Eu, păcatele mele, m-am obişnuit de mult să fiu singur, şi la propriu şi la figurat. N-am nici o problemă să trăiesc cu mine, să îmi consum în linişte neliniştile. Nu pot să mă laud cu o viaţă socială foarte activă şi niciodată - de altfel - nu prea am fost adeptul expunerii excesive în mediul public real. Nu ştiu, poate a fost o formă de autoprotecţie, de timiditate sau de altă natură... Nu am fost nici "stresat" să mi-o explic. M-am obişnuit să iau lucrurile aşa cum sunt şi să le trăiesc aşa cum vin.
Am amintit pe scurt cum stau eu cu singurătatea ca să înţelegeţi că nu mi-a fost chiar greu să înţeleg singurătatea care vă copleşeşte pe unii dintre voi! Şi scriu acest material pentru că am observat că oamenii singuri chiar suferă! Fără un motiv aparent, fără ca cineva (oricine) să le facă vreun rău concret şi fără ca suferinţa să fie motivată neapărat de lipsuri materiale. SINGURĂTATEA este cea care a lovit multe vieţi şi care a produs multe din suferinţele pe care unii le trăiţi. Şi voi (unii) nici măcar nu conştientizaţi asta!!!
"La bine ca şi la greu", expresia repetată mecanic la orice proaspătă căsătorie, are şi altă conotaţie decât aceea de a-l ajuta pe partener în viaţa de zi cu zi. Este, cred eu, şi "soluţia" fericirii tale, măcar relative! Pentru că ideea de a-ţi împărtăşi experienţa de viaţă cu CINEVA, indiferent că ţi-e bine sau rău, te ajută să elimini singurătatea din viaţa ta şi să te simţi om împlinit chiar dacă îţi lipsesc multe împliniri materiale. Se spune că oamenii singuri petrec mai mult timp în casele altora decât în casa lor. Nu ştiu dacă e adevărat, dar ştiu că tentaţia asta există cu adevărat!
Ultimii ani, ultimele dezvoltări în tehnologie, ne-au înstrăinat şi mai mult pe unii de alţii. Am găsit un surogat de "împlinire" socială butonând internetul şi construindu-ne relaţii virtuale. Socializarea de acest tip rezolvă o problemă de moment (comunicarea), dar acţionează apoi ca un drog de care ajungi dependent şi care te distruge. Pentru că vei petrece tot mai mult timp în experienţe virtuale şi te vei înstrăina tot mai mult de experienţele REALE de viaţă, de contactul cu oamenii! Astfel, paradoxal poate, cu cât eşti mai implicat în comunicarea şi viaţa virtuală cu atât eşti mai străin de comunicarea şi viaţa reală! Şi cu atât mai mult vei simţii singurătatea!!! Şi asta doare...
Mai ştiu apoi că unii se simt singuri chiar şi atunci când sunt înconjuraţi de oameni apropiaţi, dragi. Pentru că există nişte blocaje comunicaţionale ce afectează grav schimbul de idei şi experienţe. Şi astfel, trăieşti în casă cu un om, dar de fapt trăieşti doar cu tine însuţi. Comunici cu un om, dar o faci mecanic şi nu în scopul care te-ar satisface! Asculţi, dar nici pe tine nu te interesează ceea ce partenerul spune dezinteresat la rândul său. Şi simţi că singurătatea te apasă mai mult chiar decât îi apasă pe cei care sunt cu adevărat singuri! Ce ciudată e viaţa!
Oameni buni, nu ştiu ce "sfaturi" să vă dau... Dacă aş avea la îndemână soluţii minune de rezolvare a "problemei" aş fi poate cel mai tare din parcare! Eu nu pot decât să vă spun că am reuşit să-mi "rezolv" propria singurătate împăcându-mă cu ea! Poate este o soluţie, poate nu... Alternativa aparentă (ideea de a socializa "forţat", căutând "relaţii" compatibile) nu mi s-a părut eficientă şi nici corectă. Eficientă nu pentru că rişti să experimentezi noi şi noi dezamăgiri simple care adunate la tot ce a fost cândva în viaţa ta te pot aduce în stare de depresie, iar corectă de asemenea NU pentru că rişti să-i indispui pe cei pe care îi "sileşti" să te bage în seamă. Poate, dacă rămâi tu, aşa cum eşti, viaţa îţi va arăta calea corectă de a comunica cu semeni compatibili. Şi chiar UN singur asemenea câştig poate ucide singurătatea din viaţa ta! Ca să ajungi însă acolo, poate e mai bine să faci întâi ce am făcut şi eu... să te împaci cu tine însuţi, să te "vizitezi" din când în când pentru a te redescoperii, pentru a te cunoaşte şi apoi pentru a te accepta. Vei avea poate surpriza să constaţi că poţi găsi ÎN TINE un prieten bun! Şi pasul ăsta nu înseamnă că renunţi la ceva ci înseamnă să câştigi ceva. Ceva ce pot (re)câştiga apoi şi prietenii tăi!
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu