Societatea românească este bulversată în această perioadă de marele scandal al dosarelor SIPA, un scandal despre manipularea unor dosare care conţin informaţii compromiţătoare despre magistraţii importanţi din România. Fiecare site de ştiri publică non-stop informaţii noi despre evoluţia scandalului, interviuri, reacţii şi materiale de analiză. Un lucru vreau să adaug aici, un lucru care am observat că scapă celor implicaţi în analizarea fenomenului...
Se vorbeşte despre soarta unor dosare. Ce conţin acele dosare? Informaţii, probe compromiţătoare despre judecători şi procurori. La ce se folosesc aceste informaţii? Evident, la forţarea obţinerii unor sentinţe de condamnare sau achitare. Adică, judecătorul care are în lucru un dosar este şantajat de cel care are acces la informaţiile compromiţătoare şi obligat astfel să dea sentinţa care i se dictează! În acest fel se pot condamna oameni nevinovaţi, se pot salva de la condamnare oameni vinovaţi sau se pot obţine mandate de ascultare nelegale etc. Este evident acest lucru pentru că altfel nu ne este greu sa ne imaginăm că pentru o decizie dreaptă, legală, susţinută de probe nu este nevoie de efectuarea unei presiuni şantajiste!
Pe scurt, se spune că judecătorii şi procurorii au fost urmăriţi informativ, filaţi, că viaţa lor a fost trecută sub microscop şi orice detaliu care ar putea fi compromiţător a fost documentat şi arhivat. Ceea ce nu se spune în acest scandal este faptul că în multe cazuri magistraţilor le-a fost înscenată o situaţie compromiţătoare!
Magistraţii sunt oameni, supuşi greşelilor la fel ca toţi ceilalţi oameni. Aproape fiecare au secretele lor de viaţă, cum avem şi noi, aproape toţi. Mă refer la secrete care ar părea compromiţătoare dacă ar fi expuse public. Indiferent ca e vorba de bani negri, de relaţii sexuale, de deviaţii comportamentale, vicii ruşinoase sau orice altceva care nu face parte din viaţa vizibilă a omului, aceste situaţii pot duce la distrugerea carierei unui om, mai ales în sectorul acesta sensibil, al magistraturii, loc în care se presupune că oamenii sunt "speciali", incoruptibili, un fel de elite ale societăţii. Problema a apărut atunci când s-a constatat că aceşti oameni "perfecţi" chiar există în carne şi oase! Adică, oameni (judecători, procurori) care nu au nimic compromiţător în viaţa lor, care nu pot fi şantajaţi sau forţaţi să dea o sentinţă ce vine în contradicţie cu propria lor convingere. Pentru aceşti oameni, la timpul respectiv, SIPA (susţinut probabil de forţe oculte din alte servicii de informaţii) au înscenat situaţii care să compromită magistratul. Indiferent că vorbim de "accidente", de petreceri cu "circuit închis" unde sunt drogaţi fără ştiinţa lor sau de alte situaţii "speciale" în care sunt aduşi, aceşti oameni făra pată au fost "murdăriţi" de sistem. Apoi, s-a întocmit dosarul şi a început şantajul... Cel care intrase în magistratură curat, fără pată, cu convingeri proprii şi idealuri a sfârşit pus la colţ de sistemul securist românesc!
Cam aşa stau lucrurile aici. Magistraţii sunt oameni, au greşelile lor. Dacă n-au, atunci le facem "noi", le inventăm, nu contează. Important e să-i putem forţa ca să dea anumite sentinţe. Doar ANUMITE sentinţe! Nu interesează pe nimeni că Ion de la ţară i-a dat în cap lu' nevastă-sa. Dar acolo unde sunt mulţi bani în joc, terenuri, cariere politice sau profesionale ce trebuie salvate sau... distruse, acolo e nevoie de magistraţi slabi!
Pentru mine, oarecum un cunoscător al acestui sistem, rămâne în picioare o întrebare. Cine conduce această structură care controlează magistraţii? Nu e un politician. Cam toţi politicienii au dosare, începând de la Ion Iliescu, Traian Băsescu până la ultimul venit. Şi nu pare să fie nici... din România! Zău aşa! :)
Pe curând...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu