Jurnal (15)

“Marile dureri, se spune, sunt mute şi totuşi tortura, chiar Inchiziţia, a filtrat nu o dată gemetele sufleteşti în cântece”. Perpessius (într-o cronică literară)


Bun venit 2011!

Luna viitoare voi fi analizat în comisia de liberare condiţionată. De când am aşteptat să scriu propoziţia aceasta!! Sper să fiţi îngăduitori cu mine, şi să-mi înţelegeţi (chiar să-mi acceptaţi) bucuria generată de acest gând. Pentru mine, faptul că am ”supravieţuit” unei pedepse de 5 ani închisoare este o ”realizare” de care nu mi-e deloc ruşine. Menită să mă distrugă, atât ca OM cât şi ca JURNALIST, perioada aceasta petrecută după gratii a avut un efect diametral opus. M-a întărit, m-a ”curăţat” de balastul care-mi făcea în trecut viaţa complicată, şi m-a pregătit cu adevărat pentru un nou început. Meritul, ca să fiu în primul rând sincer şi abia apoi (eventual) modest, aparţine în primul rând lui Dumnezeu, pentru faptul că m-a făcut chiar mai puternic decât credeam eu că sunt. Mi-amintesc şi acum de primele luni de detenţie, de la începutul lui 2008, când nu ”vedeam” nici o cale de răzbi prin viaţa asta nenorocită. Mi se-ntunecase tot orizontul! Primeam şi mesaje ”binevoitoare” de genul ”Cornele, eşti terminat, părăsit de toţi, eşti singur şi ai viaţa distrusă! Nu mai reprezinţi nimic, pentru nimeni. Jocul s-a terminat!.. etc.” Ei bine, dragii mei, nu s-a terminat nici un joc! Nu sunt nici distrus, nici ”terminat”, nici părăsit, nici singur! Sunt sănătos, sunt mai puternic ca niciodată, sunt ce-am fost şi chiar mai mult decât atât!!!

Încep sâ-mi aranjez gândurile altfel... Dacă până acum eram preocupat doar de ”trecerea timpului”, în prezent mintea mea nu mai procesează inutil informaţiile vieţii. Asimilez tot ceea ce găsesc şi cred că-mi va fi necesar în viitorul apropiat. Pun ordine... În tot! Ar fi cazul, nu?..

Miercuri va intra şi Cristian Anghel în comisia de liberare condiţionată. Dacă liberarea sa va fi acceptată (ceea ce eu îi doresc din suflet) va ieşi pe poarta puşcăriei după 13 zile de la data întrunirii comisiei. Asta pentru ca să poată fi prezentat (în timpul acesta) unei instanţe judecătoreşti de la Judecătoria Baia Mare, căci Penitenciarul, în Comisia sa de liberări condiţionate, nu face decât să PROPUNĂ instanţei de judecată liberarea, iar JUDECĂTORUL este cel care, de fapt, decide liberarea efectivă. Pot să vă spun că şi Anghel a trecut relativ bine prin această perioadă grea din viaţa sa. Spun ”relativ” deoarece nu m-am băgat în sufletul lui pentru a vedea cât de afectat este în interiorul său de experienţa asta nefericită. La vedere, însă, Anghel se comportă exemplar, confirmând faptul că atunci când vorbim de caractere puternice, acestea nu se lasă doborâte de încercările dure ale vieţii, oricât de grele ar fi acestea. Îi doresc de pe acum să reuşească să se reintegreze uşor în viaţa familiei sale, în mediul social în care s-a consacrat, şi să re-pornească din nou, fără teamă, fără ezitări, şi cu mult curaj pe drumul politic care l-a ridicat pe un loc de frunte în Maramureş. Anghel, cu siguranţă, nu şi-a spus ultimul cuvânt. La fel, nici Cornel SABOU!

Pe curând...

Cornel SABOU