România nefuncţională

Am să vă spun de ce ar trebui, la această oră, ca Traian Băsescu, Victor Ponta, Stroe, întreg Guvernul şi toţi şefii de departamente din plan central şi local să-şi dea demisia! De ce ar trebui ca aceşti oameni să răspundă mai mult decât cu funcţia pentru moartea celor două persoane în accidentul aviatic din Munţii Apuseni!

Vi se pare absurd? Vi se pare că cer prea mult, că mă las purtat de emoţii şi sentimentalisme ieftine? Am să argumentez, iar dacă dvs aveţi contraargumente solide sunt gata să vă ascult!

O instituţie a statului este condusă de un şef. Mă rog, până sus de tot există un număr mai mare de şefi. Şeful cel mai mare coordonează funcţionarea mai multor instituţii în timp ce şeful cel mai mic se ocupă doar de funcţionarea unui departament, a unui sector mărunt dintr-o anumită instituţie. Dacă sectorul administrat de X nu funcţionează, nu poate să-şi facă datoria, nu răspunde misiunilor pentru care există atunci e clar că şeful este cel responsabil. Dacă eu am în subordine 10 oameni şi dacă nu-i pun la treabă, dacă nu le spun nimic, dacă îi las de capul lor atunci acei oameni nu vor face nimic util. Dacă dimpotrivă sunt aspru (în sens bun), dacă sunt exigent, dacă le cer performanţe maxime atunci cei zece se vor strădui să dea ceva, să obţină rezultate. În cazul acesta instituţia de 10 oameni coordonată de mine FUNCŢIONEAZĂ!

Când o instituţie NU funcţionează, atunci singurul cu adevărat responsabil e şeful care o conduce. O instituţie a statului nu este pasivă, inactivă sau ineficientă pentru că nu are oameni, pentru că nu are personal suficient sau calificat. Sunt arhipline instituţiile statului de funcţionari, de ingineri, tehnicieni, militari, şoferi, secretare şi consilieri. Avem, în România peste un milion de funcţionari publici angajaţi la stat. Pentru ca acest milion să fie extrem de activ, să fie eficient şi să-şi facă datoria este absolut obligatoriu ca în fruntea instituţiilor să fie şefi responsabili, care să facă instituţiile funcţionale. 

În general, funcţionalitatea adevărată a unei instituţii o descoperi în situaţii de criză, nu atunci când lucrurile sunt calme, normale. E ca în război. Soldatul poate să fie bine antrenat, să participe la aplicaţii, la antrenamente, dar când e vorba de situaţii reale de luptă să dea bir cu fugiţii! Sau să lupte ca un erou!!

Accidentul aviatic din Apuseni a fost o astfel de situaţie de criză în care instituţiile statului au fost testate. Acestea au trebuit să facă faţă unei situaţii reale care pretindea maximum de profesionalism şi operativitate. Atunci şi acolo am văzut dacă şefii de instituţii şi-au făcut anterior datoria şi dacă au creat în subordinea lor instituţii funcţionale! N-au făcut-o!

STS, Poliţia, Armata, Jandarmii, SRI, ISU, Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, ROMATSA etc, toate – fără excepţie! – au fost moarte, inactive, nefuncţionale! Aşa sunt şi ACUM, la câteva zile după producerea accidentului! Ieri, aceiaşi săteni care au descoperit victimele au tractat şi epava avionului, scoţând-o din pădure prin forţe proprii, nu prin constribuţia instituţiilor statului! Acum, în acest moment (ca şi în zilele trecute) toată situaţia de CRIZĂ este gestionată şi rezolvată de ţăranii români, de sătenii care locuiesc prin satele din zonă, de voluntari români, oameni simplii, nu de autorităţi!

Aceasta fiind realitatea, concluzia ar fi că toţi, dar absolut toţi cei care sunt implicaţi în coordonarea şi conducerea instituţiilor statului responsabile în acesată situaţie de criză trebuie să fie demişi sau să-şi dea demisia! Pentru că au creat şi şi-au subordonat instituţii nefuncţionale! Pntru că tot acest imperiu de Stat este mort, inactiv şi consumator inutil de fonduri imense! Pentru ca Statul să renască, să devină viu şi funcţional, pentru ca Instituţiile să devină puternice şi să obţină rezultate conform cu cerinţele momentului e nevoie de alţi şefi! De oameni competenţi, nu de marionete care să doarmă pe ei, nefăcând nimic. 

De aceea am spus că ACUM s-ar impune demiterea sau demisia tuturor responsabililor, până la cel mai înalt nivel, fără partizanate sau patimi duşmănoase. Ai gestionat un sector care nu a funcţionat. Din cauză că instituţia ta nu face nimic mor oameni! Aşa că... du-te acasă! PLEACĂ! Oricine ai fi!

Ei nu vor pleca... Pe cei mari n-are cine să-i dea afară. Cei mari vor sacrifica nişte şefi mai mici ca să dea satisfacţie aparentă mulţimii indignate. Apoi îşi vor negocia mai departe funcţii, avantaje, procente. Mâine-poimâine vom fi iar martorii ironiilor hă-hă-ite venite din partea lui Băsescu, ale replicilor idioate marca Ponta, ale discursurilor goale de conţinut ţinute de Antonescu şi ale criticilor bucuroase de această oportunitate venite dintr-un PDL anemic. Nimic eficient, profesionist, nimic care să schimbe cu adevărat înspre bine funcţionarea instituţiilor. 

Într-un vis de-al meu absurd vedeam o Companie de paraşutişti români lansată pe un “front” larg de 20-30 km pătraţi cu misiunea “de luptă” de a-i găsi pe supravieţuitorii accidentului aviatic în timp record. Vedeam vreo două-trei maşini blindate de teren forţându-şi calea prin pădurile pline de lupi având în cabină câte o călăuză cunoscătoare a terenului. Vedeam nişte tehnicieni în comunicaţii care să pună imediat la dispoziţie date privind localizarea foarte exactă a supravieţuitorilor, cu marjă de eroare de câţiva metri. În fine, în visul meu absurd vedeam un ministru care să-şi întrerupă somnul şi – de ce nu? – un preşedinte care să-şi întrerupă excursia în Israel. Pentru a veni la comanda Celulei de Criză. Pentru a o salva pe Aura Ion şi pentru a-l salva pe Adrian Iovan! Oricum, în comparaţie cu aceşti politicieni de duzină eu recunosc că visez absurd. Diferenţa e că în visul meu cei doi care au murit sunt salvaţi, trăiesc şi se bucură azi de viaţă. În realitatea gestionată însă de aceşti incompetenţi cei doi sunt morţi şi chiar în aceste momente... îngropaţi!

Dumnezeu să ne ajute, iar pe eroii noştri morţi să-i odihnească în pace!

Cornel SABOU