Nu pot să descriu iubirea în cuvinte precise, clare sau folosind expresii uzuale. Nu pot pentru că iubirea (la fel ca orice alt sentiment) te tulbură, te zăpăceşte şi te face să fii “altfel”, aşa cum nici chiar tu nu ştiai că poţi fii! Spre deosebire, însă, de alte sentimente, iubirea produce în spiritul tău câteva efecte speciale! Nu, nu e vorba de trucaje hollywoodiene, ci de stări speciale. Paradoxal, când iubeşti chiar dacă eşti la pământ din toate punctele de vedere, chiar dacă eşti plin de datorii şi griji, de probleme materiale sau boli... te simţi bine! Când iubeşti, din tine răzbat la suprafaţă toate calităţile pe care un om le poate avea. Eşti bun, atent, dăruieşti, eşti grijuliu, preocupat de celălalt, nu dai înapoi etc. Abia atunci când iubeşti eşti un om perfect!
Când nu iubeşti, eşti plin de defecte. Chiar tu ţi le vezi, chiar tu îţi faci autocritica mereu! Eşti mereu nemulţumit, vrei mai mult. Când iubeşti nu mai vrei nimic, ai deja totul!
Când nu iubeşti eşti trist, încruntat, tăcut... Îi priveşti pe ceilalţi cu un fel de “maturitate” ratată, contemplând viaţa ca şi cum tu nu ai trăi! Când iubeşti zâmbeşti mereu, eşti senin, îţi strigi în gura mare iubirea, iar în toţi ceilalţi nu vezi decât iubirea ta, adică ceva infinit de frumos! Când iubeşti, trăieşti!
Când nu iubeşti parcă nu eşti om! Trăieşti ca un robot, urmând un program strict, cu obiective precise, cu scopuri clare. Devii sclavul propriei tale vieţi şi munceşti doar pentr a-ţi servi propriile dorinţe, dar asta nu te face niciodată mulţumit. Când iubeşti nu urmezi un traseu stabilit dinainte. Fiecare zi e o frântură de Paradis. Nu-ţi trebuie planuri pentru viitor deoarece prezentul e prea frumos ca să mai ai timp de altceva. Când iubeşti nu îţi mai doreşti fericire. O ai deja!
Nu există legi fixe ale iubirii. Iubirea nu e matematică! Nu există soluţii standard. Nu căutaţi în iubire puncte de sprijin, sfaturi, lecţii sau scopuri. Iubirea nu te duce undeva, spre ceva sau altundeva. Iubirea doar îţi dă totul azi, pentru ca azi să fii fericit! Mâine e altceva...
Pune un om să descrie în cuvintele sale iubirea şi vei vedea cum a iubit el cu adevărat. A iubit rece, calculat, absurd sau pragmatic, liber de constrângeri sau încorsetat în tot felul de teorii, a iubit cu adevărat sau doar şi-a dorit asta. După ce-l asculţi până la capăt ţine minte un lucru: un om care iubeşte nu poate să descrie asta! Un om care a iubit cu adevărat nu poate face din sentimentul pe care l-a simţit o listă de învăţături de genul “aşa da”, “aşa nu”! Atunci când iubeşti, nu greşeşti!
Da, ştiu, multe iubiri se termină prost, au final nefericit, se sting înainte de vreme. Dar asta e o altă poveste. Dacă ai iubit, atâta timp cât ai iubit, ai putut să simţi nemurirea! Dacă povestea s-a sfârşit, dacă iubirea a eşuat, dacă Raiul s-a transformat în Iad, nu iubirea e de vină. De altfel, iubirea nu poate fi vinovată decât că te-a făcut să simţi ce gust are fericirea. Apoi, dacă într-o zi nu mai simţi gustul acesta, nu dispera! Spre deosebie de cei care nu iubesc niciodată, de cei care nu pot să iubească, tu ai fost şi ai trăit în lumea perfectă pe care iubirea a construit-o în jurul tău, ai simţit ce înseamnă să trăieşti împlinit şi fericit. Pentru aşa ceva nu poate să-ţi pară rău...
Aşadar, împovăraţi sau nu de probleme, îngrijoraţi sau nu de viitor, preocupaţi de prezent sau ignoranţi, putem fiecare să sperăm în iubire sau chiar să iubim. Putem asta... Dacă vrem asta!
Ca o concluzie, dacă aş fi un “medic” al vieţii voastre v-aş spune că împotriva tuturor problemelor vieţii şi pentru rezolvarea tuturor necazurilor cu care vă confruntaţi... recomand iubire! Da, iubire fără limite! Baftă!
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu