Scriam mult în vremea aceea la săptămânalul "Nord Magazin". Pagini întregi de ziar cu reportaje, articole, interviuri. Publicasem şi editoriale, dar pe sectorul acesta izbucniseră nişte "certuri" interne. După concedierea lui Vasile Dragomir, editorialul ziarului (materialul de atitudine, de opinie) trebuia scris de Dorin Ştef. Acest editorial era cel mai onorant material de presă al ziarului. Publicat pe prima pagină, acesta îndruma cititorul formându-i anumite opinii, conform cu "politica" ziarului. Editorialele, de regulă, sunt scrise de maeştri ai cuvintelor, de jurnalişti care pot pătrunde dincolo de informaţia rece, până în miezul cald al subiectului, descâlcind iţele încurcate ale evenimentelor şi aşezându-le într-o interpretare logică şi obiectivă, cu concluzii clare. Dorin însă se internase în spital, moment în care Gheorghe Zoicaş mă numeşte pe mine responsabil cu scrierea următorului editorial. Acest fapt însă provoacă revolta lui Mircea Grumaz, colegul care scria la rubrica de sport şi care visase probabil că în virtutea vechimii sale în cadrul redacţiei avea "dreptul" de a fi el cel onorat cu misiunea scrierii editoriale. Pe mine m-a mirat atunci atitudinea lui pentru că eu nu eram aşa pătimaş în chestiuni de orgoliu. Atâta vreme cât aveam loc SĂ SCRIU eram mulţumit. Şi loc aveam, pentru că mi-l creasem cu multă muncă şi efort, cu stres, cu nopţi nedormite şi mult, mult studiu!
În fine, după unu sau două editoriale scrise de mine, auzind de nemulţumirea şi revolta lui Grumaz, Zoicaş suspendă "provizoratul" din sectorul editorial şi ne cere să mergem la spital, la Dorin, şi să preluăm de la el materialul. Aşa că, pentru săptămânile care au urmat, eu mergeam la Dorin la spital, luam textul şi îl predam sectorului de tehnoredactare pentru a fi inclus la rubrica editorial.
Se apropiau alegerile locale din 1996 şi Zoicaş ne comunică într-o zi faptul că şi-a găsit partid! Va fi candidat din partea Partidului Republican pentru Consiliul Judeţean Maramureş. Avusese o discuţie cu liderul acestui partid, timişoreanul revoluţionar Lorin Fortuna. Într-o zi ne-am trezit cu Fortuna în redacţie. Venise în vizită în Maramureş, iar Zoicaş îl conducea peste tot. În redacţie, cei doi au petrecut un timp în biroul lui Zoicaş şi la un moment dat am fost chemat acolo. Zoicaş mi-a cerut să scriu un articol despre Partid, dar să fie un articol BUN. Am luat câteva date tehnice de la Lorin Fortuna şi m-am retras la scris. Articolul cu pricina a fost atât de reuşit (în viziunea republicanilor) încât a fost copiat, multiplicat şi răspândit în multe locuri ca "reclamă" pentru partid.
Nu au fost evenimente deosebite în campania de atunci. În ziar apăreau de acum doar partidele care plăteau. În rest, pagini întregi cu şi despre Partidul Republican, în multe dintre acestea punându-mi şi eu amprenta. Doar eram angajatul celui care urma să fie ales, nu?
Un singur eveniment mai merită menţionat. Candidaţii la primăria Baia Mare îi pregătiseră lui Cristian Anghel (primarul în funcţie) o surpriză pe final de campanie. Era vorba de o scrisoare de reproş către Anghel scrisă de o bătrânică din oraş. Scrisoarea trebuia să apară în toate ziarele locale chiar pe finalul campaniei, pentru ca Anghel să nu mai aibe timp să reacţioneze. A sosit şi la noi în birou. Zoicaş a spus la careva din redacţie să o lase de-o parte pentru că noi nu o s-o publicăm. Vroia să-şi întemeieze nişte relaţii speciale cu Anghel şi făcându-i acest favor ar fi intrat mai uşor pe sub pielelea primarului. Problema e că decizia sa nu a mers mai departe, nu ştiu din ce motiv. Drept urmare, materialul, fiind în mapa de editare, a apărut în ziarul nostru de a doua zi! Mi-aduc şi acum aminte... Ieşeam din holul hotelului şi mergeam spre parcare împreună cu Zoicaş discutând tot felul. La un moment dat pe el îl apucă râsul! Mă întreabă dacă am văzut ziarele de azi. Da, le-am văzut. Că în ziarele de azi a apărut o scrisoare a unei bătrâne împotriva lui Anghel. "Proştii ăştia nu-şi dau seama că Anghel oricum câştigă. Bine măcar că nu am publicat-o şi noi" a spus Zoicaş. Am înghiţit în sec. Ziarul nostru apăruse deja, era chiar în mâna lui, dar nu apucase să-l citească. Ce să fac? Îi spun... "Păi stai să vezi... Că a apărut şi la noi"... "Ce?"... "Scrisoarea".... "Care scrisoare?"... "Aia a bătrânei. Împotriva lui Anghel"... "Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee???????????"... A scos imediat ziarul şi a dat pagină cu pagină până a găsit scrisoarea cu pricina, publicată frumos pe o pagină color. Am crezut că face un atac de inimă din cauza nervilor... dar i-a trecut...
Zoicaş a câştigat un mandat atunci. A ieşit consilier judeţean şi a primit şi ceva funcţii prin Comisiile Consiliului. Era în culmea fericirii şi la începutul carierei sale politice (Gheorghe Zoicaş candidează şi în prezent, ca independent, la postul de preşedinte al Consiliului Judeţean).
După alegeri, Dorin Ştef are o lungă discuţie cu Zoicaş în care stabileşte termenii colaborarii sale cu ziariştii. Primim un fel de "liber" pentru a scrie şi publica anchete de presă despre orice subiect, fără oprelişti legate de interesele patronului. Preocupat exclusiv de noua sa viaţă politică, Zoicaş nu-şi făcea prea mari probleme cu privire la "anchetele" pe care puteam noi să le scoatem pe piaţă, aşa că ne-a dat mână liberă să scriem ce vrem. Nu ştia, săracul, ce "bombă cu ceas" avea în redacţie! Eu fusesem deja contactat de ziarul "Ziua". "Ziua" se specializase numai în publicarea de anchete. Materialele ce apăreau acolo erau senzaţionale, devastatoare. Îi invidiam pe ziariştii de acolo pentru libertatea pe care o aveau de a se desfăşura pe măsura întregului lor talent.
Primisem deci o propunere din partea lor pentru a colabora pe ascuns! Urma să public în "Ziua" anchete pe care să le semnez cu pseudonim ca să nu se "prindă" patronul de la Nord Magazin că de mine e vorba. Întrucât colaborarea urma să fie plătită bine de ziar, am acceptat-o cu bucurie şi am început să le trimit celor de la Ziua materiale. Acestea apăreau în ziar sub pseudonimul "Daniel Moldovan". Dan era celălalt nume al meu (Sabou Cornel Dan), iar Moldovan era numele de fată al mamei mele.
În paralel, mă pregăteam acum să public anchete şi în Nord Magazin. Publicam în două locuri, luam bani din două locuri, câştigam suficient cât să mă simt bine... Viaţa era frumoasă... (va urma)
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu