Mihai, arză-te-ar focul, da’ mult mai trăieşti!

Regele bolşevic nu vrea să moară

Pentru că împofida faptelor sale criminale din trecut fostul rege Mihai al României mai este în viaţă, el sărbătoreşte azi 90 de ani. Pe numele său adevărat MIHAI ARGEŞEANU, fosta majestate (care, în paranteză fie spus, nu a făcut nimic majestuos în viaţa sa) a rămas aceiaşi păpuşă manevrată de toţi sforarii politicii mondiale. Un individ care face degeaba umbră pământului, care trăieşte fără să facă efectiv nimic, doar consumând banii publici ai românilor.

Mihai Argeşeanu, în loc să execute o pedeapsă grea la închisoare pentru TRĂDARE, ţine azi un discurs în Parlament. Altă manevră politicianistă... Mihai a uitat. A uitat neamul pe care l-a trădat. De ce nu a ţinut un discurs pentru popor??? În direct, la postul naţional de televiziune! Vă spun eu de ce. Pentru că îl doare în curul său majestuos de poporul român!!! Mihai Argeşeanu doar a supt poporul român, luându-i libertatea, banii, averile şi apoi consumându-le. Măcar de l-ar fi supt altfel...

Mi-e ciudă pe acest infractor cu aere de rege. Mihai şi-a uitat toate fărădelegile. A uitat la ordin. Ca să fie mai departe folosit, manipulat de oculta politicii româneşti. În interesul LOR, al “dictatorilor” democratici.

Mihai a uitat de Antonescu... Nu de Crin, ci de ION! A uitat de MAREŞAL. L-a trimis la moarte, în URSS, apoi el a plecat în Elveţia cu milioane de dolari avere şi cu rentă anuală de 200.000 dolari din partea guvernului comunist român.
Eu iubesc viaţa, în toate formele ei, dar recunosc că la o adică nu aş refuza să fac parte dintr-un pluton de execuţie care să-l aibă în faţă pe Mihai! L-aş privi cu ochii mareşalului mort, executat, împuşcat de slugile regale. L-aş privi să văd cum moare! Să văd dacă are bărbăţia antonesciană, dacă mai are spatele drept. Şi dacă rezistă măcar la primul cartuş! Căci mareşelul n-a murit după prima salvă de gloanţe. N-a murit nici după ce i-a fost tras primul cartuş cu pistolul în cap. Incredibil, nici după al doilea glonţ tras cu pistolul (tot în cap) mareşalul nu a murit. A trebuit să vină alt soldat, cu puşca, să-l ucidă a patra oară ca să se despartă Antonescu de viaţă! De fapt, Ion Antonescu n-a murit deloc! Dovadă a nemuririi lui suntem noi, cei care-l pomenim ca un exemplu de sacrificiu pentru ţară! Iar “Regele” este exemplul opus...

Am eu nişte versuri (compoziţie proprie) pe care le transmit falsului rege, de ziua lui, ca un mesaj “cuminte” din partea Mareşalului.
Aşadar, măi dragă Mihai, fostul tău prieten, pe care l-ai trădat şi ucis, îţi spune aşa:

Te salut Mihai!
Ca pe glonţul ce vine,
Şi-l las să intre la mine în trup,
Căci viaţa ce-o pierd e pentru tine
Lanţul de moarte pe care îl rup.
Te salut Mihai!
Şi-ţi las moştenire-n cuvânt,
Căci pentru tine este o vreme,
Iar pentru mine
Nici măcar pământ...
.............................
Şi sânge pe faţă
Mi-a curs atunci uşor,
Muream trăind o viaţă
Şi-acum mai mor
De dor...
Te salut Mihai!
Şi spune-le, fii bun,
Că n-am murit uşor
Şi ţie îţi mai spun
Că totu-i trecător...

Din partea mea, pentru Argeşeanu Mihai am un film pe care îl rog să-l privească de ziua lui, în timp ce bea un pahar de şampanie.... Filmul morţii adevăratului REGE!