Ce a uitat Comisia de liberare condiţionată în cazul Adrian Năstase

În legătură cu liberarea condiţionată a fostului premier Adrian Năstase vreau să spun aici şi acum câteva cuvinte. 

Comisia de liberare condiţionată a Penitenciarului Jilava s-a întrunit şi a decis admiterea liberării condiţionate în cazul Adrian Năstase, considerându-se că acesta a avut un comportament "model" pe parcursul detenţiei şi că merită această liberare înainte de termen. Concluziile comisiei au fost trimise instanţei de judecată care va decide definitiv pe data de 12 februarie dacă admite sau nu această propunere de liberare condiţionată. Avocaţii fostului premier au încercat să obţină un termen de judecată mai apropiat, dar cererea lor a fost respinsă. 

Înainte de a continua vreau să precizez că eu, personal, m-am pronunţat deja într-un material publicat pe acest blog că îl respect pe omul Adrian Năstase pentru că, aflat în stare de privare de libertate, s-a implicat în activităţi educative împreună cu personaje "ciudate" pentru felul său de-a fi. Faptul că acesta, obişnuit cu anturaje înalte şi elevate, s-a "coborât" la nivelul traficanţilor şi consumatorilor de droguri pentru a-i învăţa pe aceştuia tot felul de lucruri este un lucru pozitiv care merită apreciat. Îmi doresc, aşadar, ca Adrian Năstase să libereze cât mai repede şi să se reimplice în activitatea politică a ţării. 

Din respect însă pentru adevăr vreau să aduc o completare la concluziile acestei comisii din Penitenciarul Jilava. Pentru că eu, având în trecut "privilegiul" nedorit de a fi timp de câţiva ani în stare de detenţie, cunosc foarte bine, în toate amănuntele sale, problemele specifice sistemului penitenciar, inclusiv cele legate de liberările condiţionate. Iar în cazul lui Năstase există cel puţin UN amănunt care - la o adică - ar putea justifica LEGAL o eventuală amânare a liberării condiţionate, aspect care - din câte am observat - nu este cunoscut de "analiştii" care îşi dau cu părerea pe posturile TV zilele acestea!! Dar să vă spun despre ce este vorba...

În primul rând trebuie să ştiţi că liberarea condiţionată nu este obligatorie! Legea prevede doar nişte condiţii în care aceasta poate fi acordată persoanei private de libertate. Se consideră astfel că, dacă în perioada de detenţie omul închis respectă nişte condiţii, el poate libera înainte de termen. Dacă însă p.p.l-ul are abateri disciplinare atunci liberarea condiţionată poate fi amânată de la o lună până la un an! Ce nu ştie multă lume este faptul că în calculele privind comportarea condamnatului se pot lua toate faptele sale din momentul în care primul poliţist i s-a prezentat la uşa casei pentru a pune în execuţie mandatul de executare a pedepsei! Poliţiştii care arestează un condamnat definitiv îl iau pe acesta de acasă (sau din locul în care-l arestează) după care îl transportă la cel mai apropiat Penitenciar. Acolo, după ce îl predau pe condamnat unităţii de detenţie ei lasă şi un raport cu privire la comportarea acestuia pe parcursul derulării arestării şi transportului la unitate! Unii condamnaţi se opun arestării, atacă poliţiştii, încearcă să fugă, în timp ce alţii se supun cuminţi organelor poliţieneşti şi se lasă conduşi fără probleme spre locul de detenţie. Comportamentul condamnatului din această perioadă a arestării şi a transportului spre penitenciar face parte din comportamentul general al persoanei private de libertate care poate fi luat în considerare de comisia de liberare condiţionată! Ori, după cum toată lumea ştie, în momentul arestării sale, Adrian Năstase a luat un pistol şi a tras încercând să se sinucidă!!! În mod normal, acest gest ar fi considerat ca fiind foarte grav în dosarul unui condamnat, mai ales că prin folosirea armei se punea  în pericol - cel puţin teoretic - chiar viaţa poliţistului care încerca să-l aresteze!

Deci, dacă în cauză ar fi fost nu fostul prim-ministru al României ci un interlop de duzină vă spun sincer că în proporţie de 99% liberarea condiţionată a acestuia NU ar fi fost aprobată de comisia de liberare! Motivaţia oficială şi legală a amânării liberării condiţionate ar fi fost tocmai faptul că în momentul punerii în execuţie a mandatului său acesta s-a opus arestării folosind chiar o armă în acest scop!

Am observat însă că incidentul cu pricina a fost uitat, iar lui Adrian Năstase i s-a constituit un dosar "curat" de liberare deşi legea prevede obligativitatea luării în considerare a tuturor incidentelor existente din momentul arestării, deci şi a momentului în care Năstase a încercat să se sinucidă. 

Atât am vrut să semnalez... În rest, îi doresc omului Adrian Năstase liberare rapidă şi o viaţă frumoasă în libertate! Iar analiştilor de meserie o mult mai bună documentare când îşi dau cu părerea despre probleme atât de complicate precum executarea unor pedepse cu închisoarea! Numai bine!

Cornel SABOU