Puterea străzii

Puterea străzii... Mulţi o ignoră şi din această cauză plătesc un preţ scump! Toate schimbările recente de la nivel guvernamental (demisia guvernului Boc, schimbarea guvernului Ungureanu etc) îşi au adevărata origine în amplele mişcări de stradă din România, din lunile ianuarie-februarie 2012. Cine nu vede asta, cine nu recunoaşte asta este ori un ignorant, ori rău intenţionat!

Amintiţi-vă de relaţia Băsescu - Boc de peste ani. Nimic, dar NIMIC nu a putut zdruncina această legătură. Chiar şi când Boc a fost suspendat prin moţiune de cenzură votată de Parlament, Băsescu l-a numit prim-ministru... tot pe Boc! În decembrie 2011 Băsescu nu lăsa nimic de înţeles că s-ar fi schimbat ceva în această relaţie. Sunt absolut convins că preşedintele îl vedea prim-ministru pe Boc până la finalul mandatului şi era gata să sfideze orice realitate privind nepopularitatea lui Boc doar pentru a-şi face capriciul său. Boc, pe de altă parte, accepta orice rol de portavoce a preşedintelui, chiar dacă asta îl punea foarte des în posturi penibile şi se consacrase deja ca măscăriciul nr 1 din România. Cunosc oameni din Ardeal care au vorbit personal cu Emil Boc şi care mi-au mărturisit părţi din conversaţiile avute. Boc le spunea tuturor că va duce până la capăt "mandatul" său de prim-ministru, că nu va ceda şi nu va face jocul duşmanilor săi. Le spunea tuturor că abia după alegeri se va întoarce, eventual, la Cluj! Ei bine, ce a putut schimba în aşa hal hotărârea ambilor lideri naţionali, Boc şi Băsescu? Ce i-a determinat pe cei care sfidau orice realitate să se adapteze dintr-o dată realităţii? Ce a dus brusc la demisia lui Boc şi la instaurarea altor guverne pe care Băsesu nu le mai poate controla la fel ca înainte?

În ianuarie 2012, pornind de la o altă gafă prezidenţială, românii au ieşit în stradă ca să îl susţină pe doctorul Arafat. Ulterior, acestor primi protestatari li s-au alăturat alte mii de români care nu mai suportau viaţa mizerabilă în care au fost aduşi de guvernarea Băsescu-Boc. Mişcarea de protest s-a extins la nivelul întregii ţări luând proporţiile unei adevărate Revoluţii, spre disperarea şi uimirea puterii de la Bucureşti! Timp de câteva săptămâni preşedintele Băsescu nu a mai ieşit public deloc. Boc, Udrea şi ceilalţi miniştri PDL au dispărut şi ei din peisaj, toţi fiind efectiv şocaţi de reacţia populară! Nimeni nu se aştepta la aşa ceva! Au urmat confruntări de stradă dramatice între forţele de represiune şi manifestanţi, cu zeci de victime şi sute de arestaţi, dar oamenii revenau mereu în pieţe şi scandau cu aceiaşi disperare în glas "Jos Boc", "Jos Băsescu" etc. Mişcarea de protest era necoordonată, era cu adevărat spontană şi reunea mii şi mii de oameni în toate oraşele importante ale ţării. 

Dacă guvernanţii români rămâneau insensibili, comunitatea internaţională nu a stat nepăsătoare. Lumea contemporană este foarte îngrijorată de proporţiile crizei economice, de mişcările populare care pot agrava şi mai mult situaţia. De aceea, în acele momente, o delegaţie externă importantă a venit în ţară sub "acoperirea" Fondului Monetar Internaţional şi a cerut preşedintelui Băsescu să facă urgent schimbările necesare pentru a se stinge protestele de stradă şi pentru a se stabiliza situaţia socială! În faţa presiunilor externe, "puternicii" conducători români (puternici doar cu săracii care protestau în stradă, altfel foarte încovoiaţi când primesc ordine de afară!) n-au mai avut de ales şi au produs schimbarea. Guvernul Ungureanu a fost impus de afară şi a fost o soluţie provizorie...

Mişcarea de protest s-a stins, dar nemulţumirile au rămas. Ba chiar au crescut. Revolta încă mocneşte în mii şi mii de români. Timpul se încălzeşte, vine vara şi nu lipseşte decât o altă scânteie pentru a se manifesta din nou puternic în stradă. La cât de "inteligenţi" sunt guvernanţii români (care oricum nu învaţă nimic din istorie) nu va trece mult timp până când se va ajunge la o situaţie asemănătoare cu cea de la finalul lunii ianuarie!

Ce trebuie reţinut din toată această experienţă? Trebuie reţinut că noi, românii, nu trăim în afara comunităţii internaţionale. Suntem strâns legaţi de soarta altor popoare şi orice dereglare gravă în funcţionarea statului are repercusiuni şi în alte state. De aceea, guvernanţii ar trebui să arate preocupări în ridicarea standardelor de viaţă din România pentru a aduce această ţară la un nivel corespunzător cu pretenţiile europene occidentale. Altfel, vom fi încet-încet îndepărtaţi şi izolaţi de "lumea bună", poate chiar fără să ne dăm seama.  Şi ne vom întoarce astfel la eterna noastră epocă de piatră, cu aceleaşi hă-hă-ituri băsesciene, cu aceleaşi salarii mizerabile de 150 de euro (25% din salariaţii români sunt plătiţi lunar cu această sumă), cu aceleaşi şmecherii dâmboviţene şi cu alte şi alte confruntări între jandarmii fără minte de 20 de ani şi bunicii lor care ies în stradă, muritori de foame! Ar fi cazul să ne trezim cu mintea unde de fapt suntem, în secolul XXI, mileniul III! Încă nu e târziu...

Cornel SABOU