utili la casa omului.

În acest timp, Anghelache, proaspat iesit de la parnaie, dupa condamnarea pentru coruptie, poarta trena unui cioclu cu apucaturi de mafiot. Han Tatar, devenit celebru in urbe dupa amorul cu pistolul in anus, practicat cu contabilul unui fost asociat, se vrea deputat. În locul lui Kake. Iar Anghelache, cel aflat in interdictie de a candida, din motive penale, ii e director de campanie electorala.

Un fel de circuit al coruptiei in natura. Un cerc inchis, sustinut cu patos de vreo 20 la suta dintre baimereni. Parte dintre ei cu neuronul iesit demult in decor.

Dreams on Facebook

Nu cred in retelele de socializare. Nu cred in Facebook, reteaua asta atat de agreata de politicienii autohtoni. Unii dintre ei, mai activi ca iepurasii dornici de procreere, au ajuns sa confunde realitatea cu iluzia online-lui.

Au ajuns primari, deputati, presedinti, latin-loveri. In virtual. Ca in realitate, e vai de mama lor! Imi amintesc de un june-prim care si-a dat foc la valiza politica, bazandu-se pe popularitatea de care se bucura pe Facebook. Mai precis, pe numarul de prieteni pe care ii colectionase de-a lungul vremii.

Nici macar relaxarea sefului de partid – ins coleric prin excelenta – nu l-a alarmat. Si-a continuat candidatura solitara, bazata pe amicii care ii dadeau accept pe Facebook. Faptul ca parte dintre ei nu aveau nici macar drept de vot – din motive de varsta – nu a contat.

Nici faptul ca vizita exotica, intr-un stat cu regim dictarorial, i-a fost aplaudata de doi, trei « prieteni ». Restul, pana la 5000, au tacut malc. Li se falfaia ! De el si de vizita lui. Si de faptul ca i-a facut denunt penal fostului primar.

Denunt camuflat, parsiv, sub solicitarea de identificare a infractorului anonim! In conditiile in care era de notorietate cine e infractorul. Iar apoi a plans cu lacrimi de crocodil cand autorul infractiunii a fost arestat. Curat barbatesc!

Cert e ca nu a ajuns primar. Ca nici un sfert dintre prietenii de pe Facebook nu l-au votat. Pe ei ii interesa doar sa aiba cati mai multi in lista, sa fie cool, trendy in lumea iluzorie si imbecilizanta a retelei. Nu ii interesa ca un zalud li se adresa, zglobiu, cu « Buna dimineata, prieteni ! Azi am mai comis o mare cacareaza ».

Trist e ca isi continua periplul virtual. Nu are nicio retinere. Nicio jena. Nimic. A sarit din politica in presa cu firescul cu care o femeie frumoasa isi schimba amantii. “Modereaza” emisiuni cot la cot cu omuletul care il scuipa seara de seara.

Si, intre timp, se vede presedinte. Pe Facebook orice e posibil. Dream on, mister president!

http://barfebaimarene.wordpress.com/