Am lucrat trei saptamani, ca bucatar, la Hotel "Mara" din Baia Mare. Apoi, am demisionat...
Bucataria a fost o pasiune toata viata mea. Bunica si mama au fost bucatarese, iar eu, de mic copil, am inceput sa fac de mancare in casa pentru fratii mei mai mici.
Prin 2015 m-am decis sa profesez in domeniu, asa ca am urmat un curs de calificare si am obtinut o diploma. N-o sa va stresez cu alte detalii ale parcursului meu profesional in acest domeniu ci am sa ajung direct la momentul "Hotel Mara"...
La inceput n-am inteles de ce ditamai Hotelul Mara din Baia Mare face anunturi de angajari pe... facebook! Si asta prin contul personal al sefei de la bucatarie, Laura Petrus. Am zis, totusi, hai sa incerc!
Ca sa intelegeti... Bucatari se cauta mereu si peste tot. E plin internetul de anunturi, puteti verifica asta personal. Problema e ca in multe locuri sunt tepari, ca peste tot, de altfel, in Romania. Te ia, te "angajeaza", muncesti apoi vezi banii la sfantu'-asteapta! Romania n-a trecut inca de faza asta a "facutului de bani" prin teapa trasa angajatilor, iar fenomenul, credeti-ma, are proportii de masa!
De aceea m-am dus la "Mara". Brandul acestei unitati era unul bun. Salariul promis, de mizerie (1.500 lei/luna, pt bucatar, cu program de lucru ZILNIC - 7 din 7 pe saptamana! - cate 6 ore/zi), dar am zis ca o perioada n-o sa fiu stresat de asta. Voiam sa muncesc, repet, din pasiune si aveam suficienta maturitate ca sa inteleg ca o plata mai buna va veni doar in timp, pe competenta dovedita. Asta, evident, cu conditia ca unitatea la care lucrezi sa fie una structurata pe criterii de performnanta, nu altfel.
Asa ca... am inceput serviciul! Laura asta de care v-am zis era sefa mea. Ea n-avea treaba in mod direct cu bucataria. Statea doar in birou. La bucatarie munceau bucatarii, bucataresele. Colectiv fain acolo. Toti, prost platiti! Salarii de 14-17 milioane in conditiile in care unitatile cu brand cunoscut din Romania ofera bucatarilor salarii de o mie de euro!
Colectivul format din bucatarese cu mare experienta care lucreaza in acest domeniu de pe timpul dacilor! Am povestit cu ele... S-au adunat la "Mara" tot din cauza tepelor care se trag la salarii in acest domeniu. "Acolo, acolo si acolo degeaba mergi. Nu te plateste! Doar promisiuni..." imi spuneau cu tristete. Asa ca prefera un salar mai mic, dar sigur.
Treaba mea era sa prepar micul dejun pentru cei cazati in Hotel. Doua mese, una calda si una rece. Cu zeci de produse la oferta. Mezeluri, branzeturi, legume, lactate, fructe etc. Aveam de lucru fara oprire, dar exact asta-mi doream. SA MUNCESC!
Pana a inceput sa-si bage nasul asta de care ziceam ca-i sefa, Laura. M-a luat intr-o zi, m-a dus in depozitul de legume si mi-a aratat o lada de castraveti mai cocarjiti, cumparati de ea mai demult, dar nefolositi de nimeni pentru ca... nu aratau bine. Imi spune CLAR: "folosesti castravetii astia pentru ca nu ne putem permite atatea pierderi!". Intr-o dimineata fac cum zice ea, folosesc castravetii aia. Se intoarce la mine cu o falca in cer: "Tu n-ai vazut ce urat arata castravetii astia? De ce n-ai folosit de ceilalti?" "Pt ca asa mi-ti spus dvs, sa-i folosesc musai pe astia ca nu va puteti permite pierderi"... "Lasa, nu ma baga pe mine, ce bucatar esti tu sa scoti asemenea castraveti afara?". Wooops!
Alta zi vine si ma pune sa sigilez niste sunca proaspata din care taiam felii ca sa pun pe un platou. "Gata, nu mai folosesti sunca asta pana nu dai afara toate resturile care au ramas in frigider" zice madam... Se adunasera acolo de mai multe zile. Capete, bucati care nu aratau bine, resturi de tot felul de la salamuri, sunca, afumaturi etc. Am facut platou numa din resturile alea. A fost groaznic, adica aratau foarte urat, dar era decizia ei, ce puteam face eu? Atunci m-am gandit prima oara sa plec...
In fine, au fost mai multe faze de astea penibile, nu vreau sa insist. Acuma zicea un lucru, apoi se contrazicea si dadea vina pe tine... Un exemplu viu, sub ochii mei, de oportunism si prostie, cu orgoliul inaltat sus, pe varful nasului!
Patroana, dna Mihaila, o femeie de toata isprava! Jos palaria! Extrem de atenta cum vorbea cu angajatii, plina de respect si maniere, se vedea diferenta de "clasa" fata de stupida asta de Laura. Venea zilnic la mine sa-i prepar un mic dejun pentru ea sau pentru tatal dansei. Mi-a laudat in mod deosebit salata de beuf si vinetele. Mereu cu zambetul pe buze. O lady!
Gaseam momente sa ajut bucataresele care pregateau pranzul sau masa de seara. Zile la rand am facut eu pireul de cartofi. Imi iesea perfect si doamnele se mirau. "Ce face oare, Cornel, de-i iese pireul asa bun?" Ma barfeau... :)
Doua zile am bolit pe acasa, rupt de febra, cu falca umflata de la curentul care bantuia prin bucatarie. "Iar esti bolnav" mi-a reprosat Laura intr-o zi...
Am anuntat-o ca demisionez. Mi-a reprosat... castravetii, trei felii de ardei pe care ii taiase altcineva, dar eu i-am dat afara si trei felii de vinete care din cauza ca stateau pe masa calda, dupa cateva ore si-au schimbat aspectul si nu aratau bine. Am zambit... Nu avea rost sa ma contrazic cu ea! :)
"Sunt un bucatar slab, de aia plec" i-am spus eu ironic. Nu s-a prins... S-a bucurat. "Da, esti slab... dar de ce pleci?" :)
Asta a fost experienta mea la Hotel "Mara". Nervii mei is prea tocati de vremuri ca sa rabd in spatele meu o asemenea sefa. Nu vreau s-o jignesc mai mult.
Nu stiu daca-mi voi lua salariul pentru cele trei saptamani lucrate. N-a vrut sa-mi faca lichidare pe loc. M-a chemat in 15, "zi de salariu"...
Pofta buna, oameni buni!
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu