Of, băgami-aş! Dar ce cred fraierii ăştia, că eu îs director în minister pe o mie şi ceva de euro pe lună? Poate în viaţa de apoi, dar cu siguranţă nu în viaţa asta! Bine că am prins încă un provincial prost. Are o casă de chirpici pe-un vârf de deal, dar mai important e că are minte fraierul! Ştie cum merg treburile sau, mă rog, l-a învăţat cineva. Vrea nişte bani europeni. Şi eu vreau :)) OK, îl rezolv de-un proiect şi apoi de-o finanţare. Să spunem că totul se învârte în jurul a 100.000 euro. Fraierul nu trebuie să facă nimic. Norocul lui e că are casa de chirpici. Eu i-o fac pensiune ţărănească! :)) În proiect. Vin banii, suta de mii de euroi. Fraieru se descurcă el cu jumate banii să-şi facă din chirpici pensiune. E simplu atunci când ăştia cunosc cum funcţionează sistemul. Jumate suma vine la băiatu! Normal, nu? Iar eu dau jumate din şpagă la ministru. Bine, nu direct ministrului că miniştri ăştia îs nişte ţărănoi împuţiţi, se tem şi de umbra lor. Noroc că au şefi de cabinet instruiţi. Ei se ocupă de şpăgi. Şi uite aşa, cu câte un fraier de ăsta cu case din chirpici mai fac şi eu nişte bani că doar nu m-oi duce acasă cu salariul ăsta de rahat!
Adevăru-i că ne-o pus Dumnezeu mâna-n cap de ne-o dat miniştri de ăştia veniţi pe post direct de la mama de-acasă, din gunoiul de la ţară. Toată munca lor o facem noi, directorii, ei doar semnează şi apoi pălăvrăgesc pe la TV. Habar n-au ce se întâmplă prin ograda ministerului, dar nici nu-i interesează prea mult. Păi ce să-i intereseze când o dată la câteva zile îi anunţă şeful lor de cabinet că au mai intrat la puşculiţă nişte zeci de mii de euro! Unde au văzut ei atâta amar de bani la viaţa lor? Mă apucă râsul când îmi amintesc că unii nici nu ştiau pe ce să cheltuiască banii! Tot eu trebuia să mă duc şi să-i "consiliez" pe tema asta. Ce vrei fraiere? Maşină, casă, femei? Stai că ţi le rezolv eu şi nu te panica, nu rişti nimic. Casa, maşina le treci pe ceva rude că doar nu îi fi singur pe lume. Ai şi tu ceva mătuşi, veri sau nepoţi pe acolo. Vine omu tău, semnează de primire şi gata, achiziţie rezolvată. Nu trebuie să sari ca disperatul în casa sau maşina nouă. Mai aşteaptă unpic... Regizăm o remaniere, sau eşti bolnav şi te retragi, după care nici dracu nu te mai întreabă de sănătate. Cu casă mare, maşină cât autobusul şi zeci, sute de mii de euro cash ce-ţi mai trebuie, mânca-mi-ai? Trăieşti doar ca să cheltuieşti.
Cu femeile e mai simplu. Avem peştii noştri, oameni verificaţi, serioşi, de onoare! Îţi aduc la comandă tipa pe care o vrei de vei zice că a produs-o pe loc, la calculator. Aşa că tu fă-ţi treaba cu ea că nu-ţi are nimeni treaba.
Câtă vreme ţărănoii ăştia de miniştri îs mulţumiţi afacerea merge strună. Fiecare cu jumatea lui de bani, cu "proiectele europene" în derulare.
Mai trist e atunci când vine câte un deştept care are proiectul gata făcut şi-şi cere integral toţi banii. No, aşteaptă tu până la Sfântul Aşteaptă! Da' ce-s io, prostu tău? Unde naiba te crezi, în America? A avut America 50 de ani de comunism cum am avut io? A suferit americanu tot ce am suferit io? Adică io nu am dreptul să trăiesc? Mai du-te-n puii mei cu proiectu tău, deşteptule!
Trebuie doar să fiu puţin atent cu convorbirile astea la telefon. Că s-au pus tâmpiţii ăia de la DNA cu urmăririle pe noi. Mie însă mi se fâlfâie de înregistrările lor. La telefon nu vorbesc decât conform legii. Cel care mă abordează, dacă ştie din start "regula" ne înţelegem uşor. Numai proştii vorbesc direct de şpagă! Noi primim flori, vederi sau cărţi. Sau alte chestii nevinovate în exprimare. Hai să văd un director de minister arestat pentru că la telefon i-a spus cineva că-i aduce o floare! :)) Deci clar, ăştia de la DNA să se lingă pe bot! Fraierii...
Când stau şi mă gândesc la toate câte au fost mai că-mi vine să-mi dau un premiu! Am stat prin toate guvernele, indiferent de culoare politică. De fapt, banii n-au culoare politică. Toţi ăştia care vin de la partide vor acelaşi lucru, bani, iar noi, angajaţii ăştia din ministere, asta le dăm, bani! Aşa că cine mama draq să protesteze sau să se opună?
În concluzie, idioţilor, nu vă mai plângeţi că viaţa e grea în România! E grea pentru fraieri, dar deştepţii se descurcă. Dacă nu ştii să te descurci taci naibii din gură şi suferă! Sau dă-ţi cu părerea pe bloguri că o să rămâi cu părerea! Şi în timp ce tu faci mişto de mine şi apoi înghiţi în sec a pagubă, eu mai încasez 50.000 euro de la un fraier care-şi face din chirpici pensiune :))) Şi la vară plec în concediu în America, prostule! Tu stai şi roade-ţi unghiile tot invocând principii democratice :))) Doamne, bine că nu suntem mulţi deştepţi! Aşa, cu gargara ziariştilor ne descurcăm. Mai ales că unii dintre noi, cei specializaţi în descurcăreală, sunt chiar ziarişti! ;) Ei ne mai aduc "clienţi", îi antrenează pe fraieri să ştie ce mişcări trebuie făcute. În fine...
Mă duc acum că am treabă. Cum ce treabă? Treabă grea dom'le, nu mai pune întrebări. Nu şti tu cum trebuie guvernată o ţară. Tu du-te şi dă la greblă sau sapă-ţi groapa. MUNCEŞTE, fraiere, că altfel n-am ce lua de pe tine! Munceşte fi-ţi-ar mutra al dracului!..
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu