Să vă spun un secret: după ce Mircea Dolha şi-a terminat vila în vreo zece ani, doamna Rodica a vrut să divorţeze, deoarece soţul nu pusese în casă indicatoare turistice de traseu. De câte ori vroia să intre, nimerea la ieşire, iar când chema liftul, îi veneau scările. Nici acum nu sunt în relaţii prea cordiale, deoarece PSD-istul înfocat a devenit verde şi a populat heleşteul din curte cu nişte crapi japonezi care au nume de testicul şi dacă întreabă prietenele ce are în apă, doamna roşeşte. Altfel, Mircea Dolha are o personalitate exotică, bazată pe kantiana negare a negaţiei, în sensul că nu există om cu care să vorbească şi să nu se contrazică. În schimb, atunci când vorbeşte cu sine – singur, cum ar veni – e tare mulţumit că nu s-a contrazis. Câte zile liniştite a trăit ca politician, toate au fost nopţi furtunoase. Singurii adversari politici care i-au devenit duşmani au fost colegii din conducerea partidului. Astfel că a trăit complexul lui Oedip faţă de mama Jeni (Godja); a fost ucis de un frate, Victor Ponta, precum în povestea cu Cain şi Abel, iar lovitura de graţie, ca în cazul lui Cezar, i-a dat-o un Brutus înfiat: Ursache. Nici măcar procurorii şi judecătorii din Baia Mare şi de la Curtea de Apel Braşov nu i-au putut face ce i-au făcut prietenii, deşi oamenii legii şi-ar fi făcut un titlu de glorie dacă scoteau din circuit cu minciocul un răpitor de apă dulce, primar interimar de municipiu şi încă de la opoziţie. Când mă gândesc că totul a pornit de la o neînţelegere, ca între Ivan Ivanovici Ivanov şi KGB. Ivan se lăuda că are două ouă cât două diamante din coroana ţarului, iar KGB-ul a înţeles pe dos şi l-a castrat. Tot aşa, Dolha a zis că va da pământ ţiganilor să-l excaveze şi să-şi facă din el vaioaje, iar PSD-ul a înţeles că le dă pământ să-şi facă piscine. Cât despre dosarul penal, aici Dolha nu are nic o şansă, cu unul singur nu poţi ajunge nici măcar director în minister. Uitaţi-vă la Patriciu, că are cu zecile şi nu-i chiar sigur că va ajunge prim-ministru, cum se discută în momentul de faţă. Când a candidat din partea unui partid, Mircea Dolha a ieşit pe locul trei, aşa că s-a gândit să candideze ca independent. Postura are un dezavantaj: câştigi – nu mai are cine să te dea afară, iar dacă faci o năzbâtie, nu ai pe cine să tragi în jos. Şi, ca independent, a ieşit pe locul doi. Acum, la Parlament, ar urma locul întâi. Oricum, dumnealui este o rachetă verde care funcţionează pe bază de salate, având ca lichid de frână laptele de capră. Aşa că s-a dat cu verzii, sperând că, la votare, lumea să-l confunde cu bradul de Crăciun şi să-şi agaţe buletinele în el. A invitat-o să-i cânte în campanie pe Irina Loghin, sperând că rezolvă problemele pensionarilor cu câte un of-of şi-un măi-măi. Iar zâmbetul lui Fuego, invitat şi el la cântare – scuzaţi domnule Mircea, nu-i vorba de cântarele ălea cu care aţi cântărit bonurile de masă – să facă fetele de măritat de la oraş să-şi viseze pădurarul, că ăştia sunt ecologişti şi au jeep-uri ca dumnealui. În final, ce să-i zic domnului Mircea? Dacă vin la vot două Dolhalioane, faceţi punctaj cât un Vanghelion şi-i lăsaţi pe Florin Tătaru şi Mariana Pop să danseze Periniţa la sentiment.
Vasile DRAGOMIR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu