Criza din USL se îndreaptă tot mai mult spre o ruptură definitivă. De ce s-a ajuns aici? Cine este vinovat pentru ruptura din USL? Încerc să răspund la aceste întrebări cu o analiză scurtă, la obiect şi fără a fi în vreun fel părtinitor.
În primul rând voi pune în discuţie doar două persoane, respectiv liderii PSD şi PNL, deoarece aceştia sunt exponenţii principali ai puterii. Lăsăm deoparte acum celelalte influenţe care se exercită asupra celor doi şi vom limita analiza la ceea ce au propus şi au decis Victor Ponta şi Crin Antonescu.
La început, PSD şi PNL au negociat o anumită structură guvernamentală. Bună sau rea, aceasta a fost până la urmă acceptată de cei doi şi pusă în executare. În timp, Antonescu a avut probleme cu câţiva miniştri liberali, Chiţoiu de la Finanţe şi Stroe de la Interne. Ambii au demisionat. În mod normal, conform vechii negocieri acceptate de ambele părţi, PNL trebuia să propună alţi doi miniştri în locul celor demisionaţi, iar Ponta să-i numească fără comentarii.
Nu s-a întâmplat aşa. Pentru că Antonescu a propus miniştri noi, DAR a condiţionat numirea lor de schimbarea structurii guvernului, respectiv de alocarea unui post de vicepremier pentru noul Ministru de Interne, post care nu figura în vechea înţelegere. Conform primei versiuni, liberalii aveau un vicepremier, dar nu în persoana Ministrului de Interne ci a Ministrului de Finanţe. Acum, Antonescu propunea o rocadă, adică să renunţe la vicepremierul finanţist pentru ca Johanis să preia postul de vicepremier în calitatea sa nouă de Ministru de Interne. Această propunere, însă, era în afara înţelegerii iniţiale, cea semnată de ambele părţi la formarea Guvernului. Desigur, diferenţele propuse de Antonescu nu erau mari, dar erau în afara protocolului, motiv pentru care PSD a cerut să negocieze pe seama lor. Cred că pretenţia PSD a fost întemeiată! Adică, Ponta a spus un lucru simplu: “dacă vrei să păstrezi actuala structură guvernamentală, propune-ţi miniştri tăi, eu îi numesc şi continuăm guvernarea pe aceiaşi înţelegere care a funcţionat până acum. Dacă vrei să schimbi structura negociată anterior, apoi asta nu se face aşa, prin impunere, prin ultimatum! Hai să ne punem la masă şi să negociem o nouă formulă guvernamentală”. În acest spirit, Ponta a spus că acceptă noile pretenţii liberale, dar ca o compensare vrea şi el ceva nou, respectiv un post de viceprimministru pentru Daniel Constantin. Antonescu, însă, nu a mai vrut să negocieze nimic şi asta nu am înţeles! Adică, prin propunerea făcută, Antonescu iese în afara protocolului USL şi nu acceptă să discute, să negocieze această ideea a sa de schimbare a înţelegerii anterioare.
Rezumând evenimentele, aş putea spune că principal vinovat pentru ruperea USL este Crin Antonescu. El a vrut să schimbe structura de Guvern printr-un simplu ordin, prin impunere, fără să negocieze cu partenerul său de guvernare. Nu discut ce motive avea Antonescu pentru a face asta sau dacă propunerile lui erau bune sau rele. Spun doar că el nu a procedat corect faţă de aliatul său. Când negociezi ceva şi cazi de acord, peste câteva luni când vrei să schimbi înţelegerea iniţială trebuie să faci acest lucru tot prin negociere. Nu se poate altfel dacă vorbim de lideri politici democratici, europeni. Paradoxal, un om de la care nu aveam mari speranţe, Victor Ponta, s-a comportat exemplar în acest conflict. A spus că respectă oricând vechea înţelegere şi că dacă liberalii vor o nouă înţelegere este dispus să negocieze asta. Ce putea face Ponta mai mult?
Modul defectuos în care a gestionat conflictul îl va face pe Antonescu să piardă puterea. Asta se va resimţi puternic în interiorul PNL. Este posibil ca plecând de la aceste lucruri în PNL să se construiască o mişcare de protest faţă de liderul liberal şi astfel acesta să nu mai beneficieze de susţinerea partidului la alegerile prezidenţiale. Între timp, Ponta îşi poate vedea liniştit de guvernarea deoarece el poate aduna în jurul său o majoritate chiar şi fără liberali...
Concluzie: Dacă în toată această poveste Antonescu a avut ca scop ascuns ieşirea de la guvernare atunci pot să spun că a reuşit! Dacă însă vrea să rămână la guvernare, atunci maniera sa de a face politică este deplorabilă! Şi este tot mai îngrijorător faptul că un asemenea om, care se dovedeşte iresponsabil în decizii politice însemnate, ar putea ajunge preşedintele Românei!
Pe curând...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu