Prima imagine...
Un soldat se pregateste sa mearga pe front, acolo unde-l trimit superiorii sai. Isi ia ramas bun de la familia sa cu lacrimi in ochi. In urma raman o sotie iubitoare si un copil mic care abia a invatat sa spuna "tata". Soldatul lacrimeaza si el, dar "datoria" il cheama la lupta si-si infrange durerea.
Acum, Soldatul e pe front! El lupta asa cum a fost invatat, cu mult curaj, cu hotarare! Ataca un sat inamic plin cu teroristi. Se duc lupte grele, dar el, Soldatul, iese invingator. Toti inamici au fost ucisi!
Se intoarce acasa purtand cu mandrie laurii victoriei. Medalii ii atarna pe piept. Sotia iubitoare il asteapta plangand din nou, de data aceasta de bucurie. Copilul il striga din prag... "tata"!
A doua imagine...
Un sat de tarani in pustietate. Viata grea, munca multa. In satele vecine e razboi, se duc lupte. Cativa refugiati din zonele de conflict sosesc in sat si implora dupa adapost si mancare. Sunt imediat ajutati de satenii primitori. O familie primeste cativa barbati care au fugit din calea razboiului. Capul familiei cauta sa-i imbarbateze, femeia le pune pe masa de-ale gurii, iar copilul priveste mirat fetele speriate ale "oamenilor mari". Dar deodata se aud focuri de arma! Satul este atacat! Barbatii refugiati sar de la masa: "Au venit si aici" striga ei, "fugiti!". Capul familiei iese in fata casei. Unde sa fuga? Nu are de ce sa fuga. Vede niste soldati care intra pe proprietatea sa si ii admonesteaza. "Ce cautati aici, imi speriati familia, plecati imediat!". O rafala scurta si omul cade secerat la pamant. Femeia priveste naucita inca nerealizand ca sotul ei iubit e mort. Copilul, in pragul usii, se uita cu ochii mari la barbatul intins pe jos intr-o balta de sange. "TATA!"...
Totul depinde din ce parte privesti problema. Daca esti de partea unuia vei vedea o victorie, un succes, niste teroristi eliminati, un pericol indepartat si un soldat curajos care si-a facut datoria fata de tara.
Daca esti de partea celuilalt, vei vedea niste criminali care ti-au ucis familia, fara nici un motiv si fara mila! Daca ai supravietuit, vei considera justificata dorinta de razbunare. Asa se face ca tocmai ai devenit "terorist"!
Lumea e o scena pe care se "joaca" o piesa absurda. Armate regulate poarta un "razboi" cu... nimeni! Se cauta "teroristi", dar cine sunt ei, exact? Unde sunt teroristii aia? Si unde este exact granita dintre terorist si omul care-si apara Familia, sau cel care isi razbuna familia ucisa aiurea, fara motiv? "Pierderi colaterale", zicem noi... Dar cum ar fi daca maica-ta sau fiica-ta ar fi pe lista de pierderi colaterale? Ce cautam noi, de fapt, in Afganistan, Iraq sau aiurea prin Africa? Nu noi, soldatii nostri! Ce cauta acolo? Ce democratie exportam noi? Asta de acasa plina de interlopi care conduc destinele tarii? Noi, carora ne fuge poporul din tara, mergem in Afganistan sa exportam democratie? Zau?
Concluzie... N-as vrea ca Natiunea noastra sa aiba parte de "eroi" care ucid cetateni nevinovati, sau vinovati doar ca s-au nascut intr-un loc nepotrivit. Nu vreau eroi de mahala, de genul jandarmilor care au gazat zeci de mii de batrani, femei, copii... Nu vreau sa avem o Armata de soldati viteji doar impotriva unor tarani arabi neinarmati in timp ce aceiasi soldati nu-si gasesc destula vitejie ca sa infrunte un superior. Sau... mergem la lupta in Asia ca se da un salar mai mare? Cat se da pe luna pentru un om ucis aiurea pe motiv ca-i "terorist"?
Pe scurt... TERORISTII adevarati sunt aici, acasa la noi, in ROMANIA! Uneori conduc tara, alteori conduc afaceri care ne secatuiesc de puteri. AICI e nevoie de o ARMATA de EROI adevarati pentru ca aici e frontul real de lupta! Doar ca nu se da salar pentru asta...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu