Punctări cu tâlc

PRM Maramureş şi pasărea Phoenix.

Aşadar, cel puţin teoretic, în acest moment organizaţia PRM din judeţul nostru nu mai există fiindcă aşa a decis centrul. Centrul sau Corneliu Vadim Tudor, prin vocea lui Lucian Bolcaş? Însă asta prea puţin contează, din moment ce hotărîrea a fost deja luată, iar acum de reorganizarea filialei dizolvate se ocupă ex-senatorul de Borşa, Mircea Mihordea. De ce-am spus ,,de Borşa’’ şi nu ,,de Maramureş’’? Pentru că a rămas celebră o zicere de-a ex-senatorului care, la un moment dat (pe cînd era senator), fiind în Palatul Administrativ din Baia Mare şi fiind căutat de cîţiva cetăţeni care aveau şi ei, săracii, bucuria că-şi vor putea spune păsurile unui ditamai senatorul, ei bine, parlamentarul le-ar fi replicat cam aşa: îmi pare rău, n-am ce vă face, eu am fost ales de cei din Borşa, nu de băimăreni! Şi în aceeaşi ordine de idei, la fel de celebră a devenit de-acum şi fosta mare prietenie a ex-senatorului cu ,,mîna lui dreaptă’’ de pe-atunci, recte cu fostul său şef de cabinet Vasile Vlaşin – actualul vajnic consilier local de Baia Mare, soţ model, orator de marcă, prieten al ziariştilor şi proprietar în cadrul trustului Gazeta. Dar drumurile li s-au despărţit, astfel că Mircea Mihordea trebuie să-şi găsească urgent o altă ,,mînă dreaptă’’. Grea misie va avea ex-senatorul, acum cînd preşedintele ,,dizolvat’’ Emil Marinescu tocmai a început să grîngurească public şi el, aşa cum n-a prea făcut-o în ultimii doi ani (mai ales ca vicepreşedinte al CJ Maramureş). A crezut monsieur Emil, în aparenta sa naivitate, că poate sta cu funduleţul în două luntrii, adică şi s-o facă pe liderul de filială PRM (deci să implementeze politica lui Vadim), dar şi să se cam facă preş în faţa liderilor locali ai PD, PNL şi UDMR. N-a ţinut omul cont că politica e tot o curvă; el a crezut că poate trage sforile peste ştacheta politicii de tip dîmboviţean, fără ca Vadim şi Bolcaş să afle. Dar şi aşa i-am dat prea multă importanţă imberbului Marinescu, unul dintre cei mai slabi, anoşti şi nereprezentativi politicieni ai Maramureşului din 1990 încoace. Prin urmare, (re)iese la rampă Mircea Mihordea, care i-a spus lui Marian Ilea, acum cîteva zile la AXA TV, prin telefon, că ar fi bucuros dacă ,,aş şti măcar 10%’’ din ce ştiţi dumneavoastră’’?! O fi mult, o fi puţin, numai doctorul Mihordea ştie de ce-a scos porumbelul, la fel cum tot numai el ştie ce (se) va face cu Ovidiu Ştefan, Florin Bancoş, senatorul Ioan Corodan, primarul Gârda & comp. Fiindcă reformatorul borşean va cam avea nevoie de o pasăre Phoenix ca să refacă organizaţia PRM Maramureş, care astăzi e doar cenuşă. Părerea mea, vorba lui Văcăroiu.

Ziarişti bucureşteni versus poliţişti sigheteni.

Au cîştigat ziariştii. În iarna anului 2003, doi ziarişti de la cotidianul ,,România Liberă’’ au avut o altercaţie în Sighetu Marmaţiei, în faţa hotelului Tisa, cu cîţiva poliţişti şi jandarmi. S-a lăsat cu înjurături şi brutalităţi fotoreporterului Florin Eşanu i s-au pus cătuşele, a fost dus la sediul poliţiei, percheziţionat, interogat vreo două ore, amendat contravenţional şi eliberat. Ce a urmat după acest incident? Cei doi ziarişti au contestat amenda primită şi au cîştigat. Pe urmă, ei i-au dat în judecată pe cei doi poliţişti sigheteni, procesele durînd aproape patru ani. Au cîştigat ziariştii; de fapt doar Florin Eşanu, colegul său plecînd între timp în străinătate. Cei doi poliţişti au fost condamnaţi pentru abuz şi, în plus, au şi de plătit lui Eşanu o căruţă de bani drept daune morale. În consecinţă, poliţiştii fiind condamnaţi la închisoare, îşi pierd şi serviciul, adică sînt daţi afară din poliţie, cel puţin aşa ar trebui. O să vă povestim altă dată cîte ceva din culisele cazului, mai ales că în a doua fază a procesului, derulată la Tribunalul Maramureş, au compărut ca martori inclusiv doamna primar Eugenia Godja şi şeful Poliţiei Sighet, comisarul-şef Liviu Indre. Şi au avut cei doi martori de vază nişte mărturii… că respectivii poliţişti sigheteni nu numai că nu trebuiau condamnaţi, ba dimpotrivă, felicitaţi şi avansaţi în grad pentru că au încătuşat un ziarist. Deci, revenim.

Merită atenţie!

E vorba, din punctul de vedere al subsemnatului, de domnul Tămăşan (regret că nu-i cunosc prenumele, mea culpa, pentru că dealtfel nici nu-l cunosc), preşedinte al organizaţiei Maramureş a Partidului Republican. Nu am să intru în nici un fel de detalii, ci subliniez doar atît: în ultimul timp, domnia-sa a fost tot mai prezent în media locală, atît ca politician cît mai ales ca şi simplu cetăţean – apărînd şi susţinînd anumite drepturi ale concetăţenilor săi. Despre asta este vorba în primul rînd şi, în plus, dl Tămăşan, prin discursul său şi prin modul în care ridică anumite probleme de interes public general, dă clasă foarte multor aşa-zişi politicieni locali prăfuiţi, ipocriţi, oportunişti şi inculţi. Iată de ce omul merită atenţie.

Cine îşi pune în cap 800 de băimăreni?

Ne referim la de-acum mult mediatizatul scandal privind zona verde / parcul şi aleile dintre blocurile de pe Progresului, Florilor şi Culturii. Terenul în cauză este acum proprietate privată, corect. Dar de aici şi pînă la a se construi acolo orice, că aşa vrea proprietarul şi/sau investitorul – după ce va obţine, desigur, toate aprobările necesare inclusiv în Consiliul Local, e cale mult prea lungă. Sigur, legile sînt legi, proprietatea privată trebuie respectată, hotărîrile Consiliului Local de asemenea, însă cînd toate acestea vin în contradicţie cu voinţa şi doleanţele a 700-800 de locatari din zonă, parcă lucrurile totuşi nu mai pot fi luate la modul simplist. Da, şi Zavaczki, şi Lovas, şi familiile lor ş.a.m.d. au drepturile lor consfinţite de lege, însă intenţiile domniilor-lor sînt total opuse doleanţelor celor cîteva sute de locatari din zonă. Cine are dreptate? Culmea, ambele tabere. Şi mai există şi legea bunului simţ, nimeni nu poate ignora – prevalîndu-se de legi – părerile a 800 de băimăreni. Trebuie găsită urgent o soluţie de compromis, altfel va fi bai şi ,,cineva’’ îşi va pune în cap sutele de cetăţeni tot mai nemulţumiţi de administraţia publică locală.

Mare agitaţie la Casa Tineretului

De vreo patru ani încoace, la Casa Tineretului din Baia Mare se petrec atît de multe – şi bune, şi rele – încît aproape nimeni nu mai înţelege nimic. Nici măcar Justiţia; sau Consiliul Judeţean ori presa. Noua conducere, instalată în urma alegerilor acum circa doi ani, în frunte cu preşedintele Mircea Cătană, se chinuie de-atunci să-şi încheie interminabilele procese cu unii foşti chiriaşi, încearcă să renoveze imensele clădiri, să reorganizeze activitatea Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Maramureş (FJTM, cea care gestionează activitatea Casei Tineretului) etc. Numai că, mai nou, conducerea FJTM se judecă pînă şi cu cinci asociaţii membre ale FJTM, asociaţii care au atacat în instanţă nişte alegeri de anul trecut. Şi se pare că au şi cîştigat în prima instanţă, urmează runda a doua. Recent, peste toate astea, în seara zilei de 22 ianuarie a.c. în Casa Tineretului a avut loc un incident între preşedintele Cătană şi cîţiva ziarişti de la săptămînalul ,,e-Strada’’, care a doua zi au şi plecat de la ziar! E treaba lor. Problema e de fapt a preşedintelui Cătană care, mai ales în calitatea sa de proprietar/investitor al ziarului, şi-a cam şifonat niţel imaginea publică şi asta iese cam greu la spălat. Chiar dacă se vor găsi (ori s-au găsit deja) alţi ziarişti care să continue activitatea la inedita publicaţie. Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt, nu? Doar că presa nu-i nici ciorbă, nici iaurt, nici asociaţie de tineret şi nici… şedinţă de Adunare Generală a FJTM, cum probabil a fost joi, 25 ianuarie curent. O şedinţă anunţată legal, dar foarte discret, într-un ziar local, pe 9 ianuarie şi-atît. Nu asta contează, ci cum a fost, ce-a fost, dacă a fost… cum ar fi trebuit să fie. Toate la vremea lor, că doar despre o instituţie publică vorbim, nu?

Tivadar şi greva foamei

Zice omul, Vasile Tivadar din Sighetu Marmaţiei, că a intrat în greva foamei, ca ziarist (sic!), ca să-l sprijine moral pe jurnalistul Dan Pârcălab. Asta se întîmpla imediat după mitingul ziariştilor din Baia Mare. Bravo lui, doar că Dan nu de aşa ceva avea nevoie; şi nu de la unul ca Tivadar. Au mai scris şi alţi colegi, recent, despre ,,fenomenul’’ Tivadar, sîntem şi noi de aceeaşi părere. Însă vă mai spunem noi ceva despre ,,ziaristul’’ Vasile Tivadar: cînd în Baia Mare se desfăşura procesul dintre ziariştii de la ,,România Liberă’’ şi poliţiştii din Sighet, a apărut şi Tivadar ca martor, cerut de… poliţiştii inculpaţi. Şi aşa i-a fost şi mărturia, deşi, atenţie, omul nici măcar nu fusese martor al incidentului în cauză; deci marele ziarist Tivadar a susţinut în instanţă varianta poliţiştilor, cum că aşa ,,auzise’’ el! A rîs pînă şi judecătorul. Mai e nevoie de comentarii?

Peter CZOMPA

Material publicat în "Viaţa Maramureşului" nr. 125 din 30 ianuarie - 5 februarie 2007