"Hope", diamantul morţii

Caut prin întâmplările stranii ale istoriei şi dau peste "soarta" incredibilă a Diamantului "Hope"! Spre ruşinea mea, nu ştiam până acum nimic despre blestemul care i-a însoţit de-alungul secolelor pe cei care au purtat sau deţinut acest celebru diamant, unul din cele mai mari şi mai frumoase diamante din toată istoria lumii!

Vă invit să citiţi articolul de mai jos, preluat de pe http://www.2012en.ro/2011/01/istoria-unui-diamant-blestemat/ , şi apoi să vă cruciţi de toate "coincidenţele" bizare care i-au însoţit acestuia destinul! (Cornel SABOU)

Nici un diamant nu este la fel de renumit ca acesta. Înconjurat de legenda şi mister, unii cred că acest obiect descoperit în India este de fapt purtător de ghinion şi moarte. În ciuda numelui dătător de speranţă, întunecată este povestea celebrului diamant Hope.

Vânătorul francez de comori, Jean-Baptiste Tavernier, a făcut rost de el, probabil furându-l dintr-un templu indian, şi l-a vândut regelui Ludovic al XIV-lea în 1668. Ruinat de speculaţiile fiului său, Tavernier a plecat iar în India, la vârsta de 84 de ani, dar a murit pe drum.

Tăiat în formă de inimă, diamantul a fost purtat la balul curţii de o amantă a regelui, madame de Montespan, care a căzut ulterior în dizgraţie din cauză că participă la misse negre, la care trupul ei gol era folosit ca altar şi în timpul cărora erau sacrificaţi bebeluşi. Proasta reputaţie a pietrei a crescut.

Un secol mai târziu, a fost dăruită de Ludovic al XVI-lea reginei Maria Antoaneta, a cărei implicare în “Afacerea colierului” i-a creat o reputaţie proastă şi a fost una dintre cauzele care au dus la izbucnirea revoluţiei. Ea a purtat diamantul şi l-a împrumutat prietenei ei, prinţesa de Lamballe, care în timpul revoluţiei a fost omorâtă de mulţime, iar capul ei a fost plimbat pe un păr sub ferestrele castelului Temple, în care Ludovic şi familia să aşteptau să fie executaţi. Maria Antoaneta a fost executată în octombrie 1793.

Împreună cu alte bijuterii ale Coroanei, Hope a dispărut în timpul revoluţiei, dar, după 30 de ani, a reapărut în Olanda, tăiat de la 67 la 44 de carate. Îi aparţinea acum unui bijutier din Amsterdam, numit Fals. Fiul acestuia a furat diamantul şi l-a lăsat pe Fals să moară sărac. După ce a dăruit diamantul unui francez, Beaulieu, fiul lui Fals s-a sinucis.

Beaulieu l-a dus la Londra, unde a murit în împrejurări suspecte. Bancherul londonez Henry Thomas Hope a plătit 18.000 de lire pentru el şi i-a dat numele lui. A rămas în familia lui 70 de ani, până ce lordul Francis Hope s-a însurat cu o actriţă. Căsătoria a fost un eşec; soţia lui a prezis că toţi cei care poseda diamantul sunt urmăriţi de ghinion şi a murit săraca, dând vina pe diamant. Lordul Francis, la ananghie, a vândut piatra unui broker francez, Jacques Colot, care a înnebunit şi s-a sinucis după ce o vânduse prinţului rus Kanitovski, care a împrumutat-o unei actriţe de la “Folies Bergeres”, apoi a împuşcat-o în prima noapte în care l-a purtat. Kanitovski a fost împuşcat de revoluţionari, iar diamantul a ajuns la un bijutier grec, Simon Mantharides, care a căzut sau a fost aruncat într-o prăpastie, la sultanul turc, Abdul Hamid, care a fost detronat în 1909, la un an după ce-l cumpărase, şi la Abdul Bey, care s-a înecat.

Vândut la licitaţie în Paris pentru 16.000 de lire, diamantul Hope a traversat Atlanticul şi a ajuns la New York, unde Edward Beale Maclean, proprietarul lui Washington Post, a plătit 160.000 de lire pe el. Se mai spune şi că bijutierii din New York l-au vândut unui client care, venind în America să-l ia, a călătorit pe “Titanic”. Mama lui Maclean a murit imediat după ce fiul ei îl cumpărase, împreună cu doi servitori din casă, iar fiul său, Winson, a fost accidentat de o maşină şi a murit. Maclean a divorţat de soţia lui, Evalyn, s-a ruinat în scandalul “Teapot Dome” şi a înnebunit.

Evalyn a continuat să poarte diamantul, neţinând seama de prevestiri, dar, când fiica ei s-a sinucis în 1946, şi-a amintit că-l purtase la nuntă. Când Evalyn a murit, în 1947, diamantul a fost cumpărat de bijutierul new-yorkez Harry Winston, care l-a dus la Institutul Smithsonian, unde se află şi astăzi.