Raportul MCV integral

Citiţi mai jos integral Raportul MCV elaborat zilele trecute de Comisia Europeană. 

sursa: http://www.ziuanews.ro/stiri/raportul-mcv-integral-pe-ziuanews-88881

„În iulie 2012, Comisia a prezentat un raport privind progresele realizate de România începând cu 2007 în cadrul Mecanismului de Cooperare şi de Verificare (MCV) (notă - COM 2012 410 final. Analizele şi recomandările raportului au fost aprobate în cadrul concluziilor adoptate de Consiliul Afaceri Generale în luna septembrie). Raportul a analizat caracterul durabil şi ireversibil al reformelor puse în aplicare. Întrucât a fost prezentat într-un moment în care existau semne de întrebare importante cu privire la statul de drept şi independenţa sistemului judiciar din România, raportul a inclus recomandări specifice pentru a restabili respectarea acestor principii fundamentale. S-a hotărât, de asemenea, ca după şase luni să se prezinte un raport care să pună accentul pe recomandările Comisiei în acest domeniu. În ultimele şase luni, situaţia din România a fost dominată de pregătirea recentelor alegeri. Comisia consideră că numirea noului Guvern după alegeri oferă o nouă ocazie de a garanta respectarea statului de drept şi a independenţei justiţiei şi de a asigura stabilitatea. Cooperarea loială între instituţii şi stabilitatea în separarea puterilor sunt elemente importante care permit realizarea de progrese în chestiunile legate de reforma judiciară şi lupta împotriva corupţiei. Prezentul raport face bilanţul recomandărilor specifice prezentate de Comisie cu privire la respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar. De asemenea, raportul se referă la obiectivele de referinţă din cadrul MCV privind celelalte aspecte ale reformei sistemului judiciar şi ale luptei împotriva corupţiei.

1. Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar 

Comisia a emis zece recomandări specifice menite să contribuie la soluţionarea controverselor privind statul de drept şi independenţa judiciară. Guvernul României a confirmat Comisiei că va pune în aplicare aceste recomandări (notă - Scrisorile din 16 iulie şi 17 iulie 2012). Comisia a monitorizat îndeaproape progresele înregistrate cu privire la aceste puncte, în funcţie de obiectivele de referinţă stabilite în cadrul deciziei privind MCV.

Evaluarea arată că România a pus în aplicare doar unele dintre recomandările Comisiei care vizau restabilirea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar. Deşi Constituţia şi rolul şi hotărârile Curţii Constituţionale au fost respectate, angajamentele privind independenţa sistemului judiciar şi privind răspunsul la hotărârile în materie de integritate nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător. De asemenea, nu a fost numită încă o nouă conducere a Ministerului Public şi a DNA-ului.

Ordinea constituţională a României

Una dintre principalele preocupări exprimate de Comisie în luna iulie a fost stabilitatea ordinii constituţionale. Rolul Curţii Constituţionale este deosebit de important în această privinţă. Competenţele Curţii Constituţionale în materie de verificare a constituţionalităţii hotărârilor adoptate de Parlament au fost efectiv reinstituite prin intermediul hotărârilor Curţii Constituţionale, iar Ordonanţa de urgenţă nr. 38 este, prin urmare, „de facto”, neaplicabilă (notă - Ordonanţa de urgenţă nr. 38/2012 nu a fost abrogată în mod formal. Cu toate acestea, Hotărârea nr. 727 a Curţii Constituţionale din 9 iulie 2012 şi Hotărârea nr. 738 a Curţii Constituţionale din 19 septembrie 2012 au declarat neconstituţională Ordonanţa de urgenţă nr. 38. Din punct de vedere formal, Ordonanţa de urgenţă nr. 38 ar trebui să fie abrogată pentru a se respecta hotărârea Curţii Constituţionale). Abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 41 a asigurat respectarea hotărârilor Curţii privind cvorumul necesar în caz de referendum. Faptul că hotărârea definitivă a Curţii Constituţionale privind valabilitatea referendumului din data de 29 iulie (notă - Hotărârea nr. 6 a Curţii Constituţionale din 21 august 2012. Ulterior, la 19.9.2012, Senatul a aprobat Legea de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41 de modificare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea referendumului) a fost respectată a fost un semnal important că normele constituţionale nu mai erau puse sub semnul întrebării.

Un alt motiv de preocupare a fost recurgerea la ordonanţe de urgenţă, o preocupare împărtăşită de Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei (notă - Comisia de la Veneţia a considerat că ar trebui să se remedieze utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului: http://www.venice.coe.int/webforms/documents/CDL-AD(2012)026-e.aspx). Utilizarea acestei competenţe la începutul lunii iulie a jucat un rol important în ceea ce priveşte preocupările legate de eludarea normelor constituţionale. Guvernul României s-a angajat să recurgă la ordonanţe de urgenţă strict în situaţiile prevăzute de Constituţie şi numai în caz de urgenţă. În ultimele luni au existat mai puţine motive de preocupare cu privire la acest aspect, iar începerea activităţii unui nou Parlament, cu o majoritate clară, ar trebui să contribuie la consolidarea procedurilor legislative ordinare ca mod corect de legiferare.

Comisia ia notă de faptul că toate actele, inclusiv hotărârile Curţii Constituţionale, par să fi fost publicate în timp util în Monitorul Oficial. Parlamentul a numit noul Avocat al Poporului în ianuarie 2013. Întrucât noul Avocat al Poporului a primit sprijinul deplin al coaliţiei aflate la guvernare, dar nu şi pe cel al opoziţiei, va fi deosebit de important ca acesta să dovedească, în acţiunile sale, că se poată ridica deasupra partizanatelor politice. Avocatul Poporului are un rol important în ceea ce priveşte protejarea echilibrului instituţional al sistemului şi, în special, are misiunea de a controla competenţele executivului de a legifera prin ordonanţe.

Rezumând cele de mai sus, locul Constituţiei şi al Curţii Constituţionale a fost restabilit, în conformitate cu recomandările Comisiei. Cu toate acestea, este esenţial ca Preşedintele, noul Guvern şi noul Parlament să garanteze stabilitatea ordinii constituţionale şi toate partidele politice ar trebui să depună eforturi pentru reducerea polarizării sistemului politic. În perioada premergătoare alegerilor a existat, de asemenea, o discuţie cu privire la o posibilă modificare a Constituţiei. Este important ca procesul de reformă constituţională să se deruleze în condiţii de respectare deplină a valorilor fundamentale, cum ar fi respectarea statului de drept şi a separării puterilor. Aceasta include respectarea în continuare a Curţii Constituţionale în calitatea sa de garant al supremaţiei legii fundamentale, precum şi independenţa şi stabilitatea instituţiilor judiciare, inclusiv a organelor de urmărire penală.

Este, de asemenea, important ca dezbaterii cu privire la eventualele reforme să i se acorde suficient timp şi un caracter suficient de deschis pentru a se putea ajunge prin procedura constituţională corespunzătoare la cel mai larg consens posibil. În acest context este, de asemenea, esenţial să se dea asigurări instituţiilor judiciare cu privire la faptul că le este garantată independenţa şi să se evite speculaţiile care generează un climat de instabilitate.

Independenţa sistemului judiciar

În timpul verii, una dintre preocupările majore a fost dovada clară a exercitării de presiuni asupra instituţiilor judiciare şi a lipsei de respect pentru independenţa sistemului judiciar. Aceasta rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărţuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare şi anticorupţie importante, inclusiv ameninţări cu un caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora şi campanii mediatice de hărţuire (notă - De exemplu, acuzaţiile de exercitare de presiuni asupra judecătorilor Curţii Constituţionale şi de intimidare a acestora care au fost aduse la cunoştinţa Comisiei. Scrisoarea preşedintelui Barroso către prim-ministrul român, dl Victor Ponta, din 10.8.2012: http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-12-621_en.htm).

Din păcate, recomandarea Comisiei nu a fost pusă în aplicare pe deplin. Atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătoreşti: pentru aceasta este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora.

Comisia ar dori, de asemenea, să atragă atenţia asupra rolului mijloacelor de informare în masă. Au existat numeroase exemple de mijloace de informare în masă care au exercitat presiuni asupra sistemului judiciar, precum şi anumite îndoieli cu privire la eficacitatea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecţie corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente.

Un aspect specific a fost îngrijorarea Comisiei cu privire la faptul că hotărârile judecătoreşti anterioare ar fi putut fi invalidate vara trecută prin graţieri acordate în circumstanţele particulare ale preşedinţiei interimare. Preşedintele interimar a respectat pe deplin recomandarea în această privinţă.

Un ultim aspect al independenţei judiciare este angajamentul executivului şi al legislativului în ceea ce priveşte respectarea unor criterii de calitate în procesul de numire în posturile-cheie din instituţiile judiciare. Comisia consideră că rezultatele obţinute de România în materie de combatere a corupţiei la nivel înalt au reprezentat unul dintre cele mai importante progrese înregistrate în cadrul MCV. Eficacitatea şi imparţialitatea anchetelor penale trebuie să fie menţinute sub viitoarea conducere. Prin urmare, Comisia consideră că este esenţial să se numească o nouă conducere a Ministerului Public şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) care să poată demonstra independenţa, integritatea şi profesionalismul necesare pentru a se bucura de încrederea publicului şi a continua să aibă rezultate eficiente.

Raportul a subliniat în acest context necesitatea ca numirea unui nou Procuror General şi a unui nou Procuror Şef al DNA să fie atât un proces deschis şi transparent, cât şi unul în cadrul căruia să fie aleşi candidaţi având competenţe specifice, integri şi cu rezultate în acţiunea anticorupţie. Procesul a fost iniţial grăbit şi nu a inspirat încredere corpului magistraţilor.

Ministrul Justiţiei a prelungit ulterior termenele şi a adus o serie de îmbunătăţiri procedurale (notă - Unele modificări au fost aduse în urma discuţiilor purtate atât cu Comisia Europeană, cât şi cu Consiliul Superior al Magistraturii), însă doar un număr restrâns de candidaţi şi-au depus candidatura. Cei doi candidaţi care au parcurs cu succes etapele acestui proces nu au reuşit să obţină avize favorabile din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi au fost respinşi, în cele din urmă, de către preşedinte. Comisia consideră că prezentarea unui număr suficient de candidaţi de înaltă calitate profesională în cadrul unui proces deschis şi transparent şi, în măsura posibilului, care să primească girul CSM, sunt elemente esenţiale pentru asigurarea desemnării unei conduceri în măsură să obţină încrederea publicului.

Integritatea

Persoanele aflate în funcţii de conducere trebuie să demonstreze că îndeplinesc standarde ridicate în materie de integritate. În plus, în cazul în care autorităţile judiciare constată că această condiţie nu este îndeplinită, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti implică, de asemenea, o lipsă de respect faţă de statul de drept. În raportul său din luna iulie, Comisia şi-a exprimat preocuparea că atât Guvernul, cât şi Parlamentul nu au respectat pe deplin acest principiu.

În luna noiembrie, rapoartele prezentate de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) (notă - Rapoartele ANI au un efect direct, cu excepţia cazului în care sunt contestate în instanţă în termen de 15 zile. Ar trebui, de asemenea, să se menţioneze că numai aproximativ 5 % din rapoartele ANI sunt infirmate în instanţă) cu privire la unii miniştri şi înalţi funcţionari nu au dus la demisia acestora (notă - Niciuna dintre aceste persoane nu face parte din noul Guvern). Noul Guvern şi-a reiterat obiectivul de a lupta împotriva corupţiei, dar, dintre persoanele nou-numite în funcţia de ministru, trei erau cercetate penal pentru fapte de corupţie. În recomandările sale din luna iulie, Comisia şi-a exprimat speranţa că miniştrii vor da un exemplu în ceea ce priveşte respectarea aspectelor legate de integritate: acelaşi lucru este aşteptat şi în ceea ce priveşte acuzaţiile de corupţie. Este esenţial pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcţii ministeriale să se bucure de încrederea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci când există împotriva lor un raport ANI în materie de integritate.

Cerinţele constituţionale, inclusiv suspendarea din funcţia de ministru în cazul trimiterii în judecată, vor trebui aplicate în integralitate. În mod similar, credibilitatea Parlamentului ar avea de câştigat de pe urma unor proceduri mai clare de gestionare a dosarelor în care parlamentarii fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate sau al unor acuzaţii de corupţie. Prezumţia ar trebui să fie aceea că, în cadrul normelor constituţionale instituite, organele de urmărire penală să îşi poată desfăşura activitatea în acelaşi mod ca în cazul celorlalţi cetăţeni. Claritatea şi caracterul automat al procedurilor sunt cele mai bune modalităţi de a îndepărta îndoielile anterioare conform cărora a existat un grad de subiectivitate în cadrul procedurilor parlamentare în acest domeniu.

În ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat amendamente la statutul membrilor săi, modificând procedura de ridicare a imunităţii în cazurile de percheziţie, arestare sau reţinere a acestora şi de urmărire penală a foştilor miniştri. Sunt prevăzute măsuri suplimentare, inclusiv adoptarea unui cod de conduită. Printre aceste măsuri vor trebui să se numere includerea unui termen pentru fiecare etapă a procedurii în Parlament şi furnizarea unei justificări complete atunci când Parlamentul refuză să ridice imunitatea. Este, de asemenea, important să se clarifice faptul că ANI rămâne singura autoritate însărcinată cu verificarea potenţialelor incompatibilităţi ale funcţionarilor aleşi şi numiţi.

În ceea ce priveşte abordarea Parlamentului, contestarea de ordin mai general a hotărârilor judecătoreşti, care s-a înregistrat într-un anumit caz, a reprezentat o preocupare majoră: CSM a trebuit să sesizeze Curtea Constituţională pentru a se asigura că Parlamentul execută efectiv o hotărâre definitivă a Înaltei Curţi (notă - Curtea Constituţională a hotărât cu privire la conflictul constituţional dintre sistemul judiciar şi Senat într-un caz în care o hotărâre definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat o decizie de incompatibilitate privind un senator (Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 972 din 21 noiembrie 2012). Hotărârea Curţii Constituţionale nu a fost încă aplicată până la încheierea mandatului Senatului). Se speră că noile proceduri vor preveni repetarea unor astfel de probleme.

Recomandări

Comisia salută măsurile pozitive adoptate din luna iulie, dar consideră că mai sunt multe de făcut pentru a pune în aplicare pe deplin recomandările sale. Începerea mandatului unui nou Guvern şi a unui nou Parlament oferă o ocazie excelentă de a consolida aceste măsuri şi de a aborda punctele nesoluţionate încă. Principiile care stau la baza recomandărilor Comisiei de a proteja statul de drept şi capacitatea sistemului judiciar de a pronunţa hotărâri fără să existe ingerinţe vor rămâne pe viitor în centrul abordării Comisiei.

Va fi important să se respecte în continuare competenţele şi hotărârile Curţii Constituţionale şi să se asigure conformitatea deplină cu toate cerinţele constituţionale pentru a garanta funcţionarea pluralistă a democraţiei din România şi a reduce polarizarea acesteia. Va fi, de asemenea, important să se asigure faptul că procesul de reformă constituţională respectă pe deplin statul de drept, separarea puterilor în stat, independenţa şi stabilitatea sistemului judiciar, bazându-se, totodată, pe consensul cel mai larg posibil. Noul Guvern şi-a făcut deja cunoscut angajamentul faţă de independenţa sistemului judiciar şi supremaţia statului de drept în cadrul Acordului instituţional de colaborare dintre preşedinte şi prim-ministru. Acesta ar trebui să fie acum urmat de: introducerea unui cadru clar (notă - De exemplu, un cod de conduită) privind interdicţia de a critica hotărâri judecătoreşti şi de a submina activitatea magistraţilor sau de a face presiuni asupra acestora şi asigurarea aplicării eficace a acestor cerinţe. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să fie invitat să emită un aviz privind dispoziţiile relevante; revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existenţa unor mijloace de informare în masă libere şi pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului şi împotriva exercitării de presiuni nejustificate şi a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar şi a instituţiilor implicate în combaterea corupţiei. Ar trebui să se dea asigurări Consiliului Naţional al Audiovizualului cu privire la independenţa sa efectivă, iar acesta ar trebui să îşi îndeplinească pe deplin rolul prin instituirea şi aplicarea unui cod de conduită în această privinţă; asigurarea faptului că persoanele care urmează să fie numite la conducerea Ministerului Public şi a DNA-ului sunt alese dintr-un număr suficient de mare de candidaţi de înaltă calitate profesională, în urma unui proces deschis şi transparent, că îndeplinesc criteriile stabilite în Acordul de colaborare instituţională, în special în ceea ce priveşte competenţa profesională, integritatea şi rezultatele înregistrate în acţiunea anticorupţie. Un aviz favorabil din partea Consiliului Superior al Magistraturii va fi un pas important în obţinerea încrederii publicului; necesitatea ca noul Avocat al Poporului să dea dovadă de o autoritate necontestată, de integritate şi independenţă, precum şi de o abordare imparţială; luarea măsurilor necesare pentru asigurarea faptului că miniştrii care fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate demisionează şi asigurarea aplicării rapide a normelor constituţionale privind suspendarea miniştrilor în cazul trimiterii lor în judecată; utilizarea de către Parlament a noilor norme pentru a adopta proceduri clare şi obiective în cazul suspendării parlamentarilor care fac obiectul unor hotărâri negative în materie de integritate sau al unor condamnări pentru acte de corupţie şi stabilirea de termene reduse pentru prelucrarea cererilor din partea organelor de urmărire penală de ridicare a imunităţii parlamentarilor. Ar trebui să se furnizeze o justificare completă dacă Parlamentul nu permite ca activitatea de asigurare a respectării legii să se desfăşoare normal.

2. Reforma sistemului judiciar, integritatea, lupta împotriva corupţiei

Prezenta secţiune analizează progresele înregistrate în raport cu obiectivele specifice stabilite în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare şi cu recomandările formulate anterior de Comisie. Aceste recomandări rămân valabile şi vor fi evaluate în următorul raport.

Reforma sistemului judiciar

Prima recomandare prevăzută de raportul din luna iulie cu privire la reforma sistemului judiciar se referea la punerea în aplicare a tuturor celor patru coduri juridice (notă - Noul Cod civil şi noul Cod penal şi codurile de procedură aferente au fost adoptate în 2009 şi 2010, dar, până în prezent, doar Codul civil a intrat în vigoare. Nu se ştie cu siguranţă când vor intra în vigoare celelalte coduri, dar autorităţile au confirmat recent că intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă va avea loc la data de 1 februarie 2013). Calendarul de punere în aplicare a acestei reforme-cheie rămâne incert. Intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă este în continuare prevăzută pentru februarie 2013. Intrarea în vigoare a Codului penal şi a Codului de procedură penală este programată cu titlu indicativ în februarie 2014. Este nevoie de mai multă claritate cu privire la modul în care se poate evita amânarea în continuare a acestor date.

De la ultimul raport, Ministerul Justiţiei a stabilit o strategie multianuală pentru punerea în aplicare a codurilor, care cuprinde şi aspecte referitoare la resurse. Evaluarea efectelor posibile ale codurilor numai după adoptarea lor de către Parlament creează o incertitudine suplimentară, iar o evaluare completă a impactului asupra resurselor umane este prevăzută doar pentru 2014 (notă - Raportul MCV din iulie 2012 a atras atenţia asupra necesităţii de a face o distincţie între impactul codurilor asupra resurselor şi aspectele mai generale referitoare la volumul de lucru în sistemul judiciar). Acest proces va fi complicat dacă textul codurilor este în mod frecvent rediscutat: obiectivul general de a garanta faptul că actul de justiţie poate fi continuat şi administrat cu mai multă eficacitate şi mai rapid nu ar trebui să fie pierdut din vedere, de exemplu în prezentarea în instanţă a dovezilor în dosarele de corupţie.

Cea de a doua recomandare se referea la presiunea generală exercitată de volumul de muncă asupra sistemului judiciar din România şi la necesitatea de a restructura instanţele şi parchetele, reechilibrând numărul de angajaţi şi sarcina de lucru. Guvernul remediază în prezent sursa acestei probleme, prin modificări legislative (notă - De exemplu, înlocuirea procedurii judiciare cu o procedură administrativă de gestionare a chestiunilor legate de taxele de primă înmatriculare a unei maşini - care se preconizează că va degreva instanţele de aproximativ 100.000 de dosare), abordând unele dintre cauzele speciale ale unui val de dosare noi. Astfel de eforturi pentru reducerea volumului de muncă în punctele din cadrul sistemului supuse presiunii pot fi mai eficace decât încercările de a rezolva problema prin creşterea numărului de judecători şi procurori, ceea ce ar putea risca, de asemenea, să pună în pericol îmbunătăţirile aduse recent în ceea ce priveşte calitatea şi formarea noilor practicieni.

Ultima recomandare se referea la crearea unui grup de largă reprezentare care să monitorizeze reforma judiciară. Această recomandare a reflectat necesitatea de a se ajunge la un consens pentru reformarea sistemului judiciar. De la raportul din luna iulie nu s-a realizat niciun progres în ceea ce priveşte reunirea în mod eficace a actorilor-cheie.

Răspunderea sistemului judiciar

Noul cadru juridic privind Inspecţia Judiciară, adoptat în 2011, a permis acestei instituţii să îşi atingă obiectivele cu mai multă eficacitate, ceea ce a avut ca rezultat adoptarea a 21 de noi măsuri disciplinare în primele sale luni de activitate (notă - Un caz deosebit de important din timpul verii a dus la suspendarea pe durata cercetărilor a unui procuror care este, de asemenea, membru al Consiliului Superior al Magistraturii). Ministerul Justiţiei a sprijinit noul inspectorat printr-o serie de măsuri practice, inclusiv prin punerea la dispoziţie a unui nou sediu central. Mai multe lecţii cu un caracter general învăţate din cazuri individuale ar putea fi incluse în politica comună recomandată de Comisie astfel încât Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) şi Guvernul să promoveze răspunderea şi integritatea în cadrul procedurilor judiciare şi legislative.

Un alt element esenţial al reputaţiei şi răspunderii sistemului judiciar este procedura de numire a magistraţilor. Noile dispoziţii privind promovarea magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie par să fi introdus o nouă rigoare în cadrul sistemului: pare mai important să se menţină calitatea concurenţei mai degrabă decât să se remedieze lacunele percepute, care se pot dovedi a fi de scurtă durată.

Consecvenţa şi eficacitatea acţiunii judiciare

Consecvenţa şi transparenţa procesului judiciar sunt elemente-cheie pentru credibilitatea şi eficacitatea acestuia. De la raportul din luna iulie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a continuat să ia măsuri concrete în vederea unificării jurisprudenţei şi a îmbunătăţirii calităţii acesteia, asigurând transmiterea hotărârilor către instanţele inferioare şi îmbunătăţind accesul online. Transformarea treptată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o instanţă de casaţie cu drepturi depline, cu mai puţine responsabilităţi în materie de soluţionare a recursurilor, ar sprijini, de asemenea, concentrarea asupra unificării jurisprudenţei privind chestiunile de drept. Procedura de recurs în interesul legii contribuie deja la înregistrarea de progrese în această direcţie. Va fi important să se asigure că aceşti paşi înainte nu sunt puşi în pericol de un volum de muncă suplimentar rezultat din introducerea noii proceduri privind hotărârile preliminare, deşi numărul actual de judecători din completele de judecată de la ICCJ pare să ofere echilibrul corect.

Un aspect important pentru unificarea jurisprudenţei este actualizarea sistemului informatic depăşit, care limitează capacitatea de informare a judecătorilor cu privire la hotărârile pronun ate în alte cauze. Două proiecte sunt în curs. Ministerul Justiţiei intenţionează să pună în aplicare o strategie pentru ca accesul la ECRIS (principala bază de date judiciare) să se facă simplu şi rapid, iar CSM încearcă, de asemenea, să îmbunătăţească în paralel sistemul existent „Jurindex" (un sistem alternativ). Ar fi util ca aceste iniţiative să progreseze în tandem (notă - Ministerul Justiţiei a lansat, de asemenea, un proiect pe termen mediu pentru a contribui la codificarea legislaţiei, cu posibile modificări în scopul accelerării procesului de actualizare).

Eficacitatea acţiunii judiciare

Abordarea Înaltei Curţi în ceea ce priveşte dosarele de corupţie la nivel înalt a continuat să se caracterizeze printr-un grad binevenit de administrare proactivă a cauzelor. ICCJ a raportat progrese semnificative în gestionarea dosarelor de corupţie la nivel înalt, înregistrându-se o scădere de la 28 la 10 cauze pendinte, precum şi o creştere a numărului de cauze soluţionate în primă instanţă. În dosarele în care inculpaţii au fost condamnaţi, s-a adoptat, de asemenea, în continuare, o abordare mai proporţională şi consecventă a pedepselor.

Rezultatul este acela că justiţia este percepută ca îndeplinindu-şi mai eficient rolul disuasiv. Eficacitatea impune, de asemenea, ca asigurarea respectării legii să funcţioneze în mod eficient şi echitabil în cadrul întregului sistem. ICCJ a continuat să facă progrese în ceea ce priveşte stabilirea de standarde şi orientări pentru instanţele inferioare.

În ultimele luni, Ministerul Public, Direcţia Generală Anticorupţie şi Înalta Curte au continuat să lucreze în mod profesionist şi imparţial, uneori fiind supuse unei presiuni extreme. Rezilienţa dovedită până în prezent de instituţiile respective întăreşte concluzia că rezultatele pe care acestea le-au obţinut în materie de sancţionare a corupţiei la nivel înalt se numără printre cele mai semnificative semne ale progreselor realizate de România în cadrul MCV. Este esenţial ca acest progres să se menţină sub noua conducere. De asemenea, acesta nu trebuie să fie subminat de alte restricţii privind capacitatea agenţiilor de asigurare a respectării legii de a acţiona în justiţie (notă - De exemplu, sugestia recentă conform căreia probele colectate de autorităţile de asigurare a respectării legii în cadrul cercetării altor infracţiuni să nu poată fi utilizate în procese de corupţie).

Integritatea

De la ultimul raport, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a continuat să obţină rezultate şi să îşi dezvolte eficacitatea operaţională (notă - De asemenea, este util că s-a admis posibilitatea ca ANI să facă recurs la hotărârile Comisiei de cercetare a averilor). ANI a demarat un proiect informatic ambițios, care vizează colectarea de date privind funcţionarii aleşi şi numiţi şi efectuarea unei verificări încrucişate cu alte baze de date de stat, cum ar fi registrul comerţului sau administraţia fiscală, în scopul detectării conflictelor de interese. Acest proiect va necesita însă resurse suplimentare pentru a putea fi derulat la întreaga sa capacitate.

O preocupare majoră rămâne faptul că rapoartele ANI sunt în mod frecvent contestate, chiar dacă bilanţul acţiunilor câştigate de ANI în cazul atacării deciziilor sale în instanţă este pozitiv. Agenţia, Consiliul Naţional de Integritate (NIC) şi personalul acestora au făcut deopotrivă obiectul unor frecvente atacuri politice şi mediatice. Parlamentul nu a aplicat rapoartele ANI, chiar şi atunci când erau confirmate de hotărâri definitive ale instanţelor (a se vedea cele de mai sus). În noiembrie 2012, ANI a emis patru rapoarte de incompatibilitate privind miniştri şi înalţi funcţionari. Toate cele patru rapoarte au fost contestate în instanţă şi niciunul dintre cei vizaţi nu a demisionat din acest motiv (notă - Trei ministri vizaţi au contestat raportul în instanţă. Un alt înalt funcţionar a demisionat din alte motive - şi a contestat, de asemenea, raportul). Împreună cu sugestiile frecvente de modificare a cadrului juridic al ANI, această situaţie generează o incertitudine care îngreunează capacitatea României de a face dovada instituirii unui cadru juridic solid în materie de integritate.

Lupta împotriva corupţiei

DNA a continuat să cerceteze şi să aducă în faţa instanţei cu succes dosare de corupţie. Numărul condamnărilor definitive pronunţate pe baza dosarelor instrumentate de DNA s-a dublat în 2012, în comparaţie cu anul precedent. Acestea au vizat politicieni din toate partidele importante. A existat, de asemenea, o creştere constantă a trimiterilor în judecată şi a condamnărilor în dosare instrumentate de DNA privind fraude implicând fonduri ale UE. Aceasta poate servi drept un exemplu important pentru activitatea organelor de urmărire penală, atunci când există indicii privind discrepanţe mari în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de diferite parchete.

MCV recomandă, de asemenea, depunerea de eforturi importante pentru eliminarea corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti. Sondajele indică în mod constant niveluri ridicate ale interesului public cu privire la existenţa pe scară largă a corupţiei (notă - A se vedea Eurobarometrul nr. 374 din februarie 2012, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_374_en.pdf şi indicele de percepţie a corupţiei din anul 2012 furnizat de Transparency International, http://www.transparency.org/cpi2012/results). În acest context, raportul din luna iulie a salutat Strategia Naţională Anticorupţie. Există ministere care au adoptat unele măsuri importante, iar participarea autorităţilor locale pare să înregistreze progrese (notă - În ianuarie 2013, 1 874 de primării şi 20 de consilii judeţene erau înregistrate la Secretariatul Strategiei Naţionale Anticorupţie). Ministerul Justiţiei a instituit structuri menite să contribuie la îndeplinirea obiectivelor şi care par să fi impulsionat procesul în pofida numărului lor redus. Misiunile pe teren şi identificarea celor mai bune practici dovedesc existenţa unui grad binevenit de atitudine proactivă. Este important să se asigure furnizarea resurselor corespunzătoare pentru buna punere în aplicare a strategiei. În plus, o serie de proiecte anticorupţie sunt finanţate din fonduri ale UE, inclusiv în cadrul Ministerelor Educaţiei, Sănătăţii şi Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Punerea în aplicare progresează şi în prezent sunt aşteptate rezultatele acestor proiecte.

Un alt element important este instrumentarea dosarelor de spălare de bani şi confiscarea activelor. Noul cadru juridic privind confiscarea extinsă a fost instituit în 2012, dar este încă prea devreme pentru a evalua eficacitatea sa. În ceea ce priveşte spălarea de bani ca infracţiune de sine-stătătoare, un dosar important este judecat în prezent la ICCJ. A crescut numărul cererilor înaintate către Oficiul de recuperare a creanţelor şi, în special, numărul cererilor din partea autorităţilor române. În prezent nu există statistici exhaustive cu privire la valoarea exactă a activelor confiscate, dar estimările tind să indice sume cu valoare redusă. De asemenea, nu sunt disponibile statistici exhaustive cu privire la sumele care au fost efectiv recuperate ca urmare a ordinelor de confiscare.

În sfârşit, progresele par foarte limitate în ceea ce priveşte prevenirea şi pedepsirea corupţiei legate de achiziţiile publice. Paşii înainte făcuţi în combaterea corupţiei la nivel înalt nu au fost însoţiţi de progrese în domeniul achiziţiilor publice. Instrumentarea dosarelor pare să dureze mult, parţial din cauza necesităţii unei expertize financiare specifice, ceea ce conduce la problema specială a contractelor încheiate înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu privire la infracţiune. Pedepsele pentru funcţionarii implicaţi în dosare de fraudă în materie de achiziţii publice sunt în continuare foarte mici, iar legea nu prevede posibilitatea unei anulări pe motive de conflict de interese a proiectelor care au fost deja executate. Există, de asemenea, mari îndoieli cu privire la eficacitatea organelor de urmărire penală care gestionează aceste cazuri. (notă - Cazurile rezultă din monitorizarea de către Comisie a legislaţiei privind achiziţiile publice, atunci când există dovezi solide privind acţiuni ilegale care par să nu fi fost cercetate de organele de urmărire penală) Propunerile recente par să pună în discuţie baza instituţională independentă şi stabilă, care este esenţială pentru realizarea de progrese reale.

O abordare mai sistematică a verificărilor, rol destinat în modul cel mai logic ANI (cu noi resurse), ar asigura, de asemenea, o punere în aplicare uniformă şi sistemică şi ar oferi o cale de urmat utilă.

3. Concluzie

Prezenta evaluare arată că România a pus în aplicare doar unele dintre recomandările Comisiei care vizau restabilirea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar. Deşi Constituţia şi rolul şi hotărârile Curţii Constituţionale au fost respectate, angajamentele referitoare la protecţia sistemului judiciar împotriva atacurilor, la înlocuirea miniştrilor împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri în materie de integritate şi la demisia parlamentarilor care fac obiectul unor hotărâri definitive în materie de incompatibilitate şi conflicte de interese sau care au fost condamnaţi definitiv pentru corupţie la nivel înalt nu au fost puse în aplicare pe deplin. În acelaşi timp, nu au fost făcute încă numirile la conducerea Ministerului Public şi a DNA-ului.

Comisia consideră că alegerea unui nou Parlament şi numirea unui nou Guvern oferă ocazia de a respecta pe deplin şi cu rapiditate aceste recomandări. Comisia solicită noului Guvern să ia măsurile necesare.

De asemenea, Comisia remarcă necesitatea accelerării progreselor în ceea ce priveşte recomandările sale referitoare la reforma sistemului judiciar, la integritate şi la lupta împotriva corupţiei. Comisia va monitoriza îndeaproape progresele, în cadrul unui dialog constant cu autorităţile române, iar la sfârşitul anului 2013 va prezenta un raport cu privire la procesul de reformă”.