Vreme instabilă

Am primit deja mai multe sugestii cum că ar fi "corect" din partea mea să prezint pe acest blog şi lucrurile pozitive din mediul penitenciar băimărean. Desigur, sunt de acord cu această idee şi chiar îmi doresc să am cât mai mult de scris în acest sens. Orice lucru pozitiv pentru imaginea unităţii înseamnă un lucru pozitiv şi pentru mine (care sunt deţinut). Din păcate, semnalele pozitive serioase au venit abia în ultima perioadă de timp şi nu putem vorbi despre o schimbare majoră de mentalitate, de atitudine şi de rezultate decât atunci când aceste semnale vor face zilnic parte din viaţa curentă a penitenciarului şi nu vor fi doar excepţia de la "normalitatea" tristă de până acum.

Era o vreme în care unitatea băimăreană a fost condusă de comisarul şef Vasile Chiorean. Nepăsarea acestuia a adus penitenciarul, din toate punctele de vedere, pe marginea prăpastiei. Anul trecut, Chiorean a fost schimbat din funcţie, în locul său fiind numit Horia Chiş. Încă din primele luni de mandat, Chiş a reuşit să detensioneze relaţiile încordate dintre deţinuţi şi administraţie, să îmbunătăţească unele condiţii de detenţie şi să profesionalizeze, pe ici, pe colo, corpul funcţionarilor publici din unitate. Nici Horia Chiş nu a fost lipsit de contestatari, de reclamaţii care urmăreau intimidarea sa, mai ales pentru faptul că a încercat să diminueze gradul de corupţie din unitate. Au ajuns şi la mine tot felul de informaţii şi acuzaţii care îl priveau, dar în cea mai mare parte acestea erau fie neadevărate, fie irelevante, motiv pentru care le-am ignorat. Nu mi-a fost deloc uşor să-mi păstrez echilibrul, echidistanţa şi să mă comport de aşa natură încât să mă pot acum uita în trecut cu conştiinţa împăcată. Nu e uşor lucru să traversezi o mlaştină fără să te murdăreşti! Continuu să mă lovesc zilnic de cadre cu grave dereglări psihice, de incompetenţi şi incapabili în uniformă de stat, cu chipiu. Ca să nu mai amintesc aici de nebunii, criminalii, tâlharii şi analfabeţii alături de care îmi duc zilele... O vreme, recunosc, am fost influenţat negativ de stările de tensiune generate în jurul meu de asemenea personaje, ca şi cele amintite mai sus, dar întotdeauna dialogul purtat cu un om inteligent m-a liniştit, iar schimbările în bine care au urmat mi-au dat încredere!

Ştiu că Penitenciarul Baia Mare este pe un drum ireversibil către profesionalizare şi competenţă. Nu va fi uşor şi nici rapid acest parcurs, pentru că sunt încă multe obstacole de trecut. Horia Chiş a fost promovat la Bucureşti, în postul de director general adjunct ANP. Sper ca sistemul penitenciar românesc să capete acelaşi impuls pozitiv pe care l-a căpătat Penitenciarul Baia Mare, cât timp s-a aflat sub comanda sa. Şi mai sper ca aerul tare al înălţimilor să nu-l ameţească pe Horia Chiş într-atât încât să uite că, dacă Dumnezeu a creat muntele, tot El a creat şi prăpastia!
În Baia Mare, comanda a fost preluată de Ioan Chindriş, un cadru cu experianţă şi un fin intelectual. Adjunct a fost promovat Iulian Ţiplea, un tip autoritar şi competent. S-au mai făcut câteva schimbări pe care le voi anunţa însă într-un articol viitor.
Controlul efectual zilele acestea de inspectorii ANP a tulburat puţin liniştea unităţii, dar asta nu este neapărat ceva rău. Aştept în continuare semnale pozitive reale pe care să le prezint şi eu pe acest blog.

Pe curând, Cornel Sabou