Ochi de copil

Copilul nu stie... 

Daca te joci cu el, daca il privesti in ochi, daca il mangai, el rade. Ridica bratele spre tine cu ochii mari, cascati, cerandu-ti iubirea  cand tu, poate, esti stresat de facturi, cheltuieli, datorii.

Copilul nu minte... 

El plange cand ii este foame si cere concret ceea ce vrea. Eventual, daca poate, merge si isi ia singur.

Copilul te venereaza... 

Mama si tata sunt lumea lui. Descopera lumea prin tine, te asculta, te urmareste si te copiaza. Nu stie ce e bine si ce e rau. El stie ca asa ii este bine!

Copilul e drept... 

El nu va „pune deoparte” nimic. Nu se asteapta la „zile negre”. Toate zilele sale sunt pline de lumina pe care i-o dai tu. Multa sau putina, nu de el depinde asta.

Copilul e asa cat timp il vei proteja. Cu timpul, va creste si va deveni mai mult sau mai putin independent. Va invata, tot de la tine, ce este prefacatoria, teatrul, minciuna, tradarea. Va deveni intr-un fel, dincolo de copilarie...  

Va fi ca NOI!

Lasati copiii sa vina la mine!

Si lasati-ma (un minut doar) sa mai vad lumea prin ochii lor curati si limpezi. Prin... Ochi de copil...

Cornel SABOU