Vreau să scriu acum ALTFEL despre România pe care o înjurăm toţi, aproape zilnic, din cauza apucăturilor negative instalate în popor şi manifestate din plin (tot zilnic) între şi printre Carpaţi. Nu, nu vreau să fac apologia trecutului glorios, dar voi face referiri la trecut. Nu vreau nici să repet numele "grele" din istorie, inventică, ştiinţe sau sport şi nici să (re)afirm primatul omenirii în spaţiul dacic. Nu o să invoc credinţe străbune, sacrificii sau valori româneşti autentice. Nu... Şi pentru că deja v-am spus ce NU o să fac, să vedem ce vreau de fapt să spun!
Vreau să spun că România NU îşi merită din plin toate calificativele mizerabile care i se pun azi în cârcă! Poate părea absurd acest lucru pentru că pentru fiecare "acuzaţie" există "probe" concrete. În România toată lumea fură, toţi sunt corupţi, este sărăcie extremă, este proslăvită nemunca, lenea, laşitatea etc. Da, e adevărat, nu neg asta. Dar...
Cum am ajuns noi aici??? De ce am ajuns noi, românii, lideri mondiali în tot ce e rău? De ce fugim justificat de România şi găsim tot ce e bun în alte locuri, străine de noi? Hai să ne întoarcem puţin la cauze căci acolo găsim mai mult decât un simplu răspuns!
Aproximativ 90% din timpul istoriei noastre cunoscute noi, românii, am fost sclavii altora! Am fost (pe bune!) subjugaţi, dominaţi, conduşi, executaţi, nedreptăţiţi, alungaţi, furaţi, ucişi, batjocoriţi. De către cine? De către toate aceste popoare spre care fugim azi. De către unguri, turci, nemţi şi austrieci, de ruşi, mă rog, cam de toate Imperiile din zonă!
Nu a existat vreun RĂU pe pământ care să nu fie experimentat pe pielea noastră, ca popor. Imperiile moderne (SUA, Marea Britanie, Franţa etc) ne-au trădat şi vândut ca pe-o marfă când, în 1945, ne-au lăsat pe mâna comuniştilor ruşi. Aşadar, dacă tot răul din lume a rămas concentrat în spaţiul românesc, asta este şi din cauză că tot acest rău a venit importat gratis de la aceste popoare, astăzi moderne şi dezvoltate ca civilizaţie.
Nu există pe lume fărădelegi mai mari decât cele săvârşite de aceste popoare europene contra românilor şi spun asta bazat pe dovezi istorice reale! Românii, care n-au vrut nimic, de la nimeni, care n-au râvnit la altceva decât să fie lăsaţi în pace, au fost maltrataţi, duşi şi ţinuţi în sclavie secole de-a rândul pentru singura vină că erau mai puţini decât Imperiul vecin, pentru că erau mai slabi, mai toleranţi, mai "cuminţi"! În timpul acesta românii au muncit! Pe munca lor de secole şi-au clădit imperiile multe din "valorile" lor actuale. Şi pe munca românilor aceste Imperii au progresat spre ceea ce sunt azi, ca popoare civilizate! Nu ne-am "ridicat", nu am "evoluat" pentru că eram prea preocupaţi, ca popor, să supravieţuim! Şi pentru că toţi aceşti civilizaţi ai lumii moderne ne-au jefuit la propriu de tot ce aveam noi mai scump, mai preţios, atât în plan economic cât şi în plan cultural sau administrativ-politic.
Acesta a fost un preambul. Nu vreau să mai insist pe argumentul istoric, dar vreau să ştim de unde plecăm, cu ce moştenire (nu doar genetică!) venim azi, în mileniul III, ca să pretindem naţiunii supravieţuitoare să se manifeste ca şi cum ar fi fost secole şi milenii anterioare o naţiune imperială, dominatoare! Nu putem fi decât ceea ce suntem prin "naştere", prin creştere şi "educaţie", prin formare în timp. Nu putem privii semeţ spre întreaga lume când timp de două milenii am fost slugile acestei lumi! Nu putem înfrunta o civilizaţie ridicată pe spatele robiei noastre cu armele slugii eliberate (în sfârşit!)! Privind aşa lucrurile, ar fi înţelept să ne înţelegem trecutul, de fapt tragedia, boala şi mizeria în care am colcăit, nu trăit, atâta amar de timp.
În acest context, ce poţi să ceri ţăranului răsculat şi eliberat? N-are "şcoala" democraţiei, n-are asimilate încă integral valorile umaniste moderne, de fapt nici nu prea ştie ce e acela modernism! Ce filosofi autentici şi de răspândire mondială am dat noi lumii? Ce curente de gândire au "inventat" românii? Când au avut ei timp să gândească la scara filosofiei vieţii sau dezvoltării sociale eficiente? Am avut "evadaţi" geniali care au străpuns pătura largă a mediocrităţii şi au "explodat" prin genialitatea lor, motiv pentru care îi venerăm, dar nu putem vorbi de generaţii! N-am avut în toată istoria noastră românească nici măcar O GENERAŢIE liberă de la cap la coadă!
Să ne întoarcem la ziua de azi. E corect că avem o viaţă, nu mai multe şi e sănătos să ne dorim s-o trăim cât mai bine, cât mai frumos şi fericit. Şi mergem acolo unde acest TOT benefic există de secole sau de decenii. Acolo unde se trăia acum o sută de ani cum se trăieşte în România acum. Sau poate mult mai departe în timp... Românii merg "afară" ca să muncească pentru că NU AU TIMP să aştepte în ţară o dezvoltare sănătoasă a democraţiei şi bunăstării. Ştiu că viaţa e scurtă şi ne-am dori să trăim ACUM bine, nu peste alte zeci, sute de ani! Dar pentru ca să creşti de la ZERO la infinit nu poţi să sari etapele...
România îşi trăieşte azi durerea naşterii din nou, trece prin chinurile refacerii şi aşezării în normal. Plăteşte un preţ greu pentru asta. Plăteşte prin sărăcie, printr-o clasă politică general coruptă, prin conducători iresponsabili, prin injustiţie şi multe altele asemănătoare prin gravitate. Dar era FIRESC să se întâmple astfel! Nu poţi cere unui dezhidratat, unui muritor de foame ce abia învaţă să mănânce cu furculiţa să câştige o cursă de 100 m împotriva campionului mondial! Staţi puţin... Noi încă ÎNVĂŢĂM ce înseamnă democraţia pentru că habar n-avem ce e asta şi cu ce se mănâncă. Uniunea Europeană vine mereu şi ne învaţă, ne dă reguli, ne induc principii moderne, iar noi ne uităm la toate astea cu ochii mari şi nedumeriţi! Încă învăţăm...
În tot răul ăsta care compune viaţa din România, binele este dat de evoluţie. Am pornit de la sub zero şi acum poate abia am intrat pe plus. Am creat instituţii europene, am inclus câteva din principii şi am încercat să respectăm câteva reguli. Trebuie să ne obişnuim cu astea, iar asta cere timp! Nu infinit, dar suficient pentru ca regula europeană să devină obişnuinţă, pentru ca timpul să cimenteze în România bunăstarea. Nu voi prinde poate în timpul meu o Românie cu adevărat modernă, dar cel puţin ŞTIU de ce şi am posibilitatea să aleg în cunoştinţă de cauză. Rămân aici şi mai pun şi eu o pietricică la construcţia viitoarei Românii sau n-am timp pentru asta şi plec să-mi trăiesc traiul? Oricare din variante este corectă dacă o aleg eu, liber de constrângeri şi conştient de urmări.
Pe final, ca o concluzie, am să vă spun aşa: dacă România nu a murit când era sub talpa imperiilor şi când românul nu avea voie nici să-şi ridice privirea din pământ atunci cu siguranţă nu va muri nici acum, când istoria ne dă o şansă! Şi atunci când şansa asta va fi valorificată de români autentici, responsabili şi care să nu poarte în caracter reflexe de slugă şi sclavie, atunci România va deveni ceea ce acum doar în vise este, un tărâm binecuvântat cu tot ce este mai frumos, cu oameni şi bunăstare, cu un popor curat şi curăţit de blestemele istoriei trecutului.
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu