Procesul comunismului blocat de mafia din Justiţie

Mi-am dorit un proces al comunismului în România poate mai mult decât orice altceva pe lume! Şi mi-am dorit asta nu dintr-o ambiţie prostească ci poate pentru că am fost şi eu (în acele timpuri) un fel de victimă a sistemului, la fel ca multe alte milioane de români.

Am aflat apoi că un fel de proces al comunismului s-a pornit în România, dar s-a pornit târziu şi merge cu paşi de melc! Nu contează, mi-am spus în urmă cu ceva ani, bine că s-a pornit, să aşteptăm acum şi rezultatele!

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România funcţionează sub patronajul Guvernului României. Instituţia aceasta este abilitată de lege să studieze crimele comunismului şi acolo unde descoperă abuzuri să sesizeze organele de cercetare penală pentru pedepsirea vinovaţilor. Când am auzit prima dată de acest Institut mi-am spus "woooow, dar vor avea de muncă băieţii, nu glumă!"... M-aş fi aşteptat la mii de dosare care să fie create de la an la an, apoi la trimiterea în judecată a politrucilor comunişti, a ofiţerilor de Securitate şi Miliţie, a multor funcţionari de stat din perioada 1945-1989. Îmi imaginam chiar şi un penitenciar special, destinat numai pentru infractorii comunişti, unde să stea ei liniştiţi cam câte 20-30 de ani şi să facă şedinţe de partid! Aiurea...

Rar, când şi când, din partea Institutului s-a pornit câte o sesizare. Nu ştiu dacă una pe an sau la doi ani, că nu le-am numărat pe degete. Probabil or fi şi motive obiective, nu zic nu, legate de numărul de angajaţi, de plata acestora, de alte probleme de comunicare cu instituţiile care ar trebui să colaboreze cu Institutul în depistarea infractorilor comunişti. 

Am început să-mi reduc şi eu "pretenţiile", dar am sperat să văd măcar unul-doi comunişti arestaţi în prime-time pentru crime săvârşite înainte de 1989! Degeaba, chiar şi cele câteva sesizări făcute de IICCR s-au lovit de un zid de beton în curţile Parchetelor şi s-au transformat din posibile condamnări, în dosare închise, cu infractori salvaţi.

O să vă prezint în serial cele câteva cazuri concrete care sunt deja publice... Povestea din spatele abuzului, sesizarea IICCR apoi concluzia Parchetului care a fost sesizat să înceapă cercetarea. O poveste tristă despre criminali care încă ne râd în nas! A căzut comunismul în decembrie 1989??? Da, dar comuniştii au căzut în picioare!

Mii de copii racolaţi de Securitate

Primul caz prezentat este în legătură cu abuzurile unor ofiţeri ai Securităţii din Sibiu care au recrutat sute de copii (minori între 9 şi 18 ani) ca informatori. Folosind uneori şi abuzul fizic, ofiţerii i-au silit pe aceştia să prezinte informaţii despre membri familiei lor, despre colegi de şcoală, profesori etc. Faptele reclamate de IICCR (cu nume şi date concrete prezentate în anexe) s-au petrecut pe parcursul anului 1989! Plecând de la cazul reclamat la Sibiu şi bănuind cu temei că practica aceasta a fost generalizată la nivelul întregii ţări putem spune (cum spune şi IICCR!) că în România au fost racolaţi ca informatori ai Securităţii mii de copii, începând de la vârsta de 9 ani! ACEASTĂ MĂSURĂ, DE RACOLARE CA INFORMATORI A MII DE COPII, ESTE O CRIMĂ! Ar fi trebuit ca justiţia să dea un exemplu. N-am avut pretenţia să fie identificaţi TOŢI ofiţerii, din toate judeţele, care se ocupau cu racolările de copii, dar măcar acest caz, de la Sibiu, care a fost complet documentat de IICCR, aş fi vrut să-l văd instrumentat în instanţă. 

Nu s-a ajuns până acolo. Pentru că, la sfârşitul anului 2010, "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia parchetelor militare, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor sesizate de Institut faţă de ofiţerii de informaţii din fosta securitate care au recrutat un număr de 143 de minori, în perioada 31.03.1989 – 10.12.1989. Soluţia dispusă prin rezoluţie a fost motivată prin faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor ce formează obiectul sesizării." (comunicat IICCR)... Cum a putut acel procuror să dea o asemenea concluzie? Cât de corupt şi/sau incapabil trebuie să fii ca să spui că "nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor" când e vorba de racolarea documentată a peste o sută de minori şi de vreo 14 ofiţeri de Securitate din Sibiu? Sunt convins că la nivelul înalt al Justiţiei din România s-a constituit un fel de atitudine fermă de a nu permite un proces al comunismului. Poate pentru că sistemul justiţiei române este populat încă de personaje foste comuniste care - ele însele - se fac vinovate de adevărate crime înainte de 1989! Criminalii să-i judece pe criminali??? E posibil, dar numai în filme...

Asta e... În cazul dosarului privind racolarea abuzivă a copiilor din Sibiu criminalii comunişti/securişti au scăpat. Vă prezint mai jos extrasele principale din sesizarea IICCR... Întregul caz îl găsiţi la adresa

 http://www.iiccr.ro/pdf/ro/sesizare_penala.pdf

Cornel SABOU

IICCR cere Parchetului cercetarea ofiţerilor de Securitate

În conformitate cu atribuţiile prevăzute în H.G. 1724/ 21.12.2005, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului În România a înaintat către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia parchetelor militare sesizarea din 04 decembrie 2006 cu privire la abuzurile săvârşite de ofiţerii de securitate care au racolat minori.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România

Nr. 668/4.12.2006

Către,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia Parchetelor Militare

Subscrisa, IICCR, (...) formulăm prezenta 

SESIZARE

cu privire la abuzurile săvârşite de ofiţerii de Securitate, identificaţi conform Listei de nume anexate, cadre active cu statut special din Serviciile de Securitate din judeţul Sibiu, care prin acţiuni imorale, abuzive şi în dispreţul legii au adus grave prejudicii unor cetăţeni români aflaţi la vârsta minorităţii, încălcând drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestora în scopul perpetuării regimului comunist opresiv şi discreţionar

În fapt, (...) în perioada 31.03. - 10.12.1989, mai mulţi ofiţeri din cadrul Serviciilor de Securitate active teritorial în judeţul Sibiu (Serviciul I A, I B, II B Sibiu, Serviciul I B şi II mediaş, Serviciul I A şi I B Dumbrava, Serviciul I B Agnita) au racolat minori, cu vârste cuprinse între 9-18 ani, pentru a-i exploata ca informatori şi/sau persoane de sprijin. 

Din investigaţiile efectuate de IICCR rezultă că minorii-elevi au fost recrutaţi în cadrul reţelei informative folosită în dosarul problemă "Artă-Cultură-Învăţământ" din judeţul Sibiu. Unii dintre minori au fost obligaţi să semneze angajamente de sprijin faţă de organele de Securitate pentru "prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului" şi "pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii socialiste". Conform procedurilor de lucru, fiecărui minor recrutat i s-a întocmit o "Fişă de colaborator din rândul elevilor", conţinând date complete cu privire la identitatea minorului şi a părinţilor acestuia, instituţia de învăţământ, "descrierea caracteristicilor psihofizice şi a posibilităţilor de informare" ale minorului şi datele de identificare ale ofiţerului de legătură. (...)

Racolaţi la vârsta minorităţii, lipsiţi de discernământ, cu capacitate de exerciţiu limitată, în lipsa acordului şi a prezenţei părinţilor, aceşti minori au fost exploataţi din punct de vedere informativ, atât pentru culegerea de informaţii, cât şi pentru alte activităţi pentru care legea interzice folosirea lor. Profitând de imaturitatea lor intelectuală, exploatându-le stările de afecţiune sau prietenie faţă de familie, colegi sau prieteni, ofiţerii de securitate menţionaţi conform anexei i-au obligat pe elevii recrutaţi să furnizeze informaţii despre familie, profesori, colegi şi rudele acestora, cu privire la atitudinea acestora faţă de regimul comunist , relaţiile lor cu cetăţeni străini sau eventuale fapte considerate împotriva regimului discreţionar (ex. ascultarea de posturi străine de radio etc)

(...) apreciem că recrutarea şi folosirea minorilor în scop informativ s-a făcut în unele cazuri cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestor, nefiind excluse fapte cu caracter extrem pentru convingerea minorilor: ameninţări, bătăi, şantaj, vătămări corporale etc.

În drept:

Sub aspect moral şi etic, faptele ofiţerilor de Securitate de a recruta minori pentru activitatea de informare şi eventual de denunţare a persoanelor care se opuneau regimului comunist, au afectat dezvoltarea fizică, psihosocială şi intelectuală a copiilor implicaţi. 

Din punct de vedere juridic, faptele ofiţerilor de Securitate se înscriu în categoria infracţiunilor contra păcii şi omenirii prin gravitatea şi amploarea lor ca fenomen de masă (numărul de copii racolaţi ca informatori poate fi de ordinul miilor), reglementate şi în legislaţia penală anterioară anului 1989 - Codul Penal din  1968. Aceste infracţiuni beneficiază de imprescriptibilitate în ceea ce priveşte denunţarea, judecarea şi condamnarea făptuitorilor. (...)

În consideraţia celor mai sus expuse, apreciem că există motive de fapt şi de drept care să determine tragerea la răspundere penală a făptuitorilor - ofiţeri de Securitate care au încălcat drepturile acestor minori în mod brutal, abuziv şi discreţionar, săvârşind abuzuri în exercitarea atribuţiilor pe linie de serviciu în numele unui regim politic opresiv. (...)

Pe cale de consecinţă, vă solicităm să dispuneţi efectuarea tuturor actelor şi măsurilor necesare aflării adevărului, identificării tuturor făptuitorilor şi a complicilor acestora în vederea tragerii lor la răspundere penală. 

Preşedinte, Marius Oprea

Director General, Stejărel Olaru

Secretar General, Lucia Hossu-Longin

Şi acum concluzia Parchetului, publicată tot pe siteul IICCR:

"La data de 29 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia parchetelor militare, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor sesizate de Institut faţă de ofiţerii de informaţii din fosta securitate care au recrutat un număr de 143 de minori, în perioada 31.03.1989 – 10.12.1989. Soluţia dispusă prin rezoluţie a fost motivată prin faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor ce formează obiectul sesizării."