Cele două feţe ale biografiei lui Mihai Răzvan Ungureanu

material preluat de pe http://www.badpolitics.ro/

BIOGRAFIA ROMANŢATĂ

n.22 septembrie 1968, Iaşi este un istoric şi diplomat român, care a deţinut funcţia de ministru de externe al României între anii 2004-2007. În prezent este director al Serviciului de Informaţii Externe al României.
Cariera profesională
Mihai-Răzvan Ungureanu s-a născut la data de 22 septembrie 1968 în municipiul Iaşi, fiind fiul prof. dr. Ştefan Ungureanu, fost viceprimar al municipiului Iaşi (1996-2000). În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematică-fizică “Costache Negruzzi” din Iaşi (pe care l-a absolvit ca şef de promoţie în anul 1987)[1], a fost membru supleant în C.C. al U.T.C.
„Eu unul nu mă asimilez categoriei de nomenclaturişti, dar dacă este cazul să demonstrăm că ororile comunismului încep de la 14 ani, o facem. (…) Nu fac un secret din faptul că am fost membru supleant al CC al UTC. Este exclusiv din cauza rezultatelor bune la învăţătură, la olimpiadele şcolare. Aşa am devenit, la vârsta de 15 ani, secretar UTC în liceu până la 18 ani, până la clasa a douăsprezecea. Iar pentru aproape doi ani, de la 16 până la 18, numele meu a fost trecut pe o listă şi votat printre membrii supleanţi ai UTC-ului. Ca obligaţie, acest lucru nu presupunea nimic” , spune Ungureanu.
.În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Conform agenţiei de presă Amosnews, în timpul evenimentelor de la Iaşi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studenţii care aruncau manifeste în încercarea declanşării unei revolte anticomuniste în cămine.[3] În perioada cât a fost student, a deţinut poziţiile de membru al Senatului Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi (1990-1992) şi de Secretar executiv al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor în Istorie, Budapesta – Bruxelles (1990-1993).
Mihai-Răzvan Ungureanu a absolvit în anul 1992 Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi. În anul 1993 a susţinut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universităţii Oxford, iar la 27 martie 2004 a obţinut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, cu o teză cu tema “Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător ştiinţific pe acad. prof. dr. Alexandru Zub.
După absolvirea Facultăţii în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie “Mihai Eminescu” din Iaşi. Din acelaşi an, este angajat drept cadru didactic universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, deţinând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), lector (1998-2004) şi apoi conferenţiar (2004-2006). În anul 2007, devine profesor universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.
În paralel cu activitatea didactică, conf.dr. Mihai Răzvan Ungureanu a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică, fiind membru al Societăţii Române de Heraldicã, Sigilografie şi Genealogie a Academiei Române, filiala Iaşi (din 1993), membru al board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – Bucureşti (1996-1998), director al Centrului de Studii Româneşti din Iaşi al Fundaţiei Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice şi Heraldică “Sever Zotta” din Iaşi (din 1998) etc.
În perioada 1998-2000, a deţinut şi funcţia de membru al Consiliului Naţional al Reformei Învãţãmântului din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi.
Mihai-Răzvan Ungureanu a susţinut cursuri la o serie de instituţii de învăţământ superior din ţară şi de peste hotare: profesor invitat (Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Şcoala de Studii Slavone şi Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Şcoala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate “George C. Marshall” din Garmish-Partenkirchen, Germania (din 2003). De asemenea, din anul 2005, este şi profesor asociat la Universitatea Naţională de Apărare.
Activitatea diplomatică
Mihai Răzvan Ungureanu şi Leonard Orban semnând Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană, Luxemburg, 25 aprilie 2005.
În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit funcţia de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în funcţia de director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) şi coordonator-adjunct al Iniţiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena.
În paralel cu aceste atribuţii, a fost ales ca Preşedinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din Bucureşti (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din Bucureşti (din 2002) şi membru al board-ului ştiinţific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu deţine gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003). În anul 2004, s-a înscris în Partidul Naţional Liberal.
Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în funcţia de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu.
El a demisionat din funcţia de ministru de externe în data de 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut să-şi prezinte demisia, în urma situaţiei create de reţinerea a doi muncitori români (Nelu Ilie şi Adrian Gâncean) în Irak. Cei doi, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzaţi de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce preşedintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare.
Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situaţia celor doi muncitori români arestaţi în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de intervenţie consulară. El a declarat că i-a raportat situaţia preşedintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării instituţionale, dacă aceştia erau o problemă consulară sau de altă factură.
El a afirmat că decizia de a renunţa la portofoliu este un gest de onoare, deşi îşi susţine punctul de vedere anterior.
„Răspunsul meu nu poate fi decât unul singur, este un răspuns de onoare, unul prin care îmi asum orice fel de vină şi de responsabilitate, validată sau nu.[4]”
—Mihai Răzvan Ungureanu
Într-un interviu acordat ziarului “Jurnalul Naţional”, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că intenţionează să îi propună lui Mihai Răzvan Ungureanu să fie cap de listă la alegerile pentru Parlamentul European. Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Naţional Liberal, este un om în care am încredere şi a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-şi vina pentru greşeala ministerului din subordine. O să vedeţi cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu îşi va continua cariera politică. Mă gândesc să-i propun o responsabilitate în cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru PE, a declarat premierul.
Mihai Răzvan Ungureanu şi Condoleeza Rice
Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul Naţional Liberal a înaintat preşedintelui propunerea de revocare din funcţia de ministru de externe a lui Mihai-Răzvan Ungureanu şi numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu.
Deşi conform art. 6 şi 8.1 din Legea 90/2001, preşedintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calităţii de membru al Guvernului şi să declare vacantă funcţia de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcţie a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, preşedintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcţia de ministru.
La 14 martie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu a prezentat într-o conferinţă de presă, bilanţul activităţii sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o “o diplomaţie a camuflajului la una a sincerităţii, de la o diplomaţie a tăcerii la o voce clară, puternică”.
Printre punctele subliniate în bilanţul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menţionăm următoarele:
• Numirile de ambasadori pe criterii politice au fost foarte puţine şi “nici din partea preşedintelui, nici din partea premierului nu a existat o presiune politică referitoare la numiri”. El a afirmat că a preferat să propună pentru posturile de ambasadori rămase vacante diplomaţi de carieră sau persoane provenind din mediul academic.
• În decursul mandatului său, s-a reuşit întinerirea personalului diplomatic. La momentul demisiei sale, 40 % dintre angajaţii MAE aveau între 25 şi 35 de ani, în timp ce în anul 2004 proporţia acestei grupe de vârstă era de 25 la sută.
• El a considerat că una dintre cele mai mari reuşite a politicii externe româneşti a fost că regiunea Mării Negre a devenit temă a politicii de vecinătate a UE şi obiectul unei strategii americane speciale.
• S-a imprimat un curs “stabil, previzibil şi de încredere” în dialogul politic cu Republica Moldova. El a propus deschiderea a două consulate româneşti la Cahul şi Bălţi, preşedintele Băsescu obţinând într-o vizită la Chişinău la mijlocul lunii ianuarie 2007, acceptul omologului său moldovean, Vladimir Voronin, de a înfiinţa cele două consulate temporare româneşti.
• S-au făcut eforturi pentru a ajunge la “relaţii clare, destinse” cu Ucraina, care nu au împiedicat însă România să aibă “o voce puternică” în diferendele cu Kievul legate de Insula Şerpilor şi Canalul Bîstroe.
• Îmbogăţirea experienţei Ministerului de Externe prin rezolvarea problemelor legate de criza ostaticilor din Irak, de repatrierea românilor din Liban, care au reprezentat situaţii imprevizibile şi noi.
• Pentru prima oară după 1948 Ministerul de Externe s-a dotat cu proprietăţi, obţinând dreptul de administrare asupra unui teren de 14.000 de metri pătraţi, situat în vecinătatea Clubului Diplomatic, teren pe care se intenţionează construirea unui nou sediu MAE. De asemenea, se intenţionează construirea a două blocuri de locuinţe de serviciu pentru personalul MAE.
La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilităţile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. [7]
După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la funcţia deţinută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie – decembrie 2007).
reprezentant al României.
Director al SIE
La data de 26 noiembrie 2007, preşedintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu.
În 5 decembrie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului au validat numirea lui Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, cu 295 de voturi pentru (dintr-un număr de 318 parlamentari prezenţi). El a declarat înainte de votul pentru validarea sa în Parlament, că, dacă va fi numit în funcţie, nu concepe să apere altceva decât interesele naţionale.
Mihai-Răzvan Ungureanu vorbeşte fluent limbile engleză, franceză şi germană şi la nivel satisfăcător limba maghiară. Este căsătorit şi are un fiu.
Activitatea publicistică
Mihai-Răzvan Ungureanu a deţinut funcţii de redactor sau redactor-şef la o serie de reviste istorice dintre care menţionăm:
• redactor şef la revista „Dialog“ a Universităţii “Al.I.Cuza”, din Iaşi (1988-1992);
• redactor la “Arhivă genealogică”, editată de Academia Română, Bucureşti (din 1993);
• redactor la “Revue des Etudes Roumaines”, editată de către Fundaţia Regală Carol II – Academia Română, Paris – Bucureşti (din 1994);
• redactor la “Revista de istorie socială” a Universităţii “Al.I.Cuza” din Iaşi (din 1996).
• Din anul 1998 este coordonator al colecţiei Historia a Editurii Polirom, Iaşi – Bucureşti.
El a publicat peste 80 articole ştiinţifice. Dintre cărţile sale menţionăm următoarele:
• Documente statistice privitoare la oraşul Iaşi (1755–1828), 2 vol. (Iaşi, 1997) – în colaborare cu prof. dr. Ioan Caproşu;
• Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (Iaşi, 1998);
• Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iaşi, 2004);
• Rumänien [România] – în colaborare cu Thede Kahl şi Michael Metzeltin (LIT: Wien, Münster, 2006), ISBN 3-8258-0069-5.
Premii şi distincţii obţinute
Pentru activitatea sa din domeniul culturii şi diplomaţiei, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii şi distincţii:
• 1992 – Premiul Naţional al Revistei “22”, Bucureşti
• 1996-1997 – Premiul “Felix Posen” al Universitãţii Ebraice din Ierusalim, Israel
• 1997-1998 – Premiul “Felix Posen” al Universitãţii Ebraice din Ierusalim, Israel
• 1998 – Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetãrile ştiinţifice privitoare la istoria oraşului Iaşi, decernat de Primãria Municipiului Iaşi
• 1999 – Premiul “Corneliu Coposu” al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
• 2000 – Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundaţiei Culturale “Magazin Istoric” pentru editarea lucrării Relaţiile româno-sovietice. Documente 1917-1934, vol. I, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse);
• 2000 – Mare Ofiţer al Ordinului Naţional “Pentru Merit”, România [9];
• 2000 – Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca;
• 2004 – Premiile Academiei Române – Premiul Mihail Kogălniceanu pentru lucrarea Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iaşi, 2004);
• 2007 – Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofiţer, România.
Sursa: Wikipedia

BIOGRAFIA NEROMANŢATĂ 

 Mihai Razvan Ungureanu de la CC UTC la Externe si SIE

De la sefia UTC, in capul diplomatiei romanesti si apoi al Serviciului de Informatii Externe
Dupa informatiile aparute in presa centrala , Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi. Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei.
Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant.
Presa a relatat ca studiile si cariera viitorului secretar de stat, apoi sef al diplomatiei romanesti sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii.
Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap. Ofiter de-al nostru sau de-al lor? Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte.
Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa.
M.R. Ungureanu, prins in lupta dintre palate
Demisionatul Ungureanu parea o victima sigura, un soi de Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza.
Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.
Ungureanu si Episodul japonez
Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio.
O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului.
Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Ştefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni.
Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone.
Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.
Sponsorii eminentului Mihai Razvan Ungureanu
Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.
Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.
Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania.
Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.
“Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

Sursa: http://mariusmina.blogspot.com/2008/07/mihai-razvan-ungureanu-de-la-cc-utc-la.html

iată şi un comentariu anonim, luat de pe internet, cu privire la Mihai Răzvan Ungureanu

Mihai Ungureanu nu a fost un simplu membru in CC al UTC. La ultimul congres CC al UTC el a fost PRIMUL care a luat cuvantul dupa Nicu Ceausescu. In functia de secretar UTC nu a ajuns datorita unor merite la invatatura ci a fost impus in aceasta functie, la acea ora el nefiind nici pe departe un elev de axceptie. In ceea ce priveste "rezultatele scolare foarte bune" acestea au fost in mare parte obtinute prin obligarea colegilor de a-i oferi sprijin in obtinerea acestor note. In anul 1986 cei mai buni colegi ai sai au fost convocati de Directorul pe probleme politice, prof Martinus Ioan, si li s-a dat ca "sarcina de partid" sa-l scoata pe Mihai sef de promotie, desi la obiectele de studiu real era un elev de nivel cel mult mediocru. Cei doi elevi care nu s-au comformat au fost "invitati" la Securitate si nu au avut incotro decat sa-l ajute si ei.