Destinul şi cântarul vieţii

Nu-i aşa că uneori destinul ne pare trasat de alţii? De mult, din perioada copilăriei, de când părinţii hotărau ce şcoli să urmăm, ce meserii să învăţăm şi multe altele, până azi când alţii hotărăsc dacă “trăim bine” sau nu... prin legi, hotărâri, “amenzi”, tăieri de salarii etc... Cât destin ne-am “desenat” noi, cu mâna noastră? Cât am hotărât NOI în viaţa noastră? şi cât au hotărât alţii?..

Părerea mea că... Destinul nu e decât un drum în viaţă. Cu tot felul de încercări, bucurii şi tristeţi. Cu împliniri şi eşecuri. Eu cred că suma lucrurilor “bune” din viaţa fiecărui om e constantă şi egală cu a altora. Diferă intensitatea şi palierele pe care se desfăşoară spectacolul vieţii fiecăruia. Unul are mai mult dintr-un domeniu al vieţii, şi nimic din alt domeniu. Este fericit pentru ceva şi nefericit pentru altceva. Are ceva şi îi lipseşte altceva. Cred că suma a tot ce avem, fiecare dintre noi, e egală. Ca să înţelegeţi ce vreau să vă spun, am să vă pun o întrebare care mi-a plăcut mult în copilărie: ce e mai greu, un kilogram de vată sau un kilogram de fier? Dincolo de faptul că în fiecare caz vorbim de aceiaşi greutate (un kilogram) impresia dominantă ne e dată de CALITATEA materialului pus pe cântar. Nu puţini erau cei care răspundeau automat, fără să gândească, “fierul”! Aşa şi în viaţă... “Fierul” sau “vata” au aceiaşi greutate, la fiecare din noi...

Aş putea continua metafora asemuind “vata” din întrebare cu banii! Unii au bani mulţi, un volum foarte mare de hârtie! Un “kilogram” de bani... Alţii, cu vată mai puţină, compensează printr-o cantitate de “fier” şi aş asemui fierul din acest exemplu cu calităţile solide ale unei personalităţi puternice. Aceştia au “kilogramul” de fier...
Mi-l amintesc pe Dinu Patriciu care a fost, la un moment, dat arestat pentru 24 de ore. Când a ieşit din arest plângea ca o muiere părăsită! Printre sughiţuri, făcea declaraţii incoerente presei... Şi n-au fost decât 24 de ore... Dacă îl pui pe Patriciu să execute (să zicem) 3 ani de puşcărie... ce se alege de el? Poate face faţă omul la încercarea asta? Are “fierul” necesar? Are pe draqu... El are vată! Mai mult de-un kil... Şi atât. Ca om, ca bărbat autentic, ca personalitate, ca individ e zero! Cu cât va deveni mai bogat acest om, cu atât va deveni mai puţin om. Îşi va cumpăra case mari, cu ziduri mari şi porţi de fier! Ca să compenseze lipsa din (de) “sânge”.
Mi-l amintesc şi pe Cristian Anghel (ca să venim mai aproape de locurile noastre). El a stat “acolo” mai mult de 24 de ore... Nu ştiu dacă a plâns când a ieşit sau dacă au plâns alţii pentru că a ieşit. Ştiu că şi el e posesor de kilograme de “vată” şi are lipsă de fier. Cineva mi-a spus că o să vină vremea în care o să regret amarnic că n-am acceptat “afacerea” propusă de Kake, să-l distrug pe edilul devenit deţinut. Mai ales că eu, personal, nu trebuia să fac nimic ci doar să-i las pe alţii să-şi facă “treaba”. Cine ştie... poate aşa o fii... poate o să regret. Dar nu pentru mine! Pentru că fierul nu regretă că e fier, nici măcar atunci când e mâncat de rugină! Poate o să regret pentru alţii...

În fine... Vorbeam de destin... Îl scriem, uneori, cu mâna noastră. În diferite amănunte, mai mult sau mai puţin relevante. Cum ar fi, de exemplu, mâine la vot. Cei care vor vota vor scrie un destin. Pentru ei şi pentru cei care câştigă sau pierd. Cum ar fi, alt exemplu, ziua de azi, când te-ai hotărât să-mi citeşti materialul acesta. Poate rămâi c-o idee, cu un cuvânt, cu o întrebare... şi poate contează şi asta în destinul tău!

Apropo de întrebare... Dacă ar fi să vă întreb acum, din nou, ce e mai greu, un kilogram de fier sau un kilogram de vată... ce mi-aţi răspunde??????????

Pe curând...

Cornel SABOU