Dilema lui Marian...

Dacă Marian Ilea mi-a dedicat un amplu editorial (pag. 1, cu continuare pe pag. 2!) în Glasul de luni, 26 martie 2007, mă văd nevoit să-i răspund în acelaşi mod. În primul rând, trebuie să spun că mă bucur de faptul că dezvăluirile mele i-au băgat puţin frica-n oase bietului “Vagonetar”. Era şi timpul... Apoi, trebuie să remarc faptul că, în Glasul de luni, pentru prima oară materialele care mă au drept ţintă au nişte autori reali. Marian Ilea semnează editorialul, iar Raluca Cârligean (v-o amintiţi?, cea care spunea - tot în Glasul - că Mircea Man e deputat PNL!) semnează un articol în pagina 7. Semn că patronul Corin Cherecheş s-a săturat de jurnalismul de mahala promovat de Ilea, cu articole semnate “Glasul Maramureşului” etc... Sunt convins că liderul PD i-a cerut - în sfârşit - lui Ilea să aibe curajul de a semna cu numele întreg articolele pe care le scrie. Nu de alta, dar iată că din vina acestui “jurnalist” “Glasul MM” a ajuns să fie cercetat pentru şantaj! O pată frumoasă pe gulerul alb al consilierului PD Corin Cherecheş! În fine... Nu ţin să-l lămuresc pe Ilea că în demersul meu de presă nu e vorba de ură, sau cel puţin nu de “ura” pe care şi-o imaginează el. Eu sunt prea puternic pentru ei, şi doar cei slabi urăsc din toate puterile pentru că doar aşa îşi pot refula neputinţa. Eu scriu de 12 ani în presa locală, regională şi naţională. Am urmărit mereu subiecte care vouă, jurnaliştilor corupţi, nu vă erau accesibile. Am ţintit întodeauna persoanele importante din societate, pentru că acestea ne fac viaţa grea... “Campania” mea de presă (dusă doar împotriva unor lichele din presa locală!) are la bază o foarte bună documentare şi tocmai de aceea produce efecte şi generează (contra)reacţii! La întrebarea ta, Mariane, DE CE? voi răspunde tot printr-o întrebare: DE CE NU??? Cine sau ce eşti tu ca să fi “protejat” de Cornel Sabou? Ai făcut tu lucruri extraordinare pentru societatea noastră, ai fost cumva un apărător al oamenilor simpli, necompromişi? NU! Dimpotrivă, te-ai făcut unealta unor jocuri de culise care deja te depăşesc, calci nonşalant peste “cadavre” urmărindu-ţi scopul mizerabil şi înjuri prosteşte crezând că asta e literatură! Ai încercat să te aperi scriind de mine în Glasul lui Corin, dar tocmai acele articole mi-au demonstrat (o dată în plus, dacă mai era nevoie) cât eşti de nepriceput, de răutăcios şi de nedrept! N-ai făcut nici o minimă do-cumentare, n-ai solicitat nici măcar o dată părerea mea, ai refuzat să publici o banală replică (scrisă de mine pe un ton oficial, respectuos), n-ai fost capabil nici măcar să citeşti corect unele documente, te-ai luat de mama mea, de soţie şi de copii mei! Dar până unde crezi că voi accepta tupeul tău ordinar?! Cine-ţi dă voie ţie să dai de pământ cu viaţa intimă a unui om, să-i ponegreşti familia fără nici un scrupul? Au venit şi la mine oameni şi mi-au spus câte-n lună despre tine, dar eu nu m-am apucat să-ţi descriu viaţa intimă, preacurviile şi beţiile, datoriile neplătite şi viaţa de boschetar pe care ai dus-o cândva! Ţi-am respectat viaţa intimă şi m-am legat doar de afaceri şi jurnalistică, te-am întrebat chiar înainte de a scrie anumite lucruri, şi chiar dacă te criticam pot spune că - în esenţă - te respectam! Dar felul în care ai scris de mine, Mariane, te-a “condamnat” definitiv! Ţine minte ce ţi-am spus pentru că vei plăti pentru toate astea! Asta e ură? Eu cred că e o reacţie firească...
Pe curând...

Cornel SABOU

Editorial apărut în "Viaţa MM", nr. 12 (133) din 27 martie - 2 aprilie 2007