Glasul MM continuă şantajele

Prin publicarea unor materiale neadevărate, cotidianul lui Corin Cherecheş face presiuni asupra directorului “Vieţii MM”
Patronul PD crede că va putea astfel să oprească dezvăluirile despre mafia din presa locală
Îi transmitem acestuia un singur mesaj: nu cedăm la şantajele voastre! Dezvăluirile continuă...

În “Glasul MM” de luni, 26 martie 2007, jurnalista de duminică Raluca Cârligean (scuzaţi cacafonia, dar asta e fata!) semnează un articol despre “Afacerile marca Sabou” în care emite teorii aberante şi ne(parţial)documentate în legătură cu anumite afaceri desfăşurate de mine în construcţii. Deoarece această fătucă, făcută şi crescută în spiritul lui Marian Ilea, nu a aflat că asemenea materiale de presă trebuie documentate şi prin chestionarea “ţintei”, îmi permit să fac unele precizări.
Materialul încearcă să acrediteze ideea că pe firma de construcţii (unde colaborez) aş fi angajat oameni pe care nu i-am plătit sau cărora nu le-am făcut carte de muncă. “Dovezile” pe care le prezintă Raluca noatră sunt nişte declaraţii luate de la muncitori care au fost daţi afară de la firma de construcţii... ATÂT! Asta e documentare de presă marca “Glasul MM”! Înainte de toate, îi informez cu respect pe confraţii de la “Glasul” că toate materialele pe care le-au publicat despre mine vor fi trimise zilele acestea la Bucureşti pentru a fi analizate de specialişti recunoscuţi în mass-media cărora le voi cere să se pronunţe faţă de “profesionalismul” dovedit aici de publicaţia lui Corin. Răspunsul lor îl voi publica în “Viaţa MM” şi veţi vedea atunci dacă “Glasul MM” face cu adevărat presă sau... doar diversiune.

Ce plătim?

Să revenim puţin la problemele ridicate de “Glasul MM”. Madam Cârligeanu se pronunţă pe chestiuni care îi sunt complet străine! Ea “anchetează” afaceri de construcţii despre care oricum nu are nici un habar. Sunt sigur că dacă i-aş da o mistrie în mănă s-ar apuca să mănânce supă cu ea! Fierăstrăul l-ar folosi poate la tăiat pâinea, iar cleştele la scos măsline din borcan! Pentru că madam nu ştie, am s-o informez eu de câteva lucruri...
În construcţii, eu am câteva principii pe care le respect cu sfinţenie. Unul poate fi rezumat în felul acesta: nu voi plăti niciodată munca ci doar rezultatul muncii! Pricepi diferenţa, madam? Dacă doar munceşti, s-ar putea să munceşti degeaba, pentru că munca ta - mai ales în construcţii - poate provoca pagube, uneori ireparabile. Construcţia, de orice fel ar fi aceasta, implică o responsabilitate enormă. Nu-ţi poţi permite, ca muncitor, să-ţi baţi joc de materialele, sculele sau investiţia pe care o face un beneficiar. Tocmai de aceea, în construcţii, am condiţionat întodeauna plata muncii de rezultatul acesteia! Asta înseamnă profesionalism, responsabilitate şi respect faţă de orice beneficiar... De-a lungul anilor, mi-a fost dat să cunosc foarte mulţi asemenea “muncitori” (ca şi cei enumeraţi de Glasul), oameni obişnuiţi să “muncească” exact ca pe vremea răposatului. Adică, mă prezint la şantier, frec menta toată ziua şi aştept salariul... NU, în economia de piaţă nu se mai poate aşa! Dacă vei dori să afli adevărul, dm’şoară Cârligean, ar trebui să te duci tocmai la beneficiarii pe care-i enumerai în articolul tău şi să-i întrebi. N-ai făcut-o până acum pentru că nu eşti decât o diversionistă din “şcoala Ilea”. Nu te interesează adevărul ci doar să ponegreşti un om, iar pentru scopul ăsta te “prostituezi” profesional... Nu-i nimic, şti vorba aceea, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere!

Raluca şi normele

Glasul mai publică în facsimil un “document” scris de mână chiar de “muncitorul” care mă reclamă, deci fără nici o valoare reală. Dacă vreţi, public şi eu în “Viaţa” un “pontaj” făcut şi semnat de mine pe o foaie standard, cu “prezenţa” reporterilor la Glasul... Ce valoare juridică ar avea un asemenea document? Multe mai ai de învăţat, dragă Raluca... ªi totuşi, îmi “permit” să te întreb, să-ţi cer “sfatul”: dacă ai avea angajaţi care vin beţi la serviciu zilnic, care fac chefuri la locul de muncă şi care execută o lucrare de o săptămână (după normele din construcţii) într-o lună jumate, ce decizie ai lua? Le-ai da premii? Dacă “salariul” tău negociat e de 10 milioane şi tu “produci” într-o lună o valoare de piaţă de doar 3 milioane câţi bani o să primeşti? Din câte ştiu, şi voi, la Glasul, aveţi anumite norme pe care trebuie să le respectaţi. De aceea şi zburaţi zilnic pe la toate instituţiile să vă umpleţi de “ştiri”, să vă realizaţi norma şi să vă luaţi salariul. Dar dacă n-ai scrie nimic şi-ai bea cafele toată ziua la redacţie cu cât te-ar plăti Corin Cherecheş?
În domeniul contrucţiilor, problema mâinii de lucru calificată e foarte serioasă. Cei mai buni în acest domeniu au plecat la muncă în Occident (cu milioanele!). Aici, au rămas să lucreze ca meseriaşi în construcţii tot felul de rataţi, foşti mineri, profesori, vănzători, agricultori sau “meseriaşi” alcoolici. Aceşti pierde-vară se prezintă la angajare la firmele de construcţii şi cer loc de muncă. Nu poţi să-i descoperi pe incapabili decât punându-i la lucru. Iar când îi descoperi ce faci? Îi dai afară! Logic?, sau e prea complicat pentru tine, Raluca? De plătit cum îi plăteşti? După cum au muncit, sau după cum cer ei? Ai o dilemă... Rezolv-o!

Sunteţi penibili

Mai departe, ameninţaţi că veţi publica şi “cazul” unui maistru care a lucrat la firma de construcţii. Uite cum stă treaba, eu n-am vrut să-i fac rău acestui bătrânel simpatic, dar dacă mă siliţi voi am s-o fac. Pentru că individul a furat de la firma mea şi încă nu l-am reclamat la poliţie pentru asta. Mi-a fost milă de el, dar în cazul acesta voi reveni cu aplicarea legii. Zilele astea voi depune la Poliţie o plângere prin care-l voi acuza de furt şi va trebui să înapoieze firmei toate bunurile pe care le-a sustras. Dacă te interesează detalii, îţi stau la dispoziţie...
Madam Raluca, să şti de la mine un lucru... Oamenii nu sunt proşti! Cititorii tăi, ca şi ai mei, sunt (nu toţi, dar majoritatea lor) mai deştepţi decât noi. Doar Marian Ilea se imaginează undeva deasupra tuturor, intangibil. În realitate, ceea ce credem noi că “mascăm” prin articolele noastre este extrem de vizibil. Tocmai de aceea eu scriu “la vedere”, pe faţă, anumite lucruri şi ofer justificări, motivaţii şi explicaţii reale faţă de demersul de presă pe care-l susţin. Intenţia voastră este clară şi evidentă: vreţi să-mi închideţi gura, să mă speriaţi, să nu mai scriu de Ilea şi Corin. Nu ţine cu mine, dragilor! Am uitat să mă mai sperii, madam! Puteţi scrie pagini întregi despre oricare aspect din viaţa mea, eu nu mă voi opri, nu voi înceta să vă iau ca subiect de presă. Capisco? Repet, sunt prea puternic pentru voi şi vă trebuia o asemenea lecţie! Marianul vostru s-a obişnuit ca lumea să tremure de frica unor materiale de presă, să cedeze unor asemenea şantaje şi să vă facă pe plac. Nu e cazul meu... Pe domeniul concret al jurnalisticii nu a putut nimeni, niciodată să-mi reproşeze ceva. Aţi încercat să vă băgaţi nasul prin alte afaceri pe care le-am făcut, iar tot ceea ce aţi putut “descoperi” vă umple de ridicol! Sunteţi penibili, dar nu-i nimic, continuaţi... Tot ceea ce faceţi în acest sens va fi folosit împotriva voastră. De data asta nu v-aţi ales ţinta potrivită. Cornel Sabou nu cedează unor şantaje! Scrieţi cât vreţi, eu voi face la fel. Să vedem cine (şi cât) va pierde!
Până săptămâna viitoare... numai bine!

Cornel SABOU