Domnul ”Săgeată”

Curajul înseamnă a crede în tine şi nimeni nu te poate învăţa lucrul acesta. El Cordobes

Un mai vechi client de-al blogului meu se chinuie de-o vreme-ncoace să mă provoace să scriu iar despre măgăriile şi prostiile care se întâmplă după gratii. Este vorba de ofiţerul Bogdan Neagoş... cel despre care vă spuneam că face parte din ”afacerea” cu telefoane mobile din interiorul penitenciarului Baia Mare. Din decembrie, neagoş (îi scriu intenţionat numele cu literă mică!) a revenit şef de secţie la ”deschişi”, locul unde sunt ”cazat” eu. De atunci încoace, omul ăsta nu face decât să tensioneze gratuit atmosfera de pe secţie! Pasiunea sa (declarată!) este să mă incomodeze pe mine. De exemplu, atunci când sunt plecat, intră la mine în cameră şi-mi întoarce pe dos tot patul, chipurile ca să ”controleze” dacă nu am ascuns pe acolo vreun telefon mobil. Satisfacţia lui extremă este însă doar să-mi facă mie ”rău”, răul acesta provocându-i lui, se pare, o stare de bine euforică. În altă zi (chiar ieri!), tot în lipsa mea, a intrat din nou la mine în cameră şi a început să-mi mute colegii din paturi după ”reguli” numai de el ştiute. Băieţii au încercat să-i exlice respectuos că acolo există un ”şef de cameră” (adică eu) care ştie cel mai bine care sunt nevoile exacte ale fiecăruia, şi care are grijă să fie fiecare mulţumit, şi la locul său potrivit. Credeţi că ”domnul Săgeată” a avut urechi să-i audă? Remarcând nemulţumirea oamenilor, neagoş a trecut la şantaje, ameninţându-mi un coleg care abia a fost admis de comisia de liberare, că-i va ”rezolva” el dosarul ca să nu libereze. Adică, el, un banal purtător de chipiu, este mai presus de întreaga comisie de liberare (din care fac parte şi magistraţi), şi chiar dacă acea Comisie a decis liberarea unui deţinut, EL poate bloca liberarea. Trist este faptul că ÎN REALITATE, dacă vrea, ”Domnul Săgeată” chiar poate face un astfel de abuz, pentru că nu-i este greu să INVENTEZE situaţii de incident care să aibe urmări grave pentru deţinut! Împotriva unor astfel de abuzuri, GARANŢIA de securitate şi legalitate ar trebui s-o constituie ofiţerii de la comanda unităţii, care ar trebui să vegheze la respectarea legii nu doar de către deţinuţi ci (mai ales) şi de către cadrele din subordine. Nu se întâmplă aşa pentru că unii ofiţeri au alte preocupări, alte pasiuni (unele chiar s-exotice), nicidecum cele pentru care sunt plătiţi de la bugetul de stat.
Crezusem că voi avea parte de linişte în ultimele săptămâni de puşcărie, dar se vede treaba că m-am înşelat din nou. Sincer, nu-mi face deloc plăcere să-mi pun mintea cu alde-neagoş, dar dacă nu voi avea de ales... asta e! Pentru că substanţa din care sunt făcut EU nu poate tolera la infinit prostia, tupeul ordinar, mârlănia, batjocura şi alte caracteristici neagoşiene! Dacă va fi cazul, voi renunţa la ”avantajul” de-a ieşi în oraş, la Biblioteca Judeţeană, şi voi scrie în liniştea camerei mele de detenţie... Pentru că nu vreau să-mi arate nimeni ”obrazul”, şi să-mi reproşeze că la un ”bine” ce mi-a fost făcut răspund cu un ”rău”. Adevărul e că BINELE condiţionat de acceptarea unui RĂU nu mai e BINE!!! Pe curând....

Cornel SABOU