Despre oameni, magistrati

Vreau sa vorbesc acum despre oameni... Despre oameni care sunt magistrati, si care merg in fiecare zi la munca asa cum merge si tamplarul la munca lui. Vorbesc despre ei pentru ca i-am cunoscut. Nu personal, nu in context prietenesc, amical, nu la o bere. Eu eram doar un dosar. Eu eram obiectul muncii lor sau, altfel spus, eram lemnul tamplarului! Si mai vorbesc depsre ei pentru ca acesti magistrati, acesti oameni, au fost drepti cu mine, chiar daca anturajul lor profesional nu le-a adus omagii pentru asta. Au fost corecti cu mine intr-un moment in care eu nu insemnam nimic. Eram doar lemnul tamplarului...

La inchisoare am avut pe rol mai multe procese cu unitatea. Erau situatii pe care le reclamam pentru ca mi se pareau nedrepte. Cel mai absurd exemplu era faptul ca munceam fara forme legale. Un fel de munca la negru, dar asta nu intr-o firma privata ci chiar la stat. Dupa sase luni am pus "sculele" jos. Am refuzat sa mai continui asa. Am deschis proces si am cerut sa mi se calculeze castigul care mi se cuvine pentru perioada in care am fost folosit la munca. Nu ma asteptam sa castig. Procesul avea sa fie judecat de magistrat Elena Grama, care pe atunci era judecator delegat la penitenciar. Si totusi... Doamna Grama a inteles situatia. Chiar daca acest caz era absurd, chiar daca sa-mi dea mie dreptate insemna sa-i puna intr-o situatie jenanta pe ofiterii din unitate, judecatorul Grama nu a ezitat nici o clipa. A dat o sentinta in favoarea mea! Penitenciarul a fost obligat sa calculeze RETROACTIV castigul pentru munca prestata de mine timp de sase luni. In penitenciare sunt sute de detinuti folositi ilegal la munca. Cine s-ar incumeta sa se bage in lumea aia inchisa, si sa faca dreptate? Elena Grama a facut-o! Cu mult curaj, cu "sange-n vena", cum spunem noi, barbatii. Doar ca ea e femeie... Si totusi, ar putea da niste lectii barbatilor. Nu "de viata" destrabalata, dar DA... de viata profesionala, de curaj si noblete, de caracter!

Sunt convins ca Elena Grama judeca in felul acesta, nepartinitor, drept, curajos, si alte procese care ii ajung pe masa. Poate mai si greseste, dar, daca o face, are cel putin convingerea si linistea ca a actionat cu buna credinta.

Din fericire, Grama nu e singura in lumea oamenilor puternici in caracter. Un alt judecator, doamna Mihalca, mi-a acceptat liberarea conditionata cand toata lumea imi prezicea amanarea ei, asta desi aveam poate cel mai solid dosar de liberare. Judecatorul Mihalca a ignorat "sfaturile" pe care cred eu ca le-a primit cu privire la "pericolul" pe care il reprezinta liberarea mea pentru anumite cercuri oculte de putere. Ea s-a uitat in dosar, si a dat o sentinta dreapta. Cinste ei! Nu spun aceste cuvinte pentru ca am primit sentinte in favoarea mea, ci pentru ca aceste sentinte au fost date intr-un context special, cand puternicii zilei erau impotriva mea, si cand acesti magistrati puteau sa-si construiasca niste relatii speciale daca ar fi facut jocul murdar care li se cerea. Nu l-au facut, nu au cedat, au fost drepti.

Ce-mi spune mie asta? Imi spune ca speranta nu e o vorba desarta, nu e chiar fara rost. Eu critic deseori, si in reprezentarile mele UN politist inseamna POLITIA, la fel cum UN magistrat inseamna JUSTITIA. Trebuie sa invat si eu, insa, ca un politist corupt nu inseamna ca aveam o Politie corupta, iar un magistrat incompetent nu inseamna o justitie nedreapta. La fel cum un jurnalist vandut si agramat nu inseamna MASS-MEDIA!

Cer asadar ingaduinta si intelegere pentru cazurile negative pe care le voi semnala (sau pe care deja le-am semnalat) in care functionari de stat vor fi identificati cu statul insusi. Nu vreau sa cad in extrema asta, si sper sa reusesc sa discern corect intre "unii" si "altii". Stiu ca nu avem o Politie superprofesionista, si nici o Justitie perfecta, dar avem politisti incoruptibili si magistrati curajosi si drepti. Acolo unde ei se intalnesc, analizand un dosar, SE FACE DREPTATE!

Pe curand...

Cornel Sabou