Am luptat candva cu Mafia asta transpartinica nefiind altceva decat un jurnalist si folosind in aceasta lupta strict "armele" meseriei, pixul, talentul si curajul! Am fost infrant de cei care, de asemenea, au folosit in lupta armele lor... minciuna, tradarea, abuzul (sub multe forme), diversiunea etc. Am sfarsit tot ceea ce am fost la inchisoare. Apoi, am renascut supravietuind celor care ma doreau distrus pentru totdeauna.
Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Luati totul ca pe o poveste. Povestile n-au nevoie de probe juridice si nici de martori. Autorul e TOTUL. Sau autorii...
M-am "transferat" din puscarie in Spital. Fara aer, desi aer e peste tot. Din jurul meu imi luasera insa si aerul! Alb ca un mort, dar cu ochii inca plini de viata. Nu cautam nimic, nu speram ceva, nu doream altceva. Copiii i-am trimis de langa mine intr-o viata mai buna. Pe cea imposibila urma s-o traiesc singur...
Ea nu s-a temut. Nici de boala mea, nici de "ce zice lumea". Ne desparteau doua decenii, dar ne apropiau doua priviri. O mana calda pe frunte. Un sarut. O mangaiere...
Au fost cutremure in viata noastra, furtuni, vreme rea si vreme buna, soare, de toate au fost in acesti ultimi 5 ani. Printre ele, cumva, ne-am strecurat impreuna suportand orice necaz sau fericire, impartindu-le la doi.
Se spune ca intr-o zi, fostul Prim-Ministru britanic Winston Churchill se plimba pe strada cu nevasta sa. La un moment dat, femeia se opreste si vorbeste cu un gunoier care trecea pe acolo. "Cine era?" o intreaba Churchill pe sotie dupa ce au continuat sa se plimbe. "Un vechi prieten din copilarie" ii raspunde nevasta. "Vezi", zice Churchill, "daca te-ai fi casatorit cu el erai acum nevasta de gunoier". "Nu, draga", ii raspunde ea, "daca ma casatoream cu el, atunci el ar fi acum Prim-Ministru"!
Nu mai duc in spate lupte cu Mafia, nu mai folosesc arme. Nu e vorba c-au trecut anii si nici ca mi-ar fi pierit curajul, doar ca pe drumul acesta al vietii mele, in toata furtuna pe care am trait-o si-n tumultul ce-l traiesc... mi-am gasit linistea! Am primit acea frumusete care statuse ascunsa de ochii lumii si pe care am vazut-o doar eu! Macar atat mi-a dat tot ceea ce-am pierdut, puterea de a patrunde dincolo de aparente si de a vedea dincolo de zare, in orizontul infinit al fiintei umane. Puterea de a vedea corect! Si apoi de-a spera...
De aceea, datorandu-i ceea ce sunt azi, "Prim-Ministrul" Vietii sale, ii daruiesc IULIANEI, numai pentru ea, Ziua Internationala a Femeii!
Cu dragoste si recunostinta!
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu