Maria, file de poveste

Am observat că, încet-încet, nerealitatea din domeniul virtual capătă accente de veritabilă viață. Dacă nu exiști pe internet e ca și cum n-ai exista nici în viața reală. Și nu e drept! Și nu e adevărat!

De exemplu, n-am găsit pe internet nici o urmă a existenței unei femei care s-a numit Moldovan Maria Valeria (foto dreapta). De parcă nici n-ar fi trăit! Dar nu este așa! De fapt, a trăit și a trăit din plin tot ce i s-a dat, cu o seninătate vecină cu irealul! De aceea, mi-am propus să vă spun două-trei cuvinte despre EA! Ar fi păcat să nu existe pentru posteritate nici o urmă a acestui blând suflet care a trăit cândva pe Pământ!!!

Maria a privit întotdeauna oamenii în ochi. Chiar și când era total supusă față de alții, umilită de unii, batjocorită de ceilalți, ea a rămas mereu tăcută... da-și ridica privirea spre ochii tăi! Așa vorbea ea! Niciodată prin multe cuvinte! N-am cunoscut o persoană mai tăcută decât a fost Maria toată viața ei și care totodată să spună atât de multe în limbajul doar de unii cunoscut al sufletului!

Cândva, de mult, a plâns. Nimeni n-a aflat vreodată de ce. Se cutremura de hohote de plâns, sub ochii mei, cu mâna la ochi. Își acoperea oglinda sufletului ca să nu citească nimeni, nimic, în ea. Și a reușit s-o păstreze timp de decenii imaculată, fără să primească intruși în acel loc sfânt!

Maria rar zâmbea și câteodată, când mai reușeam să-i provoc un început de râs, ea și-l înghițea imediat ducându-și repede mâna la gură ca-ntr-un gest de scuză!

Maria a avut și ea prințul ei, doar că acesta nu a venit pe un cal alb ca s-o salveze, ci a plecat.... și așa s-a salvat Maria! A crescut singură patru copii, toți băieți. Față de Maria, ei au rămas toată viața niște copii chiar și după ce au încărunțit. Târziu, în timp, aproape de Sfârșitul Lumii, când anii grei ai bătrâneții atârnau vizibil pe umerii ei, a mai avut putere să-și privească încă o dată unul din copii și să spună, ca pentru ea: „Ce frumos e fiul meu”!

Maria a avut nepoți. Unii au apucat s-o cunoască! Ea i-a cunoscut pe toți.

Cu Maria m-am certat, la un moment dat. Toți cerșetorii opreau la ea la poartă, pentru că Maria nu refuza pe nici unul și ăștia mereu veneau și reveneau știind „că-i loc” de „produs” ceva. I-am spus să nu mai facă asta. Odată, unul din ăștia, a intrat peste ea în casă. Eram atunci și eu acolo și l-am scos afară imediat. Ea nu m-a ascultat. I s-a furat pensia de mai multe ori. Lăsa banii mereu la vedere, pe masă, pe pat, pe unde se nimerea și mergea să trebăluiască prin grădină toată ziua. Ați auzit vreodată să existe undeva în „lumea civilizată” vreo casă care să nu aibă ușa încuiată niciodată?  Așa era casa Mariei!

Maria a fost și bolnavă. De fapt, a strâns în ea cam toate bolile lumii, fără exagerare. A avut atât de multe încât pe ultima, cea fatală, nici nu i-au descoperit-o medicii-specialiști-experți decât atunci când perfida nedepistată își făcuse deja treaba.

Pe final de drum, i-a fost drag să fie îngrijită de noră și nepoată. N-a avut fete și le-a cerut copiilor să-i aducă niște „fiice”. Iuliana a fost una din aceste fiice dăruite Mariei. A ținut-o în brațe pe Maria și i-a spus c-o iubește. Legenda spune că Maria ar fi fost fericită!

O nepoată a fost Ștefania. Mică, dar mare, la suflet copia fidelă a bunicii. Nelipsită, zi și noapte, din veghea necesară (foto dreapta). Maria se ținea de Ștefania, iar micuța cu inimă mare nu obosea. De acolo, din camera lor, din lumea lor, uneori se mai auzeau chicote de râs. Exista pe Planetă suspiciunea că Maria e fericită!

28 ianuarie 2023 a fost o zi importantă. Ștefania a împlinit vârsta de 14 ani. Tocmai ce-și făcuse actele pentru primul Buletin. 28 ianuarie 2023 a fost și ziua în care Maria a predat ștafeta vieții către Ștefania. Un cadou dureros, cu tort dulce-amar și multe lumânări!

Moldovan Maria Valeria n-a fost niciodată pe internet. A refuzat telefoanele inteligente preferându-l pe cel „cu butoane”. Astăzi dacă o sunați, nu mai răspunde ea. Răspunde Iuliana sau Ștefania!  

Maria și-a trăit destinul până când apocalipsa ei s-a împlinit, așa cum i-a fost scris. Azi, după ce și-a terminat treaba în viața reală, Maria există un pic și pe internet. Doar aici și doar atât. Cu niște cuvinte fără rost, spuse doar în treacăt, ca un fel de disperare năucă ce vine din partea autorului.

Marți, 31 ianuarie 2023, în groapa aceea va intra și o parte din mine... Nu mă interesează fix deloc ce veți crede unii sau alții. Eu nu sunt ca MAMA! Nimeni nu va putea fi vreodată ca EA! Știți câți oameni i-au spus „Mama Maria”? N-aveți habar! Mie poate că nici copiii mei nu-mi vor mai spune cândva „tată”, dar ea a fost chemată ca mamă de mulți!

Am vrut doar să vă spun că a existat cândva (între 1949 și 2023) o femeie numită MOLDOVAN (fostă Sabou)  MARIA VALERIA care a trăit pentru alții, uitând să trăiască pentru ea. Așa cum au uitat și toți ceilalți să trăiască, măcar un pic, pentru ea. Cum am uitat toți, dar cum ea nu ne-a uitat pe nici unul!

Maria a fost... ca-n povești! Că de n-ar fi fost, credeți-mă, nu v-aș fi povestit!

SFÂRȘIT

Cornel SABOU