Doamna şi Domnul Penitenciar

În penitenciar există angajaţi şi bărbaţi şi femei, cum există în orice instituţie de stat. Şi la fel ca în orice instituţie de stat, bărbaţii sunt atraşi de femei, iar femeile de bărbaţi (se mai întâmplă şi altfel, că e legal acum). Până aici nimic anormal. 

În Penitenciar nu este anormal nici ca unii bărbaţi să cedeze tentaţiei (de obicei femeia e tentaţia) şi nici ca unele femei să cedeze tentaţiei (de obicei bărbaţii cu funcţii sunt tentaţia). Eu sunt bărbat şi - sincer - mi-e greu să înţeleg femeile! De exemplu, mi-e greu să înţeleg cum un bărbat devine, brusc, extrem de sexy în mentalul feminin după ce este numit într-o funcţie de conducere! Cât timp este un simplu slujbas la stat, acesta pare să nu aibă nimic atrăgător. Ba chiar şi nevasta lui poate să îl lase baltă, ea optând, aţi ghicit, pentru un tip cu funcţie! Dacă nu mă credeţi întrebaţi-l pe ofiţerul Robert Roman, de la Penitenciarul Baia Mare! 

Roman a fost căsătorit. Dar era un simplu ofiţer, fără prea mare şi prea greu cuvânt. Mai era şi genul de om "obsedat" (în sens pozitiv) de respectarea legii fapt care nu atrăgea prea multe simpatii într-un mediu în care "paznicii" s-au molipsit de la "hoţi", devenind ei înşişi "profesori" infracţionali! L-am cunoscut pe Robert Roman şi într-un fel omul mi-a plăcut. Ştia să se impună nu doar în faţa deţinuţilor ci şi în faţa colegilor. Sigur, nu cu aceiaşi unitate de măsură, dar asta este uşor de înţeles, se aplică în tot sectorul de stat. Un om simplu, dacă face o greşeală este imediat condamnat şi închis. Un funcţionar de stat, dacă face aceiaşi greşeală primeşte cea mai grea "pedeapsă": este dat afară din servici sau retrogradat din funcţie! El vede foarte rar puşcăria de dincolo de gratii... 

Nevasta lui Roman lucra tot la Penitenciar, dar a fost surprinsă de bărbat pe când se hârjonea în braţele unui director adjunct! Director care ulterior, pentru merite (sexuale?) deosebite a fost promovat la Bucureşti. Aşa cum stă bine unui şot înşelat, Roman a divorţat. O vreme şi-ncă o vreme a stat singur, apoi s-a "cuplat" cu o altă angajată din sistem, Alina Andor. Femeie frumoasă, Alina, toţi bărbaţii angajaţi acolo o urmăreau pe şi pe sub furiş! Dar fata îl plăcea pe Roman şi l-a luat de bărbat, iar el pe ea de nevastă. S-au căsătorit, iar anul acesta parcă, în ianuarie, au avut parte şi de primul copil! Să le trăiască! 

Doar că Alina (devenită Roman) trece din sistem pe concediu de maternitate. Roman trece şi el din "funcţia" de simplu slujbaş în cea de - aţi ghicit - director adjunct! Adică fix pe scaunul pe care stătuse anterior fosta nevastă în braţele fostului director adjunct. No problem, omul nu mai avea complexe, era - din nou - proaspăt căsătorit! Cu Alina. Dintr-o dată (a se citi: de cînd a fost numit director) Roman devine extrem de interesant pentru alte femei din unitate! Brusc devine sexy, super-top-model până-ntr-atât încât însăşi medicul unităţii, doamna Lazăr se pare că se îndrăgosteşte subit de el! Lazăr, evident (iar aţi ghicit) este măritată, are soţ etc... Dar de unde să ştie ăla ce face aia după zidurile puşcăriei? Şi - de fapt - ce face ea, că nu face nimic deplasat! Aaaa, că de când a plecat Alina (nevasta lui Roman) în concediu ea e zi lumină în biroul lui Roman, că stă pe capul lui ca o barză pe stâlp (apropo de barză, oare o avea şi gânduri de gen..?). Pot fi numai interese profesionale, nu? Umanitare chiar. De exemplu, ea fiind medic, poate că se preocupă de sănătatea membrelor bărbatului de stat Robert Roman! Ar merita lăudată doamna Lazăr pentru asta, ceea ce eu chiar fac acum! Martorii mei, oameni simplii, slujbaşi la stat (forţat sau nu) văd bine cu ochii şi drept urmare văd cum doamna sănătăţii penitenciare şi-a pierdut capul după Robert motiv probabil pentru care caută acel cap prin zone de ea ştiute că sunt dotate cu capuri, mai mari sau mai mici. Să nu spuneţi că sunt nesimţit, pentru că astea sunt chestiuni normale între bărbaţi şi femei! 

Ca să fiu sincer cu sinceritatea până la capăt o să vă spun că ofiţerul Roman este puţin derutat. El, probabil, îşi iubeşte soţia, dar câţi bărbaţi nu iubesc soţiile? Unii chiar le iubesc pe toate câte le întâlnesc! Lazăr este şi ea soţia cuiva, din întâmplare a altcuiva! De aceea poate Roman pare (sau vrea să pară) reţinut. Nu, nu înţelegeţi aiurea, la puşcărie cuvântul "reţinut" nu are întotdeauna înţelesul penal... Uneori, de exemplu, este reţinut în birou de doamna doctor.

Lumea bârfeşte... Răutăcioasă lumea asta! Dar ce ne-am face fără bârfa ei? Am fi aflat de exemplu că Alina n-a aflat încă nimic? Sau că soţul doamnei doctor nu ştie nici el nimic? De aceea vă rog să nici nu le spuneţi! Doamna Lazăr are tot dreptul. Să iubească şi să fie iubită. Roman are şi el dreptul. Să cântărească bine situaţia şi să se decidă. Pentru că, repet, deocamdată pare nedecis. Acasă, cu Alina şi copilul, la servici cu Lazăr pe capul lui!

În Biblie, există un Lazăr înviat din morţi. Eu o ştiu pe doamna doctor Lazăr şi - să nu fie cu supărare - dar cred că nu prea poate ea învia "mortul" lui Roman! Dacă e să comparăm sub aspectul frumuseţii fizice sau al feminităţii, Robert n-ar trebui să stea pe gânduri. Poate nici nu stă. Pe gânduri. Că se oferă Lazăr preş! Dar nici pe Lazăr nu cred că stă. Pentru că, din câte ştiu eu despre Roman, el chiar are control asupra instinctelor sale şi la o adică poate rezista ispitei. Grea e funcţia asta, domle!... 

Acuma ar trebui să înţelegeţi că această poveste are şi alte conotaţii decât cele strict "mondene". Cei doi au funcţii importante de răspundere în unitate. Ar avea de lucru până peste cap. Dacă ar lucra non-stop tot ar rămâne câte ceva nefăcut, din diverse motive, unele justificate, altele... tot aşa. Dacă madam doctor îşi pierde toată ziulica umblând după domn director, atunci când îşi mai face ea treaba pentru care este plătită? Şi dacă domn director Roman este stresat toată ziua de avansurile in(ex)plicite ale doamnei doctor când îşi mai face şi el treaba pentru care ia o căruţă de bai (minus o roată, 25%)? Deci, rugămintea mea contribuabilă este ca iubirea să nu se consume pe banii "mei"! Bugetul de stat, la care contribuim toţi, le plăteşte acestor funcţionari salarii ca să facă o anumită treabă, nu ca să facă o anumită altă treabă! Altfel, deschideţi domnilor ofiţeri un bordel că peşti aveţi o grămadă închişi acolo! Ca să nu mai mimeze doamnele asemeni doamnei îndrăgosteala ci să afişeze din start tariful, scopul, intersul şi funcţia dorită! 

Oricum, până la "proba" contrarie, transmit pe această cale felicitări domnului Roman pentru că a rezistat eroic pe baricadele asaltate conştiincios de un cadru specializat în trupul uman! Poate mai revenim cu acest subiect... 

                                  Cu respect, 

Cornel SABOU